Retour à l'état sauvage

Vă spuneam într-o postare anterioară că îmi plac foarte mult caii iar în vacanţă am fost chiar sigură că o să apuc să călăresc şi eu şi fiul meu, însă n-a fost aşa. Filmuleţul acesta cu cai este unul din preferatele mele şi se potriveşte foarte bine cu starea mea de spirit în perioada asta şi cu ce urmează să vă spun.
Nu. nu mi-am luat cal între timp.
Însă am o veste de poveste. Plec în vacanţă. Iar. Şi nu oriunde ci în Apuseni. Nu ştiu exact locaţia; ce ştiu e că va fi o vacanţă-experiment în sălbăticie. Vom încerca să vieţuim frumos sub cerul liber, cu copiii, departe de confortul apartamentelor, încercând să învăţăm tainele construirii caselor de pământ..
Eu de felul meu sunt o fiinţă uşor adaptabilă la felurite condiţii de mediu; însă pentru traiul în mijlocul naturii chiar simt aşa o atracţie mai specială. Poate că am ceva stramoşi din triburile de amerindieni, gipsy sau mongoli :)
Mă întorc înapoi la făcut bagaje că peste 4 ore plecăăăm. Nu ştiu când ne întoarcem dar sigur va fi pentru fiecare dintre noi o experienţă tare interesantă. Chiar mă întreb ce şanse sunt să aibă cineva din mulţimea de oameni care vin, un laptop.
Deci, sălbăticie păzea că vin.

Dedicat săptămânii alăptării

Pe mine săptămâna mondială a alăptării m-a prins în vacanţă, departe de casă, într-un oraşel unde n-am prea avut acces la internet ca să mai scriu aşa cum eram obişnuită. Dar asta nu m-a oprit ca să strâng informaţii în memoria mea şi să le dau drumul în timpul care urmează.
Şi deşi săptămâna dedicată alăptării s-a încheiat şi s-au scris multe pe tema asta, nu mă pot abţine să scriu şi eu câte ceva din felul în care este percepută alăptarea prin locurile pe unde am umblat. Vreau să scriu, chiar cu întârziere, nu numai pentru că alăptarea este un subiect natural şi face parte din fiinţa mea ci şi ptr că este un subiect important şi delicat. şi insuficient justificat. de parcă ar fi nevoie de justificări ptr alăptare

Referitor strict la alăptare în toată vacanţa asta am alăptat peste tot pe unde am fost şi i-a fost poftă fiică-mii; prin parcuri, la plaja, într-un magazin şi chiar într-o bancă. M-am simţit cam singurică pe tema asta deoarece în afară de mama mea care m-a susţinut, încurajat şi lăudat zi de zi, în toate parcurile în care am fost n-am întâlnit o colegă de alăptat sau măcar o mămică care să susţină alăptatul la cerere sau pe timp îndelungat. Toate cu care am povestit au alăptat puţin timp, altele chiar deloc. E adevărat că este şi o zonă defavorizată a României, unde parinţii pleacă să lucreze în străinătate şi lasă copiii în grija bunicilor sau a vecinilor. Taţii sunt demult plecaţi, chiar din perioada gravidiei partenerelor lor, iar mamele, unele dintre ele pleacă la câteva săptămâni după ce au născut. Nici cele care rămân acasă nu alăptează prea mult ci trec copiii pe lapte de vacă. O scuză este că merg la muncă departe de oraş. Dar cea mai nepotrivită scuză mi s-a părut aceea că "să nu cumva copilul să fie dependent de mine. Păi dacă mi se oferă ocazia să plec, cine-i mai dă să sugă?"
Însă dintre toate, ce-a mai stupidă scuză, în top, se află, "nu vreau să mi se modifice sânii. am sâni frumoşi şi dacă fiecare copil trege de ei, ce-o să mă fac? că n-am bani de operaţii estetice". Asta am auzit-o de la mai multe mămici care într-adevăr arătau foarte bine, dar pe cuvânt dacă m-am simţit mai prejos decât ele. deşi am alăptat 3 copii.

Şi ca să nu vorbesc doar de lucrurile negative o să vă povestesc despre o întâmplare inedită într-una din zilele toride.
Aveam treabă la o bancă din oraş şi am intrat cu copiii şi cu mama după mine. Nu era doamna de la ghişeu acolo şi erau deja 4 persoane care aşteptau dar am decis să aşteptăm şi noi deoarece temperatura acolo era mai de suportat ca cea de afară. În timp ce gardianul a cerut buletinul să-i faca copie până vine casiera, copiii mei şi-au găsit fiecare de lucru cu flayerele, pixurile şi scaunele din decor. Într-un târziu a apărut şi domnişoara de la ghişeu vădit impresionată de mulţimea care o astepta însă mişcandu-se de parcă era la filmarea unei reclame. Un domn care fusese primul acolo a spus că ne lasă pe noi înainte aşa că m-am înfăţişat la ghişeu explicându-i domnişoarei ce vreau. Eu mai văzusem oameni mişcându-se încet însă persoana din faţa mea îi întrecea pe toţi; îmi venea să trec în locul ei şi să îi fac treaba. Între timp fiica mea a devenit nemulţumită, plângăcioasă şi agitată. A luat-o mama mea în braţe dar ea tot nu înceta. Mă tot gândeam eu ce metodă să găsesc să o grăbesc pe casieră şi pe când eram pierdută printre gânduri numai ce m-am trezit cu mama care mi-a pus copila în braţe "ia dai tu să sugă şi linişteşte-o". Ce să mai zic? Am pus-o la sân. Casiera a ridicat ochii spre gardian încurcată, gardianul la fel nu mai ştia ce să zică, căuta cu ochii camerele de luat vederi făcând nişte semne neînţelese de mine, un bărbat din cei 4 mi-a oferit un scaun să stau. Am insistat să alăptez în picioare în felul ăsta sperând să o accelerez pe domnişoara care număra a nuştiucâta oară hârtiile emoţionata. Nici când mi-a dat să semnez nu s-a uitat la mine iar gardianul tot timpul se frământa pe acolo. Mi se părea aşa, ca în desenele animate alea cu Bugs Bunny când jefuieşte o bancă. Fiica mea se liniştise la sân şi să mă credeţi că şi eu mă liniştisem. Chiar nu-mi mai păsa cât de încet se mişca casiera, ce temperatură e afară, şi cât a crescut euro..
În timp ce ieşeam afara din bancă aveam senzaţia că plutesc. Ce altă activitate era mai liniştitoare şi mai binevenită în momentele alea decât alăptatul..?

Welcome Home

Şi am ajuns şi eu acasă în urmă cu două nopţi.
Şi am avut parte de o primire frumoasă. Nu chiar ca cea din videoclip dar tot frumoasă a fost.
Mie mi-a plăcut foarte mult filmuleţul acesta, care este de fapt o reclamă faină la T-mobile filmată pe Terminalul Heathrow. Vă daţi seama ce bine s-au simţit cei ce soseau la aeroport chiar atunci, întâmpinaţi cu muzică live.
Şi cică britanicii nu se pricep la stârnit emoţii..

Şi pentru că Ioana mea tocmai ce s-a întors şi ea dintr-o minivacanţă îi dedic filmuleţul, aşa, ca să aibă chef din nou de muncă.
Şi pentru tine, draga mea prietenă-colegă-vecină Katy, am aflat că vii vineri; N-o să fiu la aeroport dar o să-ţi cânt un căntecel pe coridor