vineri, 24 august 2012

Home sweet home

Buna seara dragelor
Dupa o scurta absenta din lumea virtuala scot si eu capul un pic pentru a impartasi cu voi bucuria mea. De ieri casa mea e din nou plina si asta ma face sa celebrez fiecare clipa in care sufletul mea se bucura de micile fiinte ce zburda vesele in jur. Din momentul in care a intrat pe usa baietelul meu, fiica mea cea mica numai dupa el a fost. Ii soarbe cuvintele din gura ca pe ceva nemaintalnit, rade la orice schema de-a lui, vrea sa il tina de mana, sa doarma langa el, sa manance cu el... Deci e fascinata de el. Aseara pana au adormit s-a facut ora 12; atat s-au zbenguit, au ras si si-au povestit :)

Desi n-au dormit la pranz niciunul si am stat cu ei in parc pana seara tarziu, special ca sa-si cheltuie energia si sa adoarma repede, cand ne-am pus la somn niciunul nu vroia sa doarma. Tot ieri pe zi dupa ce fiul meu s-a mandrit cu operatia lui am citit o poveste frumoasa cu doi fratiori si apoi ne-am uitat la desene animate. Aceste desene animate ne-au placut noua mai demult cam de cand avea fiul meu 2 ani si de fiecare data cand le urmaream ii spuneam fiului meu ca asemeni balenelor din filmulet suntem si noi parinti lui: mereu vom fi aici pentru el indeferent ce s-ar intampla cu el. Asa ca ieri, din nou l-am asigurat de dragostea noastra iar el a inteles ca, chiar daca eu n-am stat tot timpul cu el in spital, il iubesc foarte mult si grija mea pentru el este la fel de mare ca si cea pentru surioara lui.

Va las si pe voi cu aceste desene care fac parte din Fantasia  (noi preferam sa ne uitam pe episoade deoarece filmul intreg este mult mai mare si ai mei n-au rabdare, insa se merita vazut asa cap-coada) poate le vor indragi si copiii vostri.

Ah, si pentru ca acum in timp ce incheiam aceasta postare cel mai iubit frate al meu mi-a facut o maaare surpriza si s-a intors in tara fara sa anunte (deci tocmai a intrat pe usa) bucuria mea e si mai mare.
Adica e o bucurie la patrat :-)

V-am tzucat si v-am imbratisat ;*

sâmbătă, 18 august 2012

Cu cizmulitele .. :-)

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei.
Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre.
Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
- Doamna, dar sunt puse invels...
Intr-adevar, erau pe picior gresit...

Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia.
Insa atunci baietelul a zis:
- Cizmulitele astea nu sunt ale mele!

In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??", educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.
Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
- Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.

Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
- Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!

Raspunsul a venit prompt:
- Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield...


*****

Ce ziceti? Vi se pare usor? Vi se pare greu?
Credeti ca e doar o povestioara care circula pe net? va spun ca nu e doar asta.
De cand lucrez cu copiii am fost pusa deseori in situatii in care rabdarea, calmul si dragostea mi-au fost puse la incercare. Marturisesc ca nu intotdeauna am reusit sa ma descurc excelent. insa pot sa spun ca atunci cand am facut-o, am simtit ca cresc, ca invat, ca ma daruiesc si n-am incetat sa ma minunez de rezultate.

Azi fiind prima mea zi de concediu mi-am amintit de aceasta povestioara in care ma regasesc si care ma induioseaza de fiecare data. Mai ales ca ieri in ultima zi de servici, am aflat ca unul din copiii de care m-am atasat in ultimul timp va pleca de la noi.  Un baietel care de cateva ori pe zi vroia sa-l incalt. si la scurt timp dupa aia se descalta :)
si din nou venea sa-l incalt :))

Imi doresc din toata inima ca acesti copii care se intersecteaza cu destinul meu pentru un timp, sa aiba parte in viata lor de oameni care sa-i iubeasca si sa ii calauzeasca in viata asa cum au ei nevoie.

vineri, 17 august 2012

Giveaway by Simona & BeautyList

Daca va plac mult cosmeticele si n-aveti timp sa mergeti prin magazine la cumparaturi, daca v-au expirat cosmeticele sau ati ramas fara ele, asa ca mine :) va recomand un giveaway pe blogul VintageLook

Pentru inscrieri aici



marți, 14 august 2012

Crema de avocado - diverse retete

Azi sunt obosita, foarte obosita, dar si fericita. Am venit curand de la spital unde am lasat un sot obosit si somnoros cu un telefon cu bateria gatata + un fiu tintuit la pat din burta caruia ies doua furtune.
Va arat repede repede 3 bunatati de retete cu avocado care ne plac noua foarte mult si care mi le-am propus mai de mult sa le postez dar am uitat de ele. Acum cand am facut guacamole mi-am adus aminte de pozele salvate prin calculator si am zis ca e timpul sa le scot la lumina.

Crema de avocado cu castraveti


Nu stiu cum mi-a venit ideea asta, mi-aduc aminte doar ca m-am trezit taind castravetii si punandu-i cu pulpa de avocado la blenduit. Am adaugat usturoi, kefir, zeama de lamaie, marar si rozmarin. A fost foarte bun. Am mancat aceast crema intinsa pe felii de dovlecel, pe lipii sau cu cartofi copti si masline.
Inainte de asta mai facusem crema de avocado cu verzituri (macris, praz, leurda) insa varianta cu castraveti e mai racoroasa si mai ... deosebita :-)

Crema de avocado cu ardei capia

Pe asta am facut-o in fiecare zi de sambata incoace. Prima e cu ardei kapia rosii iar a 2-a cu kapia verzi.

Am blenduit pulpa de avocado cu kapia, usturoi, zeama de lamaie, sare si seminte de in rasnite. Fiica mea a mancat chiar aseara rosia de mai sus umpluta cu crema de avocado.

Guacamole

 Despre guacamole cred ca toata lumea stie ca este un fel de mancare mexican si se mananca de obicei condimentat cu ceva iute (chilli, piper, ardei iute). La noi in familie singurul care mananca cu asemenea condimente e sotul meu, care sambata cand a primit o punguta cu ardei iuti-foc s-a bucurat ca un copil care se uita la desene animate :))


Pentru mine a 2-a oara cand  fac guacamole insa de data asta nu am mai pus ceapa deloc si nici ardeiul (foarte) iute.
Am taiat o rosie mare mare si carnoasa in bucatele mici, am taiat si un kapia verde curatat de cotor tot bucatele mici iar usturoiul l-am strivit cu presa de mujdei. Am frecat pulpa de avodado cu furculita si am stors peste ea zeama de lime.
Am tocat si patrunjel si le-am amestecat pe toate adaugand si un praf de sare.

Acum in timp ce scriu aici termin aceasta portie de mai sus si imi promit ca data viitoare il voi face cu coriandru in loc de patrunjel si voi pune si ceapa rosie.
 Pentru alte retete faine cu avocado intrati aici, aici, aici si aici.

Va mai spun  ca de cateva zile mancam niste rosii absolut delicioase din gradina Strumfitei, ardeii capia si cei iuti tot de acolo, deci cei care sunteti din Timisoara si vreti sa mancati rosii sanatoase apelati cu incredere la ea. Eu abia astept sa vina ziua de sambata cand voi face din nou comanda de bunatati, si-asa planurile noastre de a pleca la mare in weekend-ul acesta s-au naruit si frigiderul care m-am grabit sa-l golesc se cere umplut.

Gata, va las ca trebuie sa ma recuperez :)
Merg la somn ca maine am o zi plina

joi, 9 august 2012

Tort Buburuza

Am marea bucurie sa va prezint astazi acest tort realizat pentru ziua fiicei mele cu 3 aptamani in urma, tort care a avut parte de aventuri, insa finalul a fost cu happy-end :-)
De dimineata vrusesem sa fac un tort cu afine intr-o forma clasica; apoi m-am razgandit si l-am transformat in mintea mea intr-un tort de zmeura, ca pana l-a urma sa imi vina ideea unui tort in forma de buburuza cu afine si zmeura. A fost o idee foarte buna deoarece fetitei mele ii plac foarte mult fluturasii, buburuzele si pestisorii si in natura dar si pictate, decupate, desenate...
Rezultatul a fost excelent si am reusit s-o impresionez desi m-a ajutat si ea la facerea tortului. Cand a vazut la sfarsit ditamai buburuza, a exclamat fericita "bubulugia!" si n-a mai vrut sa plece de langa ea, a trebuit sa luam tortul cu noi in pat, fapt pentru care am inventat o poveste cu o buburuza care vroia sa se ascunda in frigider ca sa n-o gaseasca copiii :-)


Rezultatul a fost ce vedeti in poza aceasta, insa sambata urmatoare am reluat experimentul deoarece primul tort a fost mancat in intregime de noi, cei din familie. Trebuia neaparat mancat in aceeasi seara deoarece acest tort a avut parte de 5 ore de stat in caldura din masina (Dacie) in timp ce noi ne jucam in parc. Imi dorisem  ca de ziua fiicei mele sa le fac o surpriza unor copii asa ca am luat tortul cu noi in Parcul Copiilor iar eu m-am luat cu joaca si am uitat ca l-am lasat pe bancheta impreuna cu tacamurile si servetelele.
Ne-am adus aminte de tort cand se pusese un vant de imprastia toate frunzele si crengutele in jur si fugeau toti care incotro. Trezita ca din vis am intrebat mamicile daca n-ar vrea sa luam copiii sa mergem sa mancam tortul dar era deja tarziu ptr picnic si am plecat fiecare la casele noastre. Asa ca in varful patului am dat gata tortul si i-am facut si poze ca sa le aratam si altora ;)

Si acum sa va spun ca e foarte simplu de facut si destul de rapid zic eu.
Pentru blat am folsit aceleasi ingrediente ca la prajitura cu dovleac insa in cantitati mai mari.
Deci am rasnit fulgii de ovaz si  susanul integral, am amestecat cu nuca zdrobita cu facaletul si cu pulpa de nuca de cocos razuita si am adaugat miere pana am obtinut o consistenta destul de tare dar modelabila.
Am intains blatul cu mana si am pus deasupra crema de branza.
Crema de branza a fost asa de simpla si de buna ca nu mi-a venit sa cred ca mi-a reusit asa fara frisca. Ciobanul de unde luam noi smantana de-aia buna ptr frisca nu a mai avut iar de cumparat frisca din magazin, n-am mai cumparat de 2 ani de zile. Am avut in schimb branza proaspata homemade :) facuta din lapte de capra pe care am frecat-o cu zahar nerafinat din trestie de zahar. La inceput am frecat un pic cu furculita apoi am folosit blenderul. Branza a fost grasa ca nu luasem smantana de pe lapte asa ca a iesit o crema faina de nu i-a mai trebuit nimic in plus.

A urmat apoi partea cu ornatul :) unde fiecare si-a adus contributia punand sau luand :)


Deasupra am pus ce a mai ramas din crema de branza si am si modelat in forma de buburuza

Am bagat buburuza in frigider, am adormit copila si m-am apucat de imbracamintea buburuzei adica de glazura.
Glazura am facut-o din tapioca lasata la inmuiat in prealabil si apoi fiarta in apa + fructe. Tapioca am preparat-o ca aici doar ca in loc de lapte am folosit apa. Am adaugat zahar nerafinat din trestie dar sa stiti ca iese bun si fara. depinde de cat sunt de dulci fructele care le adaugati. Saptamana trecuta am uitat efectiv sa pun. mi-am adus aminte abia cand am luat-o de pe geam de la racit :)
Am pus o mana de zmeura si cateva afine in blender si le-am zdrobit bine bine apoi le-am stors printr-o strecuratoare de ceai. Siropul care a iesit a avut o consistenta destul de grosuta si o culoare foarte frumoasa. Am pus acest sirop in tapioca tocmai cand se ingrosa pe foc si am amestecat bine ca sa se coloreze toata compozitia uniform. Am lasat la racit un pic apoi am invelit buburuza turnand pe ea aceasta glazura colorata.
Bulinele le-am facut din afine zdrobite,  pentru ochi am folosit 2 afine, gura si antenutele din felii de pruna.

Si pentru ca in ultimul timp in viziunea fiicei mele orice fiinta are si pui a fost nevoie ca la ultimele buburuze sa facem si pui :)


 Astea sunt cu buburuzele facute azi
La buburuzele mici ce am facut diferit a fost:
am pasat tapioca in blender dupa ce s-a inmuiat pana a devenit o pasta apoi am pus-o la fiert
am amestecat crema de branza cu siropul de mure si a rezultat o culoare foarte frumoasa. un mov, cam asa de mov :)

Ochii din afine, gura din catina


Daca cumva vin pe aici personajele care mi-au papat buburuzele saptamana trecuta in parc sunt rugate sa lase o impresie ;)
Pentru ceilalti, care mai poftesc mai avem doua in frigider ))

Ptr a admira si alt fel de buburuze intrati aici

sâmbătă, 4 august 2012

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...