sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Coronita de Advent cu trandafiri din frunze uscate

Pe ultima suta de metri ne-am mobilizat si noi sa participam la concursul Cizmulita Mosului organizat de Clubul Magic.
Impreuna cu fiul meu am ales sa facem o coronita din frunze modelate in forma de trandafiri, deoarece avem la geam vita de vie cu frunze uscate.

La crearea acestei coronite am folosit o farfurie de carton decupata si frunzele din vita de vie.
Dupa un tutorial de pe youtube, am invatat cum sa rulez frunzele astfel incat la final sa arate ca un trandafir. A fost o experienta noua si fascinanta pentru mine. imi venea sa ma tot laud: uite ce stiu sa fac, uite ce stiu sa fac. dar pana la urma mi-am data seama ca oricine stie sa faca daca urmareste tutorialul atent :)
ia uitati o famile de trandafiri din frunze :
dupa ce le-am taiat cozile, cat mai aproape de legatura, le-am lipit cu pistolul cu lipici pe marginea farfuriei
am facut 8 trandafiri si i-am lipit in asa fel incat sa ramana spatiu intre ei pentru a pune lumanarile
si asa arata coronita dupa ce am tapetat spatiul ramas intre trandafiri, cu frunze uscate, si am pus lumanarile
Noua ne place foarte mult cum a iesit, ne gandeam sa o punem la usa, dar din anumite motive o vom tine in casa.
Va uram un decembrie frumos, in care sa va creati amintiri deosebite impreuna cu cei dragi <3


luni, 25 noiembrie 2013

Calendar de advent - brad din pungi de cadou

Din trei idei care imi zburau prin cap de trei zile incoace, am hotarat sa ma opresc la cea de-a 4-a :)
Asa ca astazi am facut inpreuna cu fiul meu, un calendar de advent mai... pompos :)
Am adunat toate pungile de cadou pe care le aveam prin casa

si am trecut la ridicarea bradului incet si cu migala:

Pentru lipirea pungilor de cadou pe perete am folosit guma lipicioasa despre care e vorba aici. insa nu chiar la toate, deoarece am vrut sa mai salvez guma pentru alt proiect :)
In fiecare punga din brad voi pune cate un biletel cu numele unui copil pentru care vom face un cadou.
Unii dintre voi stiti deja ca lucrez la o fundatie pentru recuperarea si terapia copiilor cu dezabilitati. Vreau ca din 1 decembrie, in fiecare zi pana in ajunul Craciunului, sa contribui la fericirea catorva dintre ei, pregatindu-le impreuna cu fiul meu un mic cadou si dandu-l personal.
Pana in intai cand voi avea completata agenda cu programari pe decembrie nu stiu inca ce copil voi alege pentru fiecare zi. In felul acesta, doresc ca fiul meu sa intre in contact cu acesti copii si sa le daruiasca cadouri personal.
Cu acest calendar de advent particip la concursul realizat de Bufnita inteleapta.

Povestea unei frunze

Micuţa frunză tot ofta şi plângea de fiecare dată când o adiere de vânt trecea pe lânga ea.
Creanga de care era prinsă o întrebă:

- Care este problema, micuţă frunză ?
- Vântul mi-a spus că într-o zi mă va rupe şi mă va arunca pe pământ şi voi muri.

Crenguţa a spus despre necazul frunzei, crengii de care era prinsă; iar creanga a spus pomului.
Când pomul a auzit asta, a foşnit tot şi a transmis mai departe frunzei:

- Nu-ţi fie frică. Ţine-te bine şi nu vei pleca până când nu vei vrea tu.

Frunza s-a oprit din suspin şi s-a cuibărit lângă celelalte surate, iar când vântul trecea pe lângă ea, cânta şi dansa bucuroasă.
Şi aşa a trecut toată vara până în octombrie.
În zilele însorite de toamnă, micuţa frunză a văzut în jurul ei o mulţime de frunze care deveniseră foarte frumoase. Unele erau galbene, unele stacojii, altele aveau dungi cu ambele culori.
Micuţa frunză a întrebat copacul ce s-a întâmplat cu celelalte frunze. Şi copacul a spus:

- Toate aceste frunze sunt gata să zboare şi de bucurie s-au îmbrăcat în aceste culori.

Atunci micuţa frunză a început să-şi dorească să plece şi ea şi s-a gândit că i-ar plăcea şi ei să aiba o culoare la fel de frumoasă. Încetul cu încetul, micuţa frunză s-a îmbrăcat şi ea în culorile toamnei. A privit ramurile şi a întrebat mirată:

- O, ramuri ! de ce aveţi culoare de plumb, iar noi de aur ?
- Noi trebuie să păstrăm pe noi hainele de lucru, pentru că noi mai avem de muncit. Hainele voastre sunt de vacanţă, pentru că sarcinile voastre s-au încheiat, au declarat ramurile.

Dar apoi, un puf mic de vânt a venit şi frunza s-a lăsat luată de adierea lui. Vântul a răsucit frunza în aer ca pe o scânteie de foc.

Micuţa frunză a alunecat uşor jos, pe pământ, alături de alte sute de frunze şi a căzut într-un vis şi niciodată nu s-a trezit să-l povestească. 




~ ~ ~ ~
fragment din cartea "Pictorul de cuvinte" - Mirel Şerban

joi, 21 noiembrie 2013

Tablou 3D de toamna - "O seara in parc"

Am o deosebita placere sa va arata in aceasta zi insorita de noiembrie, ultimul nostru proiect de toamna. E un proiect tare drag mie si desi mi-au sarit in cale tot felul de ocazii, mi-am promis ca nu ma apuc de alte decoratiuni pana nu il termin pe acesta.
Ideea acestui tablou 3D mi-a venit in vara acestui an cand eram cu copiii in vizita la mama mea si urmaream o emisiune Art Atack. (sunt convinsa ca multi dintre voi urmariti impreuna cu copiii episoadele Art Attack)
Stateam toti 3 in fata televizorului si urmaream cum baiatul acela ne demonstra cum se face un tablou 3D in cativa pasi. incantata ziceam: -asa o sa facem si noi copii. -daaa. mami, si o sa punem si scoici in el :)
Ideea era sa incepem o serie noua (in genul serialului "pomisorul de pe usa", (si acela trunchiat) :( prezentat aici si aici ); dar de data asta cu taboul 3D reprezentativ pentru fiecare anotimp.
N-a mai fost sa fie, si l-am dat uitarii...
Dar, in urma cu vreo doua saptamani in timp ce ne aflam in parc, la copacul de ginkgo biloba, am avut asa un flasfback. in momentul in care fiul meu arunca de zor frunze in aer, parca timpul s-a oprit in loc si dintr-o data trecutul si viitorul sau intalnit in clipa aceea prezenta si am stiut exaxct cum voi face acest tablou 3D. Deci acest tablou reprezinta un punct de intalnire a amintirilor si viselor mele.


E realizat in intregime din hartie si elemente de toamna (frunze, ghine, castane) toate intr-o cutie de pantofi (de fapt e capacul cutiei). Am cautat mult timp un capac de cutie cu margini late pentru a putea realiza tabloul in mai multe straturi, insa nu am gasit decat cu interiorul negru. Frunzele de ginkgo-biloba s-au uscat intre timp la mine pe masa, din hartie am decupat copacei cu baza lata jos pentru a-i putea lipi in interiorul cutiei. Frunzele le-am facut cu perforatorul cu model din hartie si din frunze, doua ghemotoace de vata au fost norii iar ghinda si castana elemente de decor.


Ca sa scap de culoarea neagra am vopsit interiorul capacului asa cum se vede in imaginea de mai jos, pentru a realiza fundalul scenei: parcul din fata blocului unde ne-am petrecut multe zile impreuna
jucandu-ne

In cel mai indepartat plan am asezat copacul mare, lipindu-i baza de latura de jos a cutiei.

Intr-un plan mai apropiat am asezat cei doi copacei care stau impreuna. (cu lipici si cu scoch pentru ai face sa stea drepti)

Bancuta cu copacul am asezat-o mai in fata, lipind ansamblul de laturile cutiei.

In faza asta am tapetat cu banda de hartie latura de jos a cutiei si apoi am pictat-o cu nuante de verde. Pe pajistea astfel obtinuta am imprastiat frunze decupate cu perforatorul din frunze din parc :)


Tabloul arata deja frumos si am vrut sa ma opresc aici, insa am trecut peste momentul de ezitare si am adaugat in decor frunzele de ginkgo-biloba prinse intr-un buchetel cu banda de hartie, ca sa semene a copac :)
I-am gasit un loc ciupercutei si ariciului si gata tabloul 3D <3

Am fost foarte incantata de el insa STIAM ca lipsea ceva important. va spuneam la inceput ca acest tabloul e un punct de intalnire a trecutului cu viitorul..
Si, pentru ca in trecutul meu, parcul din fata blocului a reprezentat locul nostru de joaca si recreere, am imbinat aici ceea ce mi-a fost drag si ceea ce n-am mai apucat sa implinesc decat in vise...


Am avut placerea sa folosesc figurina primita de la Coca, reprezantandu-ne pe mine cu Gloria la san, in acest decor fantastic de toamna care imbina elemente din cele doua parcuri.


In realitate eu nu am alaptata-o pe Gloria sub copacul de gonkgo-biloba decat in visele mele, desi am fost si ne-am jucat sub acest copac in plimbarile noastre prin parcul copiilor..
Insa, folosindu-ma de creativitate, si de ce am avut la indemana, am adus acel copac aici si am alaptat-o sub el.

Multumesc pentru amintiri, iubita mea, frumoasa mea.
Multumesc Coca pentru figurina aceasta superba.

Dragii mei, cei care ati citit aceasta postare, viata este scurta si imprevizibila. Creati-va amintiri impreuna cu cei pe care ii iubiti. Traiti prezentul acesta in asa fel incat, peste timp sa va puteti aminti cu placere de el, si sa aveti cat mai putine lucruri de regretat.

marți, 19 noiembrie 2013

O poveste de toamna.

O frunză mi-a bătut în geam încet, sfios, ca şi cum s-ar fi temut să nu deranjeze. Sunetul mâinilor ei se împletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de sticla aburită.
Uimită, am deschis fereastra şi ochii mei au întâlnit alţi doi ochi mici, trişti, înlăcrimaţi şi un glas suav care-mi şoptea rugător:
- Trebuie să mă asculţi! Mi s-a întâmplat o mare nenorocire!
Înţelegând starea în care se afla, am luat-o în palmă şi apoi am închis geamul. Am privit-o îndelung câteva clipe, apoi am îndemnat-o uşor:
- Ssspune, sspune...
- După cum şti, a început frunza, ploaia a început de curând să-şi verse lacrimile reci peste oraş. Vântul, tovarăş nedespărţit, s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Toţi copacii s-au cutremurat la auzul cântecului său, iar creanga pe care eram m-a alungat, lâsându-mă pradă toamnei şi vântului. Din fericire, am căzut pe marginea ferestrei tale şi de aceea te rog, nu mă lăsa din nou pradă naturii crude!
- Priveşte, i-am spus eu gânditoare încercând să străbat cu privirea ceaţa diafană ce îneca împrejurimile; octombrie îşi arde nestingherit torţele arămii în valuri nesfârşite. Dealurile par pictate în mii de culori, iar câmpiile sunt acoperite de un val argintiu de brumă. Toamna este un anotimp plin de melancolie care nouă oamenilor, ne aduce roade bogate. Oriunde te afli, simţi în nări un parfum dulce de mere, pere, gutui şi alte fructe pe care ea ni le dă cu generozitate. Chiar dacă uneori este scaldată în lacrimi de ploaie, noi tot o iubim. Frunza tăcea. Poate regreta că a apleat la ajutorul meu văzând că ţin parte toamnei. În timp ce medita, eu îmi aţintii ochii asupra geamului. Frunzele copacilor cădeau întruna şi după ce pluteau uşor câteva clipe, se aşterneau veştede, moarte la picioarele toamnei. Ea se aproprie sfioasă de fereastră şi, după ce privi un timp copacii goi, îşi întoarse ochii spre mine şi un zâmbet îi inflori pe chipul palid. Întelesese, în sfârşit, că locul ei este printre celelalte frunze şi că legile toamnei nu se vor schimba niciodată.


~ ~ ~ ~
această povestire nu îmi aparţine. am preluat-o de pe  blogul Bădiţă cu permisiunea autorului.

duminică, 17 noiembrie 2013

Bors de sfecla

Guest post - Calatina <3
Borsul de fata nu respecta vreo reteta(adaptata dupa retetea ruseasca cea cu carne de vita) ci anume este o improvizatie pe baza amintirilor din copilarie, cand contemplam la nesfirsit minunea sfeclei :)

Ciorba de sfecla este un bors de influenta ruseasca (mai bine zis ucraineana), dar in moldova nu exista gospodarie taraneasca in care sa nu se gateasca acest bors, de toamna pana primavara, de predilectie in combinatie cu cartofi, mai rar cu fasole. o chestie foarte inteligenta, daca stau bine si ma gandesc la saracia de vitamine presupusa de alimentatia de iarna intr-o tara cu patru anotimpuri, sfecla e "abordabila" din punct de vedere financiar pentru oricare din noi si o comoara nutritiva pe care ar trebui sa o reconsideram si redescoperim.

Pentru 5 - 6 portii avem nevoie de:

1 sfecla mare sau 2 mici, curatata si taiata fideluta
2 morcovi
1 ceapa
2 - 3 cartofi, curatati si taiati cuburi
250 gr varza tocata fideluta
1 ardei rosu,taiat cuburi sau pasta de ardei -2 linguri
1 telina mica, curatata si taiata si ea tot cuburi
1 cutie de 400 grame rosii taiate sau 2-3 linguri  pasta de tomate
 bors pentru acrit, dupa gust sau ½ zeama de lamaie
sare, piper dupa gust.
2 linguri ulei
sare
leustean poate fi si uscat,
patrunjel

Ciorba se face foarte usor.

Sfecla se curata si se taie fideluta, apoi sotata separat cu 1 lingura de ulei (pentru a pastra culoarea intensa a sfeclei), cam 5-10 min la foc mediu.



Ceapa si morcovul tocate marunt se calesc in cele 2 linguri de ulei pentru 1 minut, iar apoi adaugam aproximativ 2 litri de apa, acoperim cu un capac si lasam la foc mediu. Dupa ce au fiert 15 minute, adaugam cartofii taiati cubulete, varza tocata, pasta de ardei si de tomate. Cand legumele sunt aproape fierte, adaugam sfecla si borsul si mai lasam sa dea cateva clocote. Potrivim de sare, adaugam leusteanul tocat fin si luam de pe foc.

Ciorbita este foarte buna atat calda cat si rece, poate fi servita cu smantana sau simpla, cu niste patrunjel proaspat tocat


Va enumar cateva informatii sumare: radacina de sfecla rosie contine vitaminele A, C, E, PP, vitamine din complexul B, minerale (fier, cupru, iod, calciu, potasiu), amidon, hidrati de carbon.pigmentul care ii da culoarea este considerat un luptator eficace impotriva cancerului, cu rezultate deosebite in leucemii. de remarcat ca acest pigment este rezistent la tratamentul termic aplicat (fierbere sau coacere). cu rezultate de asemenea remarcabile in dementa (prevenire si ameliorare), pancreatita, hipertensiune arteriala si multe altele este si sucul obtinut din sfecla rosie cruda .

Aceasta fiinta minunata, Catalina, a intrat in viata mea in urma cu patru ani, cand (ne)intamplator ne-am gasit una pe alta in multimea de 150 de studenti din specialitatea noastra. Am descoperit foarte repede ca avem pasiuni comune: in afara de gatitul si traiul sanatos, dragostea fata de copii, povestile lungi si motivatoare, si faptul ca aveam fiecare cate un baietel minunat, mai era o anumita atitudine in fata vietii, concretizata si prin faptul ca ne-am apucat amandoua de facultate dupa varsta la care cei mai multi o termina :)
Chiar zilele trecute am privit cu nostalgie in urma deoarece a fost ziua ei de nastere, si printre zambete si lacrimi am constatat ca viata noastra, a fiecaruia s-a schimbat. 
Ah, macar cu un an de-as putea da timpul in urma..
Pentru multe lucruri o admir eu pe Catalina, (dar ea nu ma lasa sa le spun pe toate), insa pentru aceasta ciorbita pot sa zic ca as premia-o. E cu adevarat delicioasa si .. creeaza dependenta :) 
Iti multumesc draga mea, ca ai acceptat sa publici reteta pe blogul meu :* (si iti multumesc de asemenea pentru invitatiile la masa ta :* )

vineri, 15 noiembrie 2013

Frunza

Din nodul unei crengi s-a născut o dragoste:
Frunză.
Şi Frunză a venerat ziua în care s-a născut. Îi plăcea cum soarele îşi picta trup în văzduh în culori de sânge pe care apoi le fura vântul.
Şi Frunză râdea. 

Vântul îi gâdila încet nervurile, scâncea de plăcere dansând şi lumea toată se bucura alături de Frunză.
 

Mai târziu, un Fluture şi-a oprit zborul atingându-l suav pe Frunză cu aripile sale încântătoare pictate în culorile curcubeului.
Şi lui Frunză îi plăcea, primise o vizită.
Admira în tăcere frumuseţea plină de graţie a înaripatului, îi era ruşine să vorbească; timpul nu îi ordonase cuvintele.
- Îţi plac aripioarele mele, nu-i aşa ? Toată viaţa mea am primit laude pentru culorile mele. Le vezi ? Ele sunt rupte din Curcubeu, darul meu de la Creator care a considerat că merit aceste minunăţii.
Frunză tacea.
- Eşti timid Frunză !
- Ce e… acela …curcubeu ? reuşi Frunză să întrebe ruşinat puţin.
- Încă nu l-ai văzut ?

Frunză înclină din cap că nu ştia despre ce era vorba, că nu înţelegea.
- Păi uite, curcubeul e o punte peste întreaga lume, el uneşte visele oamenilor. Ori de câte ori se naşte un vis, apar culorile aranjate iar aripile mele îşi învăluie toată suflarea cu minune.
Dar Frunză tot nu înţelegea. El nu cunoştea oamenii şi visele.
- Încă nu şti, dar timpul îţi va arăta frumuseţile toate. Îţi voi lăsa ca dar din partea mea pentru că îmi eşti simpatic, praful acesta colorat care îţi place atât de mult.
Rămâi cu bine !

Şi astfel Fluture îşi luă zborul. Avea de străbătut lumea, iar Frunză zâmbea.

Avea acum un prieten. 




~ ~ ~ ~ ~
fragment din "Pictorul de cuvinte" - Mirel Serban

luni, 11 noiembrie 2013

Cand se rupe o coarda

Itzhak Perlman, marele violonist, a cântat într-o seară la Lincoln Center în New York. În copilăria lui, Perlman a suferit de poliomelită, aşa că apariţia lui pe scenă nu era un lucru uşor. Are proteze la ambele picioare şi merge cu ajutorul a două cârje. Să-l vezi urcând treptele este un lucru dureros, dar în acelaşi timp maiestuos, este o imagine extraordinară.
Şi-a aşezat cârjele pe podea cu dificultate, s-a aplecat după vioară, a aşezat-o sub bărbie, apoi i-a făcut un semn dirijorului cu capul şi a început să cânte. Publicul era obişnuit cu acest ritual şi a păstrat linişte. Dar acum ceva mergea prost. Când a terminat de cantat cateva măsuri, s-a rupt o coardă. Sunetul produs a fost ca al unei arme. Toată lumea se gândea că va trebui să caute o altă vioară sau o altă coardă. Dar el nu a făcut nimic. A aşteptat un moment, şi-a închis ochii şi a făcut un semn dirijorului să înceapă din nou. Perlman a cântat cu pasiune şi putere, aşa cum publicul nu mai auzise niciodată. Cum s-a întâmplat acest lucru? Fiecare dintre noi ştie că este imposibil să cânţi o simfonie cu numai 3 corzi. Dar în mintea lui, el a schimbat şi a recompus piesa.
Când simfonia s-a terminat, o linişte extraordinară domnea în sală. Apoi sala a izbucnit într-un ropot de aplauze. Toată lumea era în picioare, aclamându-l. Perlman a zâmbit, şi-a şters transpiraţia, şi-a ridicat arcuşul pentru a se face linişte, apoi a spus pe un ton grav şi plin de reverenţă: "Uneori, artistul are sarcina să găsească modalitatea de a compune muzică, cu posibilitaţile care i-au mai rămas."
Iată un om care a axersat toata viaţa să cânte la patru corzi şi, dintr-o dată, a mai rămas numai cu trei. Aşa că el cântă cu numai trei. Şi muzica aceea este mai frumoasă şi mai memorabilă decât oricare alta cântată înainte.
Poate că şi sarcina noastră este să facem faţă unor schimbări rapide, uluindu-i pe cei din jurul nostru cu muzica pe care o cântăm cu resursele care ne-au mai rămas. Ia viaţa aşa cum este şi încearcă să faci din ea ceva extraordinar, chiar şi atunci când Dumnezeu îngăduie să treci prin încercări.
Fă din ziua de azi, o zi fericită.


~fragment din "Culorile harului"~

marți, 5 noiembrie 2013

In cautarea ta..

Te caut. te caut mereu.. Zi de zi, secunda de secunda. Chiar si in somn inma mea te cauta.
E o cautare intensa, continua, incontrolabila..
In linistea diminetii, dorul de tine ma aduna ca pe un puzzle imprstiat. si fiecare piesa din mine se compune dupa forma ta, de parca ai fi aici. aici langa mine..
Ochii mei te cauta, bratele mele te cauta, toata fiinta mea te cauta..
Pasii mei te cauta. strabat aceleasi drumuri, aceleasi incaperi, asteptandu-ma parca sa iti aud glasul venind de undeva..
Totul in jur e la fel si totusi asa de schimbat. Pasii mei trec prin amintirile lasate pe jos, mainile mele ating amprentele tale, cautand, asteptand..
Ma descompun si ma recompun cu fiecare suflare. Respir amintiri.
In ce lume esti? Cat de departe? Ai putea sa imi faci o surpriza, aparand acum de dupa usa? razand.. ?
Toate usile poarta amprentele tale. si toti peretii. si incaperile..
oare nu exista o usa secreta... catre tine?
Atata vreme ti-am citit povesti.. povesti fermecate, povesti cu happy end, cu dorinte implinite. Oare eu in ce poveste traiesc acum? Tu in ce poveste esti?
Ma poti auzi daca incep sa iti spun o poveste?
...
Imi dau seama ca aerul de aici nu imi e de ajuns. Ies afara si dau de parcul nostru. Locul unde stateam impreuna cu tine pe iarba, totul in jur e atat de plin de amintirea ta..
Incerc sa ma detasez de prezent si sa ma proiectez intr-un alt timp. durerea imi e tovaras de drum..
dar vreau. vreau sa plec de aici. intr-un loc unde sa te gasesc..
Iarba tepoasa ma primeste in bratele ei, si desupra mea e doar cerul. senin, de un albastru subtire si transparent. si e asa de aproape ca am impresia ca daca intind mana il ating. dar iarba mi-a incolacit mainile si nu le mai pot misca... parca un adanc ma cuprinde, si pamantul ma absoarbe. nu mai stiu daca eu ma scufund in pamant sau cerul ma sufoca...
Inchid ochii impacata ca nu mai trebuie sa lupt pentru nimic.  pentru tine a fost ultima mea lupta..
Rasetele si glasurile copiilor din parc ajung tot mai slab la mine. nu vreau decat sa dorm. vreau sa te visez.. visele mele te cauta.. unde esti..?..
...
Incep sa imi resimt respiratia. deschid ochii si cerul de deasupra nu mai e la fel. norii au creat un tablou, parca special pentru mine.. acum poate daca as intinde mana, l-as putea atinge..
si din tablou a curs o picatura. o picatura pe obrazul meu. e o picatura de ploaie? sau e doar o lacrima de-a mea?
nu mai stiu. cerul imi trimite picaturi. mici. usoare. razlete.. sarate
picaturi ce imi elibereaza dorul
picaturi ce ma elibereaza.
da. te-am gasit. stiu. esti aici. foarte aproape. am impresia ca daca intind mana, te ating.
cerul te-a adus mai aproape. tu imi soptesti acum, mesaje prin picaturile de ploaie si imi trimiti pupici din norii cei pufosi..
esti aici.. azi, te-am gasit.


luni, 4 noiembrie 2013

Decoratiuni de toamna - ciupercute din ghinde

Am inceput acest proiect cu ciupercute din ghinde din toamna anului trecut, de cand era activ blogul LittleLucky, insa cand am scos creatia finala la pozat copiii au rasturnat decoratiunea si s-au imprastiat toate ciupercutele. asa ca in urma cu cateva zile ne-am apucat din nou de el.
Am fost intr-o zi insorita in parc intr-un fel de expeditie si am ajuns sa culegem (si) ghinde :)
Am gasit niste ghinde mari sub un stejar chiar in centrul parcului copiilor "Ion Creanga". langa satul de indieni, mai precis, daca plecati in cautare :)


Acasa am pictat capacelele ghindelor cu culoare rosie. a fost o dstractie adevarata pentru copiii mei deoarece s-au pictat si pe maini. (fiica mea isi facuse bratari iar fiul meu - mustata :)


Dupa ce s-au uscat capacelele, am trecut la aplicarea bulinelor.
cu o pensula subtire sau cu un betisor de urechi pentru o mai mare precizie
pentru ca ajungeam fara sa vrem sa luam bulinele pe degete :) am improvizat un suport de plastelina unde am infipt capacelele pentru a nu fi nevoiti sa le tinem in mana in timpul imbulinarii.
cu un cutit am taiat piciorusul ghindei pentru a o face sa stea dreapta apoi si am lipit-o pe un carton pictat in culorile pamantului tot felul de culori .
Cu pistolul cu lipici am lipit palariutele pictate pe picioruse si am decorat in jur cu frunze .
Azi le-am scos afara la o sedinta foto, dar locul acestei decoratiuni de toamna e in sufragerie, intr-un loc unde fiecare anotimp, la randul lui, se simte bine venit la noi in casa :)

Daca v-au placut ciupercutele noastre, nu va sfiiti sa impartasiti asta cu prietenii vostri, sau sa va creeati propria decoratiune.
Va multumim. si va dorim o toamna frumoasa si colorata.

vineri, 1 noiembrie 2013

Activitati de toamna in aer liber - 2

Buna dimineata dragii mei in aceasta frumoasa zi de intai noiembrie. Zi insorita in pofida faptului ca atunci cand m-am trezit, parcul din fata ferestrei mele, era invaluit in ceata. Spre surprinderea mea, peste o ora ceata s-a ridicat iar soarele si-a trimis razele prin geamul nostru pictat, anuntandu-ma ca locul cetii a fost luat de o lumina blanda si jucausa.
Mergeam catre gradinita cu fiul meu de mana si ma gandeam ce imprevizibil si efemer e totul. ce usor se pot schimba lucrurile intr-un timp atat de scurt..
Ma gandeam ca e un pic cam tarziu sa vin cu al 2-lea episod din seria "ce facem toamna - afara", insa vremea asta fumoasa m-a convins ca e bine sa va fac pofta si cu aceste idei de toamna, deoarece se anunta un weekend cald si placut. ultimul weekend de acest fel de fapt, deoarece vremea se va schimba.
E o postare cu multe poze, cu tema principala frunzele, deoarece in drumurile noastre am intalnit multe frunze frumoase si am decis sa profitam cat putem de ele si de contextul in care suntem.
Enjoy :)

1. Mergem la cules de castane, ghinde, conuri. Pentru adunarea castenelor sau a conurilor nu e nevoie sa mergeti tocmai la padure daca nu aveti posibilitatea, noi le-am gasit pe strazile pe unde ne-am plimbat si in parcul copiilor. Insa recunosc ca mi-ar fi placut sa ne plimbam prin padure acum toamna.
Acestea sunt comorile noastre de toamna:

                                                                             castane

ghinde

conuri

2. Folosindu-ne de comorile gasite am realizat impreuna cu copiii diferite forme si modele:

 o inima din castane

o floare din conuri

distractia a culminat cu realizarea unei mandale:

 asa arata mandala noastra din ghinde, castane si conuri

3. Mergem la cules de frunze. Am facut o expeditie prin Parcul Copiilor, cu scopul de a gasi frunze interesante si a identifica copacul din care au cazut. A fost distractiv deoarece in anumite locuri coroanele ciopacilor se impreunau si trebuia sa fim atenti pentru a identifica cpacul corect.

ne-au placut foarte mult aceste frunze in forma de stelute
si copacul care le-a "nascut" - cum zice copilul meu :)

frunze de ginkgo biloba
si copacul de ginkgo - biloba

frunza de stejar rosu
 si superbul stejar rosu

si am mai descoperit o frunza foarte interesanta. frunza copacului lalea, Liriodendron tulipifera
Multumesc Laura pentru informatie.
si copacul lalea care face aceste frunze

4. Facem buchete de frunze. Spunea cineva foarte frumos ca frunzele sunt florile toamnei.
asa si noi ne-am apucat sa facem buchete din frunze culese de pe jos



buchet de frunze de stejar rosu

buchet de frunze de ginkgo biloba

5. activitati cu frunze. am facut un fel de arta din a aranja frunzele uscate in feluri inedite :)



aceste frunze se tin in brate. tata, mama si copilul <3


dormeau pe-o frunza doua stele.. :)

alte frunze imbratisate:

6. Drum prin frunze. daca stati la curte iata un mod original de a strange frunzele din curte si de a se distra copiii.



7. Picnic printre frunze. Va spuneam si data trecuta despre picnicul  in frunze. In parcul copiilor este un loc superb, sub copacul usias de ginkgo biloba unde am fost la picnic. acolo am avut ocazia sa cunosstem oameni frumosi care se bucurau de toamna, ca si noi :)

8. Si sa nu cumva sa uit de plimbarea prin frunze. este o experienta senzoriala excelenta. sa incercati sa vedeti cum va simtiti la o asemenea plimbare

In incheiere va doresc un weekend placut in care sa va bucurati de viata si de oameni iubiti, sa pretuiti fiecare clipa si sa nu uitati ca puteti fi o binecuvantare pentru cei din jur.


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...