for another Wordless Wednesday
miercuri, 26 februarie 2014
luni, 24 februarie 2014
Castigatorii concursului cu figurine "Atelierul Irinei"
Dragii mei, dupa o lunga absenta din spatiul virtual, revin cu anuntarea castigatorilor concursului.
In lipsa mea, Irina a efectuat extragerile cu ajutorul random.org si iata castigatorii:
Asadar nr 4 Maria si nr 10 Adriana Hossu, va astept cu un mesaj de confirmare aici, in articolul cu concursul, sau pe facebook pe pagina mea sau a Irinei. cum va este voua mai usor :)
Va multumesc tuturor de participare si va doresc o saptamana frumoasa.
In lipsa mea, Irina a efectuat extragerile cu ajutorul random.org si iata castigatorii:
Asadar nr 4 Maria si nr 10 Adriana Hossu, va astept cu un mesaj de confirmare aici, in articolul cu concursul, sau pe facebook pe pagina mea sau a Irinei. cum va este voua mai usor :)
Va multumesc tuturor de participare si va doresc o saptamana frumoasa.
vineri, 14 februarie 2014
Cum de stiu ca ma iubeste... ?
Stiu ca ma iubeste
...pentru ca imi arata ca are indredere in mine chiar si atunci cand eu nu mai am
...pentru ca atunci cand imi deschid sufletul in fata lui stiu ca nu sunt judecata
...pentru ca dimineata cand suna alarma el se ridica si o opreste inainte ca eu sa ma enervez
...pentru ca, chiar si atunci cand imi incalc principiile nu ma condamna.. ci imi vorbeste despre persoana care sunt eu cu adevarat, si despre ce pot repara
...pentru ca se uita in ochii fetitei mele si ii spune "esti cea mai frumoasa. tu si cu mami sunteti frumoasele mele"
...pentru ca atunci cand i-am spus secretele mele si cele mai mari sau mai mici temeri, nu m-a luat in ras si nici nu ma facut sa ma simt rusinata
...pentru ca desi nu sunt o frumusete rapitoare el imi admira, chipul, trupul, si imi spune vorbe care ma fac sa ma simt bine
... pentru ca uneori cand se uita in ochii mei, nici nu e nevoie de cuvinte pentru a comunica cu inima mea
...pentru ca petrece timp jucandu-se cu copiii ca eu sa ma pot odihni, sa pot termina un proiect sau sa plec de casa doar pentru mine
...pentru ca atunci cand am dat gres, sau am fost invinsa, mi-a dat mana sa ma ridic si mi-a fost alaturi
...pentru ca sunt oameni care atunci cand ii intalnesc imi spun ce frumos vorbeste el despre mine
...pentru ca atunci cand avea ocazia sa plece si sa renunte la mine, nu a plecat
...pentru ca stie sa tina un secret si e in stare sa mobilizeze si alti oameni pentru a imi face o surpriza ca sa ma simt fericita
...pentru ca mi-a fost alaturi pe drumul cunoasterii de sine si chiar daca nu i-a placut intotdeauna ce a intalnit, nu a dat bir cu fugitii.
...pentru ca desi nu ii place sa scrie (si asta nu e unul din talentele lui), a facut eforturi si mi-a scris scrisori de dragoste, biletele, si alte mesaje emotionante
...pentru ca atunci cand ne certam si suntem suparat unul pe altul, nu ma umileste
...pentru ca a fost dispus sa invete alaturi de mine ce inseamna sa fi parinte si chiar daca am facut si greseli, am cautat impreuna solutii.
...pentru ca imi spune lucruri pe care nu le-ar spune la nimeni altcineva si are incredere in mine
...pentru ca nu se preface in fata mea ci mi se arata exact asa cum e
...pentru ca desi imi stie (aproape) toate minusurile alege sa stea alaturi de mine
credeti ca e perfect? ca avem o relatie de poveste? ca suntem cel mai minunat cuplu?
nu e asa. doar ca aleg sa ma uit la ceea ce imi da curaj, la ceea ce ma tine la suprafata, la ceea ce face ca acest drum intunecat pe alocuri, sa fie ... umblabil..
imi dau seama ca (,)cateodata chiar uit ca sunt iubita. nu intotdeauna simt, si am nevoie din cand in cand sa primesc confirmari si dovezi de iubire. insa, cumva, le primesc la timp, desi timpul asta e relativ.
...pentru ca imi arata ca are indredere in mine chiar si atunci cand eu nu mai am
...pentru ca atunci cand imi deschid sufletul in fata lui stiu ca nu sunt judecata
...pentru ca dimineata cand suna alarma el se ridica si o opreste inainte ca eu sa ma enervez
...pentru ca, chiar si atunci cand imi incalc principiile nu ma condamna.. ci imi vorbeste despre persoana care sunt eu cu adevarat, si despre ce pot repara
...pentru ca se uita in ochii fetitei mele si ii spune "esti cea mai frumoasa. tu si cu mami sunteti frumoasele mele"
...pentru ca atunci cand i-am spus secretele mele si cele mai mari sau mai mici temeri, nu m-a luat in ras si nici nu ma facut sa ma simt rusinata
...pentru ca desi nu sunt o frumusete rapitoare el imi admira, chipul, trupul, si imi spune vorbe care ma fac sa ma simt bine
... pentru ca uneori cand se uita in ochii mei, nici nu e nevoie de cuvinte pentru a comunica cu inima mea
...pentru ca petrece timp jucandu-se cu copiii ca eu sa ma pot odihni, sa pot termina un proiect sau sa plec de casa doar pentru mine
...pentru ca atunci cand am dat gres, sau am fost invinsa, mi-a dat mana sa ma ridic si mi-a fost alaturi
...pentru ca sunt oameni care atunci cand ii intalnesc imi spun ce frumos vorbeste el despre mine
...pentru ca atunci cand avea ocazia sa plece si sa renunte la mine, nu a plecat
...pentru ca stie sa tina un secret si e in stare sa mobilizeze si alti oameni pentru a imi face o surpriza ca sa ma simt fericita
...pentru ca mi-a fost alaturi pe drumul cunoasterii de sine si chiar daca nu i-a placut intotdeauna ce a intalnit, nu a dat bir cu fugitii.
...pentru ca desi nu ii place sa scrie (si asta nu e unul din talentele lui), a facut eforturi si mi-a scris scrisori de dragoste, biletele, si alte mesaje emotionante
...pentru ca atunci cand ne certam si suntem suparat unul pe altul, nu ma umileste
...pentru ca a fost dispus sa invete alaturi de mine ce inseamna sa fi parinte si chiar daca am facut si greseli, am cautat impreuna solutii.
...pentru ca imi spune lucruri pe care nu le-ar spune la nimeni altcineva si are incredere in mine
...pentru ca nu se preface in fata mea ci mi se arata exact asa cum e
...pentru ca desi imi stie (aproape) toate minusurile alege sa stea alaturi de mine
credeti ca e perfect? ca avem o relatie de poveste? ca suntem cel mai minunat cuplu?
nu e asa. doar ca aleg sa ma uit la ceea ce imi da curaj, la ceea ce ma tine la suprafata, la ceea ce face ca acest drum intunecat pe alocuri, sa fie ... umblabil..
imi dau seama ca (,)cateodata chiar uit ca sunt iubita. nu intotdeauna simt, si am nevoie din cand in cand sa primesc confirmari si dovezi de iubire. insa, cumva, le primesc la timp, desi timpul asta e relativ.
miercuri, 12 februarie 2014
Concurs de primavara la Atelierul Irinei
Simtiti si voi ca primavara este foarte foarte aproape sa isi desfasoare frumusetile peste noi?
Eu am simtit asta in urma cu doua zile cand am zarit primii muguri de magnolie in curtea prietenei mele la marginea Timisoarei.
Stiu ca, la fel ca in fiecare an, primavara isi va face intrarea cu zilele de martisor in care ne aratam recunostinta, admiratia sau respectul fata de persoanele din viata noastra, femei in special.
Si, pe tema asta a cadourilor, vorbeam impreuna cu Irina saptamanile trecute ca cele mai frumoase cadouri sunt acele cadouri in care cel care daruieste pune un pic (sau mai mult) din el. adica se implica la creearea lor, isi lasa amprenta personala.
Si, cum de curand Irina mea si-a deschis un Atelier cu figurinele si tablouri din ipsos, ne-am gandit la un concurs, asa, in intampinarea primaverii.
Asadar vor fi doua premii prin tragere la sorti, premii ce contin fiecare cate 3 tablouri din ipsos.
un tablou mare cu flori
un tablou cu clovn
si un tablou simplu cu rama in care puteti pune ce doriti dumneavoastra
la alegere, cu rama simpla sau cu model
Tablourile pot fi decorate cu tehnica servetelului, cu abtibilduri, sau pictate.
Concursul incepe astazi 12 februarie si dureaza pana in 22 februarie, pentru a fi destul timp ca premiile sa ajunga la castigatori, si de acolo mai departe la cine vreti voi.
Inscrierea in concurs se face lasand un comentariu la acest articol, comentariu in care spuneti ce fel de cadouri v-ar placea sa primiti cu asemenea ocazii (cadouri handmade sau clasice)
Daca se vor inscrie mai mult de 50 de persoane, vom mai suplimenta oferta cu inca un premiu :) castigatorul va fi ales de mine si Irina dintre comentariile lasate aici.
premiul e surpriza (inca) :)
Succes tuturor :*
Daca luati la scotocit Atelierul Irinei, veti mai gasi acolo si suporturi de lumanari, martisoare si alte decoratiuni din ipsos. preturile sunt discutate in privat cu Irina.
Eu am simtit asta in urma cu doua zile cand am zarit primii muguri de magnolie in curtea prietenei mele la marginea Timisoarei.
Stiu ca, la fel ca in fiecare an, primavara isi va face intrarea cu zilele de martisor in care ne aratam recunostinta, admiratia sau respectul fata de persoanele din viata noastra, femei in special.
Si, pe tema asta a cadourilor, vorbeam impreuna cu Irina saptamanile trecute ca cele mai frumoase cadouri sunt acele cadouri in care cel care daruieste pune un pic (sau mai mult) din el. adica se implica la creearea lor, isi lasa amprenta personala.
Si, cum de curand Irina mea si-a deschis un Atelier cu figurinele si tablouri din ipsos, ne-am gandit la un concurs, asa, in intampinarea primaverii.
Asadar vor fi doua premii prin tragere la sorti, premii ce contin fiecare cate 3 tablouri din ipsos.
un tablou mare cu flori
la alegere, cu rama simpla sau cu model
Concursul incepe astazi 12 februarie si dureaza pana in 22 februarie, pentru a fi destul timp ca premiile sa ajunga la castigatori, si de acolo mai departe la cine vreti voi.
Inscrierea in concurs se face lasand un comentariu la acest articol, comentariu in care spuneti ce fel de cadouri v-ar placea sa primiti cu asemenea ocazii (cadouri handmade sau clasice)
Daca se vor inscrie mai mult de 50 de persoane, vom mai suplimenta oferta cu inca un premiu :) castigatorul va fi ales de mine si Irina dintre comentariile lasate aici.
premiul e surpriza (inca) :)
Succes tuturor :*
Daca luati la scotocit Atelierul Irinei, veti mai gasi acolo si suporturi de lumanari, martisoare si alte decoratiuni din ipsos. preturile sunt discutate in privat cu Irina.
miercuri, 5 februarie 2014
duminică, 2 februarie 2014
Familia oamenilor de zapada - pictura pe geam
Va spuneam ieri ca mai avem o pictura pe geam, in care si-au gasit locul oamenii de zapada preferati ai fiului meu :)
Aceasta este pictura, si povestea din spatele acestui tablou este de fapt povestea familiei noastre.
Sigur v-ati dat seama ca cea zambareata cu rochita sunt eu :) Gabriel ar fi vrut sa mi-o faca verde, (ca intr-o anumita noapte de revelion) dar am ramas totusi la costumatia clasica a oamenilor de zapada.
Cand ne punem seara la culcare, asa vedem familia oamenilor de zapada.
La postarea de ieri despre pomisorul de iarna, spuneam intr-un comentariu ca sunt trecatori care se opresc in fata ferestrei si ne admira picturile. uneori le si pozeaza cu telefonul :)
Asa se vede din strada, fereastra noastra. copiilor in special le place foarte mult iar mie imi face placere sa le aud glasurile la geam :)
In curand vine primavara si vom avea pomisori infloriti. insa pana atunci, profitam la maxim de zilele astea asa cum sunt.
Va pupam si va dorim o saptamana frumoasa, cu ganduri bune si sentimente impartasite.
Aceasta este pictura, si povestea din spatele acestui tablou este de fapt povestea familiei noastre.
Sigur v-ati dat seama ca cea zambareata cu rochita sunt eu :) Gabriel ar fi vrut sa mi-o faca verde, (ca intr-o anumita noapte de revelion) dar am ramas totusi la costumatia clasica a oamenilor de zapada.
Cand ne punem seara la culcare, asa vedem familia oamenilor de zapada.
La postarea de ieri despre pomisorul de iarna, spuneam intr-un comentariu ca sunt trecatori care se opresc in fata ferestrei si ne admira picturile. uneori le si pozeaza cu telefonul :)
Asa se vede din strada, fereastra noastra. copiilor in special le place foarte mult iar mie imi face placere sa le aud glasurile la geam :)
In curand vine primavara si vom avea pomisori infloriti. insa pana atunci, profitam la maxim de zilele astea asa cum sunt.
Va pupam si va dorim o saptamana frumoasa, cu ganduri bune si sentimente impartasite.
sâmbătă, 1 februarie 2014
Copacel de iarna - pictura pe geam
M-am gandit ca ar fi fain sa va arat copacelul nostre de iarna de pe geam pana nu trece iarna :)
Cred ca a devenit deja o traditie la noi sa pictam geamurile la fiecare schimbare de anotimp sau atunci cand sarbatorim ceva. A fost o placere (si de data asta) sa pictam din nou geamurile de la dormitor, mai ales ca am inaugurat o noua cutie de guase.
Gabriel e din ce in ce mai migalos, vrea ca la sfarsit sa arate totul perfect iar la acest peisaj s-a folosit din plin de avantajul de a putea sterge orice nu ii convenea. La inceput erau mai multi oameni de zapada pe langa copacel, insa pentru ca tabloul era prea incarcat, am hotarat impreuna ca unul e de ajuns :) Iar ceea ce vroia el va picta pe un geam separat.
Seara cand ne culcam asa arata copacelul nostru. se vad luminile din parc care ii dau intregului tablou o nuanta de poveste.
Si asa arata copacelul nostru dimineata cand ne trezim si soarele ne bate timid in geam
Mai avem si alte geamuri pictate insa vi le vom arata intr-o postare separata deoarece fiecare pictura are povestea ei speciala.
Va dorim un weekend minunat alaturi de persoanele importante din viata voastra. Nu uitati sa va bucurati de fiecare oportunitate de a fi impreuna cu cei pe care ii iubiti.
Cred ca a devenit deja o traditie la noi sa pictam geamurile la fiecare schimbare de anotimp sau atunci cand sarbatorim ceva. A fost o placere (si de data asta) sa pictam din nou geamurile de la dormitor, mai ales ca am inaugurat o noua cutie de guase.
Si asa arata copacelul nostru dimineata cand ne trezim si soarele ne bate timid in geam
Mai avem si alte geamuri pictate insa vi le vom arata intr-o postare separata deoarece fiecare pictura are povestea ei speciala.
Va dorim un weekend minunat alaturi de persoanele importante din viata voastra. Nu uitati sa va bucurati de fiecare oportunitate de a fi impreuna cu cei pe care ii iubiti.
marți, 28 ianuarie 2014
Invitatie la concurs: Amintiri si Dorinte
Va anunt cu drag ca pe blogul Clubul Magic se desfasoara un concurs cu tema Amintiri si dorinte. O tema frumoasa pentru cei care au amintiri frumoase din anul care a trecut pentru a le transpune in dorinte pentru anul in curs.
Tot m-am gandit daca sa particip si eu sau nu, si azi dimineata am hotarat ca poate daca va provoc pe voi sa participati, o sa imi fac si eu curaj.
Premiile sunt atractive, iar cerintele sunt usoare. de fapt voi alegeti ce creati, cu ce materiale si in ce tehnica. trebuie doar sa reprezinte amintirea si dorinta voastra pentru anul in curs.
Concursul se afla la a II-a editie, pentru a vedea celelalte creatii intrati pe blog si delectati-va.
Tot m-am gandit daca sa particip si eu sau nu, si azi dimineata am hotarat ca poate daca va provoc pe voi sa participati, o sa imi fac si eu curaj.
Premiile sunt atractive, iar cerintele sunt usoare. de fapt voi alegeti ce creati, cu ce materiale si in ce tehnica. trebuie doar sa reprezinte amintirea si dorinta voastra pentru anul in curs.
luni, 27 ianuarie 2014
Haine din lana merinos pentru copii
Odata cu venirea frigului (in noiembrie) am trecut si noi la folosirea plapumei si am facut rocada hainelor in dulap. Daca pentru hainele mele si ale sotului nu am avut nevoie de ajutor, in ce priveste hainele fiului meu a fost necesara prezenta lui. Asa ca intr-o sambata ne-am apucat de cotrobait prin dulap si prin cutiiile puse deoparte de la sfarsitul iernii trecute. Precum stiti, copiii cresc repede, asa ca socoteala din urma cu cateva luni nu se mai potriveste cu realitatea prezenta iar Gabriel e chiar entuziasmat sa probeze haine la inceput insa pe masura ce se lungeste treaba , devine plictisit si nu mai participa.
De data asta printre gramezile de haine unde stateam noi erau si cativa dinozauri care asistau la parada modei dandu-si cu parerea intr-un limbaj inteles doar de fiul meu :)
Si cum impachetam eu ... hainutele pe raft numai ce aud in spatele meu. "mami, pe astia nu ii vreau. sa nu mi-i mai dai". Intorc capul si il vad in mana cu o gramada de strampi. off, stiam de data trecuta ce urmeaza.. "mami, da' ma inteapa. nu ii suport.ma scarpina" bineinteles ca il credeam. avusesem discutia asta si anul trecut, si celalalt an. Plus ca eu chiar il credeam. imi aminteam fara nostalgie de vremea cand eram la scoala si trebuia sa port strampi pe sub pantaloni iarna. ce nu-i suportam! Dimineata cand trebuia sa merg la scoala ma uitam stramb in sertar. aveam de ales intre strampi sau izmene. strampii imi produceau mancarime, toata ziua ma scarpinam pe picioare, izmenele imi produceau... rusine, pentru ca redeau colegii de mine. (De multe ori ma duceam la toaleta scolii inainte de prima ora si acolo ma schimbam, iar cand plecam acasa le luam iar pe mine.)
Asa ca il intelegeam pe fiul meu. dar, ca si in anii trecuti, puneam strampii in dulap, asa, pentru orice eventualitate; eventualitate care la momentul potrivit se transforma in obligativitate: musai iei strampi acum pe tine ca sa nu iti fie frig doar cu pantalonii. Mergeam afara la zapada, la patinoar, sau dimineata la gradinita asa ca pentru a nu se simti obligat, ii dadeam sa aleaga ce strampi vrea sa ia. cateodata proba vreo 2-3 perechi pana se hotara care nu-l scarpina asa tare. Alteori cand ma grabeam cu amandoi copiii deodata sa ne echipam, ramanea direct cu prima probata.
Prin urmare, si de data asta cativa strampi au ajuns in dulapiorul lui.
Aici s-ar fi putut termina povestirea mea, insa (nu) intamplarea face ca peste cateva zile, datorita Amei, am ajuns sa testez cateva hainute pentru copii, din lana merinos, de la magazinul Tomky.
Intrasem in contact cu ei la o petrecere Beezy Mami, iar mai apoi i-am intalnit si pe facebook.
Asadar am primit pentru testare o bluza de corp si pantaloni de corp, amandoua din lana merinos. baietelul meu avand peste 5 ani am luat marimea cea mai mare existenta la ei pe site, si as fi luat si o cagula insa nu aveau cagule ptr copii asa mari.
Stiam cate ceva despre calitatile lanei merinos inca de cand era Gloria mea mica si purta chilotei de protectie din lana merinos facuti de prietena meaIoana
Insa cum stiti si voi, copiii sunt diferiti, (de exemplu Gloriei ii placea sa poarte strampi, lui Gabriel, nu) mi-am zis ca sigur o sa avem o experienta interesanta cu el.
Deci, ce imi place mie la aceste hainute din lana merinos si de ce vi le recomand si voua?
Contrar asteptarilor nostre la auzul cuvantului lana, aceasta lana merinos este... moale. este usoara, nu zgarie, si nu te apuca scarpinatul :)
Firul de lana merinos este subtire. se vede si aici in poza. este mai subtire decat cel din chiloteii de protectie de care va vorbeam.
pe corpul copilului este ca si cum ar purta o bluzita obisnuita, insa diferenta fata de o bluza obisnuita este ca materialul acesta lasa pielea sa respire. Si, cumva, (fenomen pe care eu nu stiu sa il explic) regleaza temperatura corpului. De exmplu am plecat la patinoar cu Gabriel imbracat doar cu bluza aceasta pe el, si deasupra cu geaca. Nu doar ca nu i-a fost frig, sau prea cald, dar nici nu a transpirat.
Stiam, v-am spus, de cand era fetita mea mica, ca nu transpiri pe sub aceasta lana, deoarece chiloteii de lana merinos ii puneam pe ea noaptea ca sa nu avem accidente cu pipi in pat iar dimineata desi pipi ajunsese la chilotei patul nu era ud, si nici ea nu era rece de la umezeala.
Sa revin la bluza, nu era transpirata asa cum este o bluza cand o dezbraci dupa 1 ora si jumatate de patinoar.
Pana nu uit, sa va zic ca in prima zi cand a imbracat bluza, fiul meu a zis sa ii tai jos eticheta ca il zgarie. deci vedeti ce sensibil e copilul meu :P)
Bluza a purtat-o si prin casa, doar pe ea, fara sa ii frie frig, si la gradinita, si nu mi-a semnalat vreo neplacere.
Pantalonii au fost perfecti nu doar la patinoar dar si pe afara la tavaleala prin zapada pe sub alti pantaloni de iarna. La gradinita o singura data i-a purtat, si cand s-a intors mi-a zis sa nu ii mai dau pe el ca este prea transparent :)
Asta pentru ca atunci cand am comandat eu hainutele, nu erau pentru baieti decat pantaloni albi, acum am vazut ca au adus si pe bleumarin.
Insa prin casa a purtat pantalonii fara probleme si desi i-a patat cu suc de portocale la o seara de filme, si i-a "chinuit" des la trantele cu tatal lui, dupa spalare materialul a ramas frumos si curat fara sa fie labartat. Hainele acestea din lana merinos le-am spalat in ligheam cu apa calduta si cu detergent eco, fara sa folosesc balsam.
Pentru intretinerea lanei merinos se foloseste lanolina, substanta care se gaseste deja in aceasta lana si care ii confera proprietatea de a se curata singura. (de aceea hainele din lana merinos nu se spala des ci se pun la aerisit), insa din cand in cand se trateaza special cu lanolina. Eu am un tub cu lanolina insa nu l-am folosit pana acum.
Cam atat va spun despre aceste hainute de care eu sunt foarte multumita. Imi plac asa de mult incat mi-am propus sa cumpar si pentru mine, ramane doar sa gasesc magazinul potrivit. (ca tot incep reducerile de iarna in anumite magazine)
Doar o sugestie am de facut celor de la Tomky: sa aduca soseste din lana merinos. sau chiar strampi, de ce nu? Uneori dupa ce venim de la joaca, gasesc zapada intrata pe deasupra incaltamintei si sosetele se uda uneori.
Si pana nu uit, sa va mai zic ca cei de la Tomky au acum reduceri de pana la 70 % , iar la abonarea la newsletter aveti reducere de 15 % la prima comanda.
De data asta printre gramezile de haine unde stateam noi erau si cativa dinozauri care asistau la parada modei dandu-si cu parerea intr-un limbaj inteles doar de fiul meu :)
Si cum impachetam eu ... hainutele pe raft numai ce aud in spatele meu. "mami, pe astia nu ii vreau. sa nu mi-i mai dai". Intorc capul si il vad in mana cu o gramada de strampi. off, stiam de data trecuta ce urmeaza.. "mami, da' ma inteapa. nu ii suport.ma scarpina" bineinteles ca il credeam. avusesem discutia asta si anul trecut, si celalalt an. Plus ca eu chiar il credeam. imi aminteam fara nostalgie de vremea cand eram la scoala si trebuia sa port strampi pe sub pantaloni iarna. ce nu-i suportam! Dimineata cand trebuia sa merg la scoala ma uitam stramb in sertar. aveam de ales intre strampi sau izmene. strampii imi produceau mancarime, toata ziua ma scarpinam pe picioare, izmenele imi produceau... rusine, pentru ca redeau colegii de mine. (De multe ori ma duceam la toaleta scolii inainte de prima ora si acolo ma schimbam, iar cand plecam acasa le luam iar pe mine.)
Asa ca il intelegeam pe fiul meu. dar, ca si in anii trecuti, puneam strampii in dulap, asa, pentru orice eventualitate; eventualitate care la momentul potrivit se transforma in obligativitate: musai iei strampi acum pe tine ca sa nu iti fie frig doar cu pantalonii. Mergeam afara la zapada, la patinoar, sau dimineata la gradinita asa ca pentru a nu se simti obligat, ii dadeam sa aleaga ce strampi vrea sa ia. cateodata proba vreo 2-3 perechi pana se hotara care nu-l scarpina asa tare. Alteori cand ma grabeam cu amandoi copiii deodata sa ne echipam, ramanea direct cu prima probata.
Prin urmare, si de data asta cativa strampi au ajuns in dulapiorul lui.
Aici s-ar fi putut termina povestirea mea, insa (nu) intamplarea face ca peste cateva zile, datorita Amei, am ajuns sa testez cateva hainute pentru copii, din lana merinos, de la magazinul Tomky.
Intrasem in contact cu ei la o petrecere Beezy Mami, iar mai apoi i-am intalnit si pe facebook.
Asadar am primit pentru testare o bluza de corp si pantaloni de corp, amandoua din lana merinos. baietelul meu avand peste 5 ani am luat marimea cea mai mare existenta la ei pe site, si as fi luat si o cagula insa nu aveau cagule ptr copii asa mari.
Insa cum stiti si voi, copiii sunt diferiti, (de exemplu Gloriei ii placea sa poarte strampi, lui Gabriel, nu) mi-am zis ca sigur o sa avem o experienta interesanta cu el.
Deci, ce imi place mie la aceste hainute din lana merinos si de ce vi le recomand si voua?
Contrar asteptarilor nostre la auzul cuvantului lana, aceasta lana merinos este... moale. este usoara, nu zgarie, si nu te apuca scarpinatul :)
Firul de lana merinos este subtire. se vede si aici in poza. este mai subtire decat cel din chiloteii de protectie de care va vorbeam.
pe corpul copilului este ca si cum ar purta o bluzita obisnuita, insa diferenta fata de o bluza obisnuita este ca materialul acesta lasa pielea sa respire. Si, cumva, (fenomen pe care eu nu stiu sa il explic) regleaza temperatura corpului. De exmplu am plecat la patinoar cu Gabriel imbracat doar cu bluza aceasta pe el, si deasupra cu geaca. Nu doar ca nu i-a fost frig, sau prea cald, dar nici nu a transpirat.
Stiam, v-am spus, de cand era fetita mea mica, ca nu transpiri pe sub aceasta lana, deoarece chiloteii de lana merinos ii puneam pe ea noaptea ca sa nu avem accidente cu pipi in pat iar dimineata desi pipi ajunsese la chilotei patul nu era ud, si nici ea nu era rece de la umezeala.
Sa revin la bluza, nu era transpirata asa cum este o bluza cand o dezbraci dupa 1 ora si jumatate de patinoar.
Pana nu uit, sa va zic ca in prima zi cand a imbracat bluza, fiul meu a zis sa ii tai jos eticheta ca il zgarie. deci vedeti ce sensibil e copilul meu :P)
Bluza a purtat-o si prin casa, doar pe ea, fara sa ii frie frig, si la gradinita, si nu mi-a semnalat vreo neplacere.
Pantalonii au fost perfecti nu doar la patinoar dar si pe afara la tavaleala prin zapada pe sub alti pantaloni de iarna. La gradinita o singura data i-a purtat, si cand s-a intors mi-a zis sa nu ii mai dau pe el ca este prea transparent :)
Insa prin casa a purtat pantalonii fara probleme si desi i-a patat cu suc de portocale la o seara de filme, si i-a "chinuit" des la trantele cu tatal lui, dupa spalare materialul a ramas frumos si curat fara sa fie labartat. Hainele acestea din lana merinos le-am spalat in ligheam cu apa calduta si cu detergent eco, fara sa folosesc balsam.
Pentru intretinerea lanei merinos se foloseste lanolina, substanta care se gaseste deja in aceasta lana si care ii confera proprietatea de a se curata singura. (de aceea hainele din lana merinos nu se spala des ci se pun la aerisit), insa din cand in cand se trateaza special cu lanolina. Eu am un tub cu lanolina insa nu l-am folosit pana acum.
Cam atat va spun despre aceste hainute de care eu sunt foarte multumita. Imi plac asa de mult incat mi-am propus sa cumpar si pentru mine, ramane doar sa gasesc magazinul potrivit. (ca tot incep reducerile de iarna in anumite magazine)
Doar o sugestie am de facut celor de la Tomky: sa aduca soseste din lana merinos. sau chiar strampi, de ce nu? Uneori dupa ce venim de la joaca, gasesc zapada intrata pe deasupra incaltamintei si sosetele se uda uneori.
Si pana nu uit, sa va mai zic ca cei de la Tomky au acum reduceri de pana la 70 % , iar la abonarea la newsletter aveti reducere de 15 % la prima comanda.
marți, 7 ianuarie 2014
Pomisorul de iarna
Am hotarat ca asta va fi prima postare din anul nou. care nu mai e nou, dar e inca la inceput :)
Da, sunt vesela, stiu. nu va spun motivul. :P
Am infrumusetat de curand usa de la dormitor, cu un pomisor cu fulgi de zapada. cu fulgi speciali, bineinteles, deoarece iarna nu a fost prea darnica cu noi (pana acum) in ce priveste ninsoarea.
Nici eu nu stiu de ce am asteptat pana acum sa v-o arat, ca doar usa noastra e ninsa de ceva timp. de fapt, stiu, voiam sa va arat altceva dar am rabdare pana iarna ce vine :) am zis.
iata deci pomisorul nostru de pe usa.
Poate va mai amititi de proiectul inceput in primavara anului trecut, cu numele "Anotimpurile Pomisorilor". acestia sunt pomisorii de primavara si de toamna
Cel de iarna fost simplu de facut: am curatat usa de urmele de frunze din toamna, am bucatit o plansa de polistiren, -pozele nu sunt excelente din cauza luminii
si am facut fulgi pictati cu diferire nuante de albastru.
si am impodobit copacelul cu fulgi :)
si asa arata copacelul de iarna la lumina zilei
deci, acum asteptam ninsoarea :)
Da, sunt vesela, stiu. nu va spun motivul. :P
Am infrumusetat de curand usa de la dormitor, cu un pomisor cu fulgi de zapada. cu fulgi speciali, bineinteles, deoarece iarna nu a fost prea darnica cu noi (pana acum) in ce priveste ninsoarea.
Nici eu nu stiu de ce am asteptat pana acum sa v-o arat, ca doar usa noastra e ninsa de ceva timp. de fapt, stiu, voiam sa va arat altceva dar am rabdare pana iarna ce vine :) am zis.
iata deci pomisorul nostru de pe usa.
Poate va mai amititi de proiectul inceput in primavara anului trecut, cu numele "Anotimpurile Pomisorilor". acestia sunt pomisorii de primavara si de toamna
Cel de iarna fost simplu de facut: am curatat usa de urmele de frunze din toamna, am bucatit o plansa de polistiren, -pozele nu sunt excelente din cauza luminii
si am facut fulgi pictati cu diferire nuante de albastru.
si am impodobit copacelul cu fulgi :)
deci, acum asteptam ninsoarea :)
duminică, 29 decembrie 2013
Un mare MULTUMESC. si cateva destainuiri.
Vin sarbatorile.. se termina anul... dar cum se termina anul?
Oare se termina el asa cum incepe? Oare cate din dorintele, rugaciunile si planurile facute la inceputul anului se implinesc?..
Eu nu sunt genul (sau nu eram) care se apuca sa faca reprospective. sa faca calcule. sa traga linie.. nu. mai degraba sunt omul care traieste viata la maxim si se bucura de ea in ultimul hal. fara socoteli, daca e pe plus, daca e pe minus..
Am cateva obiective importante care tin de viata mea cu oamenii din jur si cu mine. atunci cand obiectivele sunt implinite, oamenii sunt fericiti, inseamna ca sunt pe plus.
Ziceam cumva ca asa eram..? da. ma uitam in urma ca sa celebrez. nu sa fac socoteli.
Si totusi, cum de am ajuns sa ma uit in urma acum?... ... doar ca sa ma bucur de amintiri..
Stiti ca de multe ori nu e nevoie sa cauti prin amintiri?, te cauta ele pe tine. Si e bine. E bine pentru ca amintirile spun ceva despre tine.
In ultimul timp de cand deschid ochii sunt inconjurata de amintiri. si cand ii inchid, e la fel. pasesc prin amintiri de dimineata pana seara, respir amintiri, si ele, amintirile, calatoresc prin mine ca printr-un mic univers.
Nu va speriati. nu e nimic ciudat. e doar experienta sufletului meu. care nu se simte fericit si potrivit pentru viata asta in care a fost aruncat, si care aluneca in lumea fericita in care traia candva..
zic candva, dar parca,, a fost ieri,, si totusi parca a fost in alta viata..
ma simt mai imbatranita cu 100 de ani, satula de viata, si in acelasi timp ca un copil care alearga dupa fericire..
Nu stiu cum sa ma port cu mine, nu mai stiu nici cine sunt. in mod cert nu mai sunt cea care am fost...
Nu ma mai recunosc si asta nu stiu daca e de bine, sau de rau..
Dar sa revenim la MULTUMESC-ul din titlu. de ce cu majuscule? Pentru ca in anul asta, pe langa lacrimi, durere, disperare si dezamagiri, am avut parte de cativa (multi) oameni minunati care m-au bagat in seama. Nu ma refer la acel "bagat in seama" din anii tineretii in care vrei neaparat sa fi popular.
Nu. Ci la acea bagare in seama in care cineva are curajul sa se opreasca si sa se uite in jos/in sus la suferinta. Am scris curaj, pentru ca e nevoie de curaj sa privesti suferinta, sa treci dincolo de neputinta/groaza/ indignarea pe care o simti, si sa te arati disponibil pentru cel care sufera.
Disponibil cu ceea ce ai: cu vorbe, cu imbratisari, cu lacrimi, cu ajutor financiar, cu mobilizarea altora, cu ... tine.
Am scris cativa, deoarece din lumea asta imensa de oameni, acesti cativa au ajuns sa ia contact cu viata mea, insa raportat la oamenii care fac parte din viata mea, sunt multi. sunt foarte multi.
Este asadar, un mare dar sa te apropii de oameni, si sa vrei sa ii privesti exact asa cum sunt. De multe ori punem etichete: buni, rai, dar adevarul este ca orice om poate deveni bun intr-un anume context si orice om poate deveni rau in anume context.
Cu mine oamenii au fost buni. pe unii nici nu am ajuns sa ii cunosc. sunt ori foarte departe ori foarte bine ascunsi.
Insa un lucru pe care l-am inteles eu, (s-au chiar nu l-am inteles) este ca suntem intr-un fel interconectati. vietile nostre s-au imprumutat cumva unele pe altele cu ceva anume, cu un ceva care ne-a schimbat viziunea despre viata. (si poate si despre moarte)
Da, anul asta am vazut cum suferinta unui copil, sau a mai multor copii, sau chiar moartea, poate aduce la un loc multi oameni deosebiti.
Si desi anul asta am suferit cumplit am avut ochi sa vad ca suferinta altora e mult mai mare decat a mea.. si mi-a fost teribil de ciuda ca nu am putut contribui la diminuarea acestor suferinti..
Da, anul asta mi-am dorit mai mult ca nicodata sa nu mai traiesc. stiu ca din afara s-a vazut altfel, si intr-un timp nu imi venea sa cred ca oamenii pot avea o asa imagine distorsionata despre mine :) insa abia de curand mi-am dat seama ca si felul in care ma vad oamenii ma reprezinta tot pe mine. pur si simplu asa ma vad eu de la departare. doar ca eu de aici dinauntru nu ma vad asa..
Da, a fost cel mai urat an al meu, nu doar ca am pierdut (inca) un copil dar am ramas dezamagita in multe aspecte, unele dintre ele esentiale.
Imi descarc in continuare durerea prin scris, prin plans, prin alte activitati consumatoare de energie.
Incerc sa-i implinesc nevoile copilului meu, care resimte pierderea surioarei lui, si acest dezechilibru in familie, altfel decat noi adultii.
Incerc sa fiu o femeie cat de cat puternica, impartind cu sotul meu responsabilitatea si binecuvantarea de a fi in continuare o familie.
Nu imi place si nu vreau sa fiu in centrul atentiei, nici populara, prefer sa raman o anonima care scrie din preaplinul inimii ei.
Mi-am propus pentru anul care vine sa incerc sa scap de gandirea negativa, si de greutatea de pe suflet care clar ca imi influenteaza viata; sa reincep un regim de viata sanatos, pentru ca in ultimul timp m-am indepartat de tot ce inseamna asta. chestia e ca astia doi itemi au foarte mare legatura cu disciplina, ceea ce eu nu prea agreez. dar, nu-i asa, in viata am experimentat lucruri mult mai urate decat desciplina.
Fundamentele credintei mele s-au clatinat serios, si ma astept ca atunci cand replicile cutremurului din viata mea dispar, sa pot sa separ adevarurile de minciuni si sa ma eliberez de toata ceata asta din sufletul meu.
Asa sper, dar nimic nu e sigur, la fel cum nu e sigur ca mai apucam ziua de maine.
Asa ca, va zic tot ce v-am zis si pana acum. Traiti viata asta din plin. Acum, cat inca o aveti. Acum, cat inca ii aveti pe cei dragi langa voi. nu o traiti cu frica, ca s-ar putea sa ii pierdeti, traiti-o cu placere. daruiti-va, cunoasteti-va, iubiti-va. faceti un bine atunci cand aveti ocazia. s-ar putea ca binele vostru sa fie exact ceea ce are nevoie acea persoana.
Sa stiti ca in jurul nostru sunt multi oameni care sufera. care au inimile ranite. daca durerea nu se vede la suprafata nu inseamna ca ea nu exista. un zambet, o incurajare, o apreciere, o atitudine disponibila de a asculta pot face minuni pentru cineva.
Nu ocoliti facerea de bine. Poate 10 lei, 100 de lei, pentru voi inseamna o consumatie obisnuita de o zi, sau o cheltuiala obisnuita in bugetul vostru, dar pentru altcineva inseamna diferenta dintre lipsa crunta si ceva acolo ca sa supravietuiesti..
Nu va mai zic nimic. tac. ca e sfarsit de an si nu vreau sa va intristez. oamenii cauta motive sa se bucure, sa intre in noul an cu sperante si cu ganduri bune.
asta este si motivul pentru care am tot amanat aceasta postare scrisa mai inainte de Craciun..
ca nu imi place sa schimb starea de spirit a oamenilor, o stare buna intr-una mai putin buna..
Dar azi, la patinoar fiind cu fiul meu, mi-am adus minte de zilele mele bune, cand fericirea locuia non stop in inima mea. si mi-am zis :..ce neprevazuta e viata asta. si totusi.. doar timpul poate aduce la suprafata lucrarea ascunsa care se desfasoara in inimile noastre atunci cand suferim sau cand suntem fericiti.
Si pentru ca am zis despre trairea vietii din plin, la adevarata ei valoare...
Dragii mei, ne vedem la anu'
Oare se termina el asa cum incepe? Oare cate din dorintele, rugaciunile si planurile facute la inceputul anului se implinesc?..
Eu nu sunt genul (sau nu eram) care se apuca sa faca reprospective. sa faca calcule. sa traga linie.. nu. mai degraba sunt omul care traieste viata la maxim si se bucura de ea in ultimul hal. fara socoteli, daca e pe plus, daca e pe minus..
Am cateva obiective importante care tin de viata mea cu oamenii din jur si cu mine. atunci cand obiectivele sunt implinite, oamenii sunt fericiti, inseamna ca sunt pe plus.
Ziceam cumva ca asa eram..? da. ma uitam in urma ca sa celebrez. nu sa fac socoteli.
Si totusi, cum de am ajuns sa ma uit in urma acum?... ... doar ca sa ma bucur de amintiri..
Stiti ca de multe ori nu e nevoie sa cauti prin amintiri?, te cauta ele pe tine. Si e bine. E bine pentru ca amintirile spun ceva despre tine.
In ultimul timp de cand deschid ochii sunt inconjurata de amintiri. si cand ii inchid, e la fel. pasesc prin amintiri de dimineata pana seara, respir amintiri, si ele, amintirile, calatoresc prin mine ca printr-un mic univers.
Nu va speriati. nu e nimic ciudat. e doar experienta sufletului meu. care nu se simte fericit si potrivit pentru viata asta in care a fost aruncat, si care aluneca in lumea fericita in care traia candva..
zic candva, dar parca,, a fost ieri,, si totusi parca a fost in alta viata..
ma simt mai imbatranita cu 100 de ani, satula de viata, si in acelasi timp ca un copil care alearga dupa fericire..
Nu stiu cum sa ma port cu mine, nu mai stiu nici cine sunt. in mod cert nu mai sunt cea care am fost...
Nu ma mai recunosc si asta nu stiu daca e de bine, sau de rau..
Dar sa revenim la MULTUMESC-ul din titlu. de ce cu majuscule? Pentru ca in anul asta, pe langa lacrimi, durere, disperare si dezamagiri, am avut parte de cativa (multi) oameni minunati care m-au bagat in seama. Nu ma refer la acel "bagat in seama" din anii tineretii in care vrei neaparat sa fi popular.
Nu. Ci la acea bagare in seama in care cineva are curajul sa se opreasca si sa se uite in jos/in sus la suferinta. Am scris curaj, pentru ca e nevoie de curaj sa privesti suferinta, sa treci dincolo de neputinta/groaza/ indignarea pe care o simti, si sa te arati disponibil pentru cel care sufera.
Disponibil cu ceea ce ai: cu vorbe, cu imbratisari, cu lacrimi, cu ajutor financiar, cu mobilizarea altora, cu ... tine.
Am scris cativa, deoarece din lumea asta imensa de oameni, acesti cativa au ajuns sa ia contact cu viata mea, insa raportat la oamenii care fac parte din viata mea, sunt multi. sunt foarte multi.
Este asadar, un mare dar sa te apropii de oameni, si sa vrei sa ii privesti exact asa cum sunt. De multe ori punem etichete: buni, rai, dar adevarul este ca orice om poate deveni bun intr-un anume context si orice om poate deveni rau in anume context.
Cu mine oamenii au fost buni. pe unii nici nu am ajuns sa ii cunosc. sunt ori foarte departe ori foarte bine ascunsi.
Insa un lucru pe care l-am inteles eu, (s-au chiar nu l-am inteles) este ca suntem intr-un fel interconectati. vietile nostre s-au imprumutat cumva unele pe altele cu ceva anume, cu un ceva care ne-a schimbat viziunea despre viata. (si poate si despre moarte)
Da, anul asta am vazut cum suferinta unui copil, sau a mai multor copii, sau chiar moartea, poate aduce la un loc multi oameni deosebiti.
Si desi anul asta am suferit cumplit am avut ochi sa vad ca suferinta altora e mult mai mare decat a mea.. si mi-a fost teribil de ciuda ca nu am putut contribui la diminuarea acestor suferinti..
Da, anul asta mi-am dorit mai mult ca nicodata sa nu mai traiesc. stiu ca din afara s-a vazut altfel, si intr-un timp nu imi venea sa cred ca oamenii pot avea o asa imagine distorsionata despre mine :) insa abia de curand mi-am dat seama ca si felul in care ma vad oamenii ma reprezinta tot pe mine. pur si simplu asa ma vad eu de la departare. doar ca eu de aici dinauntru nu ma vad asa..
Da, a fost cel mai urat an al meu, nu doar ca am pierdut (inca) un copil dar am ramas dezamagita in multe aspecte, unele dintre ele esentiale.
Imi descarc in continuare durerea prin scris, prin plans, prin alte activitati consumatoare de energie.
Incerc sa-i implinesc nevoile copilului meu, care resimte pierderea surioarei lui, si acest dezechilibru in familie, altfel decat noi adultii.
Incerc sa fiu o femeie cat de cat puternica, impartind cu sotul meu responsabilitatea si binecuvantarea de a fi in continuare o familie.
Nu imi place si nu vreau sa fiu in centrul atentiei, nici populara, prefer sa raman o anonima care scrie din preaplinul inimii ei.
Mi-am propus pentru anul care vine sa incerc sa scap de gandirea negativa, si de greutatea de pe suflet care clar ca imi influenteaza viata; sa reincep un regim de viata sanatos, pentru ca in ultimul timp m-am indepartat de tot ce inseamna asta. chestia e ca astia doi itemi au foarte mare legatura cu disciplina, ceea ce eu nu prea agreez. dar, nu-i asa, in viata am experimentat lucruri mult mai urate decat desciplina.
Fundamentele credintei mele s-au clatinat serios, si ma astept ca atunci cand replicile cutremurului din viata mea dispar, sa pot sa separ adevarurile de minciuni si sa ma eliberez de toata ceata asta din sufletul meu.
Asa sper, dar nimic nu e sigur, la fel cum nu e sigur ca mai apucam ziua de maine.
Asa ca, va zic tot ce v-am zis si pana acum. Traiti viata asta din plin. Acum, cat inca o aveti. Acum, cat inca ii aveti pe cei dragi langa voi. nu o traiti cu frica, ca s-ar putea sa ii pierdeti, traiti-o cu placere. daruiti-va, cunoasteti-va, iubiti-va. faceti un bine atunci cand aveti ocazia. s-ar putea ca binele vostru sa fie exact ceea ce are nevoie acea persoana.
Sa stiti ca in jurul nostru sunt multi oameni care sufera. care au inimile ranite. daca durerea nu se vede la suprafata nu inseamna ca ea nu exista. un zambet, o incurajare, o apreciere, o atitudine disponibila de a asculta pot face minuni pentru cineva.
Nu ocoliti facerea de bine. Poate 10 lei, 100 de lei, pentru voi inseamna o consumatie obisnuita de o zi, sau o cheltuiala obisnuita in bugetul vostru, dar pentru altcineva inseamna diferenta dintre lipsa crunta si ceva acolo ca sa supravietuiesti..
Nu va mai zic nimic. tac. ca e sfarsit de an si nu vreau sa va intristez. oamenii cauta motive sa se bucure, sa intre in noul an cu sperante si cu ganduri bune.
asta este si motivul pentru care am tot amanat aceasta postare scrisa mai inainte de Craciun..
ca nu imi place sa schimb starea de spirit a oamenilor, o stare buna intr-una mai putin buna..
Dar azi, la patinoar fiind cu fiul meu, mi-am adus minte de zilele mele bune, cand fericirea locuia non stop in inima mea. si mi-am zis :..ce neprevazuta e viata asta. si totusi.. doar timpul poate aduce la suprafata lucrarea ascunsa care se desfasoara in inimile noastre atunci cand suferim sau cand suntem fericiti.
Si pentru ca am zis despre trairea vietii din plin, la adevarata ei valoare...
Dragii mei, ne vedem la anu'
vineri, 20 decembrie 2013
Felicitare pop-up - bradut
Azi au ajuns la persoanele speciale alese din timp, doua felicitari frumoase, facute de noi aseara tarziu:
Nu a fost chiar greu de realizat :) am avut indicatii clare in tutoriale, insa incapatanarea mea a fost cea care a facut treaba mai grea. eu alegand sa ma folosesc de rigla si compas in loc sa printez modelul :P
Nu a fost chiar greu de realizat :) am avut indicatii clare in tutoriale, insa incapatanarea mea a fost cea care a facut treaba mai grea. eu alegand sa ma folosesc de rigla si compas in loc sa printez modelul :P
Am folosit hartie cartonata rosie si visinie, si hartie simpla, doua nuante de verde.
Mai am in plan inca doua felicitari asemanatoare dar cu hartie mov, si albastra ... vreau brazi colorati sa mesteresc..
Felicitarile sunt simple, chiar nu am vrut sa le incarcam cu prea multa culoare pentru ca nu stiam preferintele persoanelor parora le-am oferit. insa am asa un sentiment ca urmatoarele vor avea mai multe elemente decorative :)
Asa au aratat la sfarsit. Va plac si voua? nu aveti chef sa va exersati indemanarea? :)
Tutorialul il gasiti aici: Christam Tree Pop Up Card. O sa va descurcati de minune daca faceti intocmai ca acolo.
miercuri, 18 decembrie 2013
A Letter to a Mommy
Please, don't cry mommy
I am here. I hear you. I see you.
I see your eyes, I see your tears, your heart.
I see your everyday struggles and your every night dreams.
I hear your wisper, your pain, your scream.
Please don't cry, mommy. I'm in a better world, different from yours.
This is no pain, no fear, no suffering
I'm here with Him. with my Creator.
Please, don't cry mommy.
We are not separated. You and I still belong each other. A part of me remained in you, forever.
Since I was in your womb, I was spread throughout your body, while I'm fed up with your cells, taking shape in a wonderful way...
Since I was in your womb, I was spread throughout your body, while I'm fed up with your cells, taking shape in a wonderful way...
I know you from the moment I sipped life from you
Your breath and your heart beat was my everyday symphony. I loved you from the first time. Remember? I'm part of you
Ohh, mommy, you can cry. I understand you. Your tears are words that can not find their voice.
Cry mommy, I'm here. I collect every drop of your tears that flows from your eyes, I kiss them and carefully put them in the clouds. Then, make them a rainbow
When you'll see the rainbow, you will understand that I keep safe all your tears... and you will smile
Surely, mommy, someday we'll be together again. and we'll swim in rainbow, laughing and singing..
Don't cry, mommy.
luni, 16 decembrie 2013
Concurs rapid - Figurine din ipsos pentru Craciun - Incheiat
Dragii mei, stiu ca (aproape) toti sunteti prinsi cu ultimele organizari pentru sarbatori si nu (prea) mai aveti timp sa stati linistiti. insa eu astazi pentru ca sunt asa de linistita, m-am gandit ca impreuna cu o buna prietena sa va invitam la un concurs.
O cunosc pe Irina, virtual de 1 an, dintr-unul de grupurile de mamici de pe fb. Eu mult timp m-am tinut departe de fb, consideram ca asa ceva, numai rau poate sa faca. Ei bine, unul din lucrurile bune care mi s-au intamplat de cand activez pe fb e ca am cunoscut oameni frumosi, frumosi de tot. Uni dintre ei sunt la capatul tarii, altii - la capatul pamantului, dar departarea parca se mai micsoreaza cand ne intalnim virtual.
Cu draga de Irina am avut placerea sa ma intalnesc pe viu, in asta vara. Pentru mine nu a fost o vara frumoasa, a fost cea mai urata vara din viata mea, dar odata ce am hotarat ca vom merge la mare in vacanta, stiam sigur ca o voi intalni pe Irina. O mandrete de fata cu trei prunci minunati, si cu un sot dedicat, toti frumosi, asortati si parca ireali. Oameni buni, oameni cu care iti face placere sa te intalnesti.
Acum, ca am vorbit destul despre vacante si alte frumuseti, vreau sa va spun ca Irina mea caaat e ziulica de lunga tot face cate ceva, mestereste, nu sta locului.
Iar acum din iarna s-a apucat sa faca figurine din ipsos. Si pentru ca se apropie sarbatorile cu pasi repezi, noi mai incete fiind, am hotarat sa facem acest concurs rapid.
Irina ofera ca premiu doua figurine din ipsos.
Le puteti picta impreuna cu copiii, sau le puteti da mana libera lor , sa vedeti ce opere frumoase fac singurei.
Conditia pentru a castiga una din aceste figurine e sa lasati un comentariu in care sa raspundeti la o intrebare: Ce anume ati schimba, la sarbatorile acestea de Craciun, fata de cele de anul trecut/ anii trecuti. daca ati vrea (si ati putea) sa schimbati ceva..
Daca veti cont de facebook , va rog sa dati like si share albumului cu figurine de ipsos al Irinei. in semn de apreciere pentru munca ei :https://www.facebook.com/irina.marin.754/media_set?set=a.673423326030708.1073741831.100000891396730&type=3
In comentariu lasat aici la articol, va rog sa specificati si ce ati dori sa castigati? clopoteii sau scena cu ieslea.
Concursul se termina joi, in 19 decembrie, la ora 24,00. Joi noaptea sau vineri dimineata voi extrage si castigatorii, pentru a putea trimite Irina premiile vineri.
Vor fi doua extrageri. una pentru clopotei, una pentru iesle.
Va multumesc frumos pentru incredere. Succes tuturor.
Concurs incheiat. dimineata fac extragerile.
UPDATE 2: Deoarece unul dintre premii nu a fost revendicat, iar Irina pune in dimineata aceasta pachetele la curier, am facut o a doua extragere ptr scena nasterii. Castigatoare a iesit nr 1 inscris: BIANCA ROXANA
Astept datele de contact Bianca Roxana!!
UPDATE:
O cunosc pe Irina, virtual de 1 an, dintr-unul de grupurile de mamici de pe fb. Eu mult timp m-am tinut departe de fb, consideram ca asa ceva, numai rau poate sa faca. Ei bine, unul din lucrurile bune care mi s-au intamplat de cand activez pe fb e ca am cunoscut oameni frumosi, frumosi de tot. Uni dintre ei sunt la capatul tarii, altii - la capatul pamantului, dar departarea parca se mai micsoreaza cand ne intalnim virtual.
Cu draga de Irina am avut placerea sa ma intalnesc pe viu, in asta vara. Pentru mine nu a fost o vara frumoasa, a fost cea mai urata vara din viata mea, dar odata ce am hotarat ca vom merge la mare in vacanta, stiam sigur ca o voi intalni pe Irina. O mandrete de fata cu trei prunci minunati, si cu un sot dedicat, toti frumosi, asortati si parca ireali. Oameni buni, oameni cu care iti face placere sa te intalnesti.
Acum, ca am vorbit destul despre vacante si alte frumuseti, vreau sa va spun ca Irina mea caaat e ziulica de lunga tot face cate ceva, mestereste, nu sta locului.
Iar acum din iarna s-a apucat sa faca figurine din ipsos. Si pentru ca se apropie sarbatorile cu pasi repezi, noi mai incete fiind, am hotarat sa facem acest concurs rapid.
Irina ofera ca premiu doua figurine din ipsos.
Conditia pentru a castiga una din aceste figurine e sa lasati un comentariu in care sa raspundeti la o intrebare: Ce anume ati schimba, la sarbatorile acestea de Craciun, fata de cele de anul trecut/ anii trecuti. daca ati vrea (si ati putea) sa schimbati ceva..
Daca veti cont de facebook , va rog sa dati like si share albumului cu figurine de ipsos al Irinei. in semn de apreciere pentru munca ei :https://www.facebook.com/irina.marin.754/media_set?set=a.673423326030708.1073741831.100000891396730&type=3
In comentariu lasat aici la articol, va rog sa specificati si ce ati dori sa castigati? clopoteii sau scena cu ieslea.
Concursul se termina joi, in 19 decembrie, la ora 24,00. Joi noaptea sau vineri dimineata voi extrage si castigatorii, pentru a putea trimite Irina premiile vineri.
Vor fi doua extrageri. una pentru clopotei, una pentru iesle.
Va multumesc frumos pentru incredere. Succes tuturor.
Concurs incheiat. dimineata fac extragerile.
UPDATE 2: Deoarece unul dintre premii nu a fost revendicat, iar Irina pune in dimineata aceasta pachetele la curier, am facut o a doua extragere ptr scena nasterii. Castigatoare a iesit nr 1 inscris: BIANCA ROXANA
UPDATE:
Dragii mei, va multumesc
pentru participarea la concurs. Mai mult decat atat, mi-a facut placere sa
citesc comentariile vostre. Oare ma credeti ca in prima seara m-am culcat cu
gandul la cativa dintre voi..?
Din totalul de 29 de participanti, 17 au optat pentru scena cu ieslea, 12 pentru clopotei.
1
|
Bianca Roxana
|
1
|
Silaghi Gherlinde
|
2
|
Anca Urina
|
2
|
Marasescu Gabriela
|
3
|
Violeta Argatu
|
3
|
Mami de Rares
|
4
|
Ursueti Nazdravani
|
4
|
Oana Cursaru
|
5
|
Cristina
|
5
|
Raluca
|
6
|
Florea Sabina
|
6
|
Laura Mirela Cristea
|
7
|
Evenme
|
7
|
In bucataria mea
|
8
|
Peti Cris Moldovan
|
8
|
Viorica
|
9
|
Alina S
|
9
|
Moldoveanu Ana
|
10
|
Ramona R
|
10
|
Ka Bea
|
11
|
Robert Cristian
|
11
|
Carmen
|
12
|
Povara-Dragos Diana
|
12
|
Andreea Manole
|
13
|
Andrei si Nectaria Negru
|
||
14
|
Gabri AP
|
||
15
|
Andreea28
|
||
16
|
Cris
|
||
17
|
Gianina
|
Ieslea merge la Evenme. Felicitari. astept datele tale cat mai curand, ptr a putea primi coletul pana in ajunul Craciunului
Clopoteii merg la Marasescu Gabriela. Astept datele tale cat mai curand pentru a putea ajunge pachetul la tine pana in ajunul Craciunului.
Va multumesc tuturor. Va doresc sa aveti parte de sarbatori frumoase. Fiecare sa gasesca motive pentru a trai. sa se bucure de viata, si sa aiba o inima plina de pace. sa fie iubit si sa poata iubi .
Nasterea lui Hristos sa ne bucure vietile si sa ne dea speranta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
LinkWithin
