Retour à l'état sauvage

Vă spuneam într-o postare anterioară că îmi plac foarte mult caii iar în vacanţă am fost chiar sigură că o să apuc să călăresc şi eu şi fiul meu, însă n-a fost aşa. Filmuleţul acesta cu cai este unul din preferatele mele şi se potriveşte foarte bine cu starea mea de spirit în perioada asta şi cu ce urmează să vă spun.
Nu. nu mi-am luat cal între timp.
Însă am o veste de poveste. Plec în vacanţă. Iar. Şi nu oriunde ci în Apuseni. Nu ştiu exact locaţia; ce ştiu e că va fi o vacanţă-experiment în sălbăticie. Vom încerca să vieţuim frumos sub cerul liber, cu copiii, departe de confortul apartamentelor, încercând să învăţăm tainele construirii caselor de pământ..
Eu de felul meu sunt o fiinţă uşor adaptabilă la felurite condiţii de mediu; însă pentru traiul în mijlocul naturii chiar simt aşa o atracţie mai specială. Poate că am ceva stramoşi din triburile de amerindieni, gipsy sau mongoli :)
Mă întorc înapoi la făcut bagaje că peste 4 ore plecăăăm. Nu ştiu când ne întoarcem dar sigur va fi pentru fiecare dintre noi o experienţă tare interesantă. Chiar mă întreb ce şanse sunt să aibă cineva din mulţimea de oameni care vin, un laptop.
Deci, sălbăticie păzea că vin.