duminică, 29 decembrie 2013

Un mare MULTUMESC. si cateva destainuiri.

Vin sarbatorile.. se termina anul... dar cum se termina anul?
Oare se termina el asa cum incepe? Oare cate din dorintele, rugaciunile si planurile facute la inceputul anului se implinesc?..
Eu nu sunt genul (sau nu eram) care se apuca sa faca reprospective. sa faca calcule. sa traga linie.. nu. mai degraba sunt omul care traieste viata la maxim si se bucura de ea in ultimul hal. fara socoteli, daca e pe plus, daca e pe minus..
Am cateva obiective importante care tin de viata mea cu oamenii din jur si cu mine. atunci cand obiectivele sunt implinite, oamenii sunt fericiti, inseamna ca sunt pe plus.
Ziceam cumva ca asa eram..? da. ma uitam in urma ca sa celebrez. nu sa fac socoteli.

Si totusi, cum de am ajuns sa ma uit in urma acum?... ... doar ca sa ma bucur de amintiri..
Stiti ca de multe ori nu e nevoie sa cauti prin amintiri?, te cauta ele pe tine. Si e bine. E bine pentru ca amintirile spun ceva despre tine.
In ultimul timp de cand deschid ochii sunt inconjurata de amintiri. si cand ii inchid, e la fel. pasesc prin amintiri de dimineata pana seara, respir amintiri, si ele, amintirile, calatoresc prin mine ca printr-un mic univers.
Nu va speriati. nu e nimic ciudat. e doar experienta sufletului meu. care nu se simte fericit si potrivit pentru viata asta in care a fost aruncat, si care aluneca in lumea fericita in care traia candva..
zic candva, dar parca,, a fost ieri,, si totusi parca a fost in alta viata..
ma simt mai imbatranita cu 100 de ani, satula de viata, si in acelasi timp ca un copil care alearga dupa fericire..
Nu stiu cum sa ma port cu mine, nu mai stiu nici cine sunt. in mod cert nu mai sunt cea care am fost...
Nu ma mai recunosc si asta nu stiu daca e de bine, sau de rau..

Dar sa revenim la MULTUMESC-ul din titlu. de ce cu majuscule? Pentru ca in anul asta, pe langa lacrimi, durere, disperare si dezamagiri, am avut parte de cativa (multi) oameni minunati care m-au bagat in seama. Nu ma refer la acel "bagat in seama" din anii tineretii in care vrei neaparat sa fi popular.
Nu. Ci la acea bagare in seama in care cineva are curajul sa se opreasca si sa se uite in jos/in sus la suferinta. Am scris curaj, pentru ca e nevoie de curaj sa privesti suferinta, sa treci dincolo de neputinta/groaza/ indignarea pe care o simti, si sa te arati disponibil pentru cel care sufera.
Disponibil cu ceea ce ai: cu vorbe, cu imbratisari, cu lacrimi, cu ajutor financiar, cu mobilizarea altora, cu ... tine.
Am scris cativa, deoarece din lumea asta imensa de oameni, acesti cativa au ajuns sa ia contact cu viata mea, insa raportat la oamenii care fac parte din viata mea, sunt multi. sunt foarte multi.

Este asadar, un mare dar sa te apropii de oameni, si sa vrei sa ii privesti exact asa cum sunt. De multe ori punem etichete: buni, rai, dar adevarul este ca orice om poate deveni bun intr-un anume context si orice om poate deveni rau in anume context.
Cu mine oamenii au fost buni. pe unii nici nu am ajuns sa ii cunosc. sunt ori foarte departe ori foarte bine ascunsi.
Insa un lucru pe care l-am inteles eu, (s-au chiar nu l-am inteles) este ca suntem intr-un fel interconectati. vietile nostre s-au imprumutat cumva unele pe altele cu ceva anume, cu un ceva care ne-a schimbat viziunea despre viata. (si poate si despre moarte)
Da, anul asta am vazut cum suferinta unui copil, sau a mai multor copii, sau chiar moartea, poate aduce la un loc multi oameni deosebiti.
Si desi anul asta am suferit cumplit am avut ochi sa vad ca suferinta altora e mult mai mare decat a mea.. si mi-a fost teribil de ciuda ca nu am putut contribui la diminuarea acestor suferinti..

Da, anul asta mi-am dorit mai mult ca nicodata sa nu mai traiesc. stiu ca din afara s-a vazut altfel, si intr-un timp nu imi venea sa cred ca oamenii pot avea o asa imagine distorsionata despre mine :) insa abia de curand mi-am dat seama ca si felul in care ma vad oamenii ma reprezinta tot pe mine. pur si simplu asa ma vad eu de la departare.  doar ca eu de aici dinauntru nu ma vad asa..
Da, a fost cel mai urat an al meu, nu doar ca am pierdut (inca) un copil dar am ramas dezamagita in multe aspecte, unele dintre ele esentiale.
 Imi descarc in continuare durerea prin scris, prin plans, prin alte activitati consumatoare de energie.
Incerc sa-i implinesc nevoile copilului meu, care resimte pierderea surioarei lui, si acest dezechilibru in familie, altfel decat noi adultii.
Incerc sa fiu o femeie cat de cat puternica, impartind cu sotul meu responsabilitatea si binecuvantarea de a fi in continuare o familie.
Nu imi place si nu vreau sa fiu in centrul atentiei, nici populara, prefer sa raman o anonima care scrie din preaplinul inimii ei.

Mi-am propus pentru anul care vine sa incerc sa scap de gandirea negativa, si de greutatea de pe suflet care clar ca imi influenteaza viata; sa reincep un regim de viata sanatos, pentru ca in ultimul timp m-am indepartat de tot ce inseamna asta. chestia e ca astia doi itemi au foarte mare legatura cu disciplina, ceea ce eu nu prea agreez. dar, nu-i asa, in viata am experimentat lucruri mult mai urate decat desciplina.
Fundamentele credintei mele s-au clatinat serios, si ma astept ca atunci cand replicile cutremurului din viata mea dispar, sa pot sa separ adevarurile de minciuni si sa ma eliberez de toata ceata asta din sufletul meu.
Asa sper, dar nimic nu e sigur, la fel cum nu e sigur ca mai apucam ziua de maine.
Asa ca, va zic tot ce v-am zis si pana acum. Traiti viata asta din plin. Acum, cat inca o aveti. Acum, cat inca ii aveti pe cei dragi langa voi. nu o traiti cu frica, ca s-ar putea sa ii pierdeti, traiti-o cu placere. daruiti-va, cunoasteti-va, iubiti-va. faceti un bine atunci cand aveti ocazia. s-ar putea ca binele vostru sa fie exact ceea ce are nevoie acea persoana.
Sa stiti ca in jurul nostru sunt multi oameni care sufera. care au inimile ranite. daca durerea nu se vede la suprafata nu inseamna ca ea nu exista. un zambet, o incurajare, o apreciere, o atitudine disponibila de a asculta pot face minuni pentru cineva.
Nu ocoliti facerea de bine. Poate 10 lei, 100 de lei, pentru voi inseamna o consumatie obisnuita de o zi, sau o cheltuiala obisnuita in bugetul vostru, dar pentru altcineva inseamna diferenta dintre lipsa crunta si ceva acolo ca sa supravietuiesti..

Nu va mai zic nimic. tac. ca e sfarsit de an si nu vreau sa va intristez. oamenii cauta motive sa se bucure, sa intre in noul an cu sperante si cu ganduri bune.
asta este si motivul pentru care am tot amanat aceasta postare scrisa mai inainte de Craciun..
ca nu imi place sa schimb starea de spirit a oamenilor, o stare buna intr-una mai putin buna..
Dar azi, la patinoar fiind cu fiul meu, mi-am adus minte de zilele mele bune, cand fericirea locuia non stop in inima mea. si mi-am zis :..ce neprevazuta e viata asta. si totusi.. doar timpul poate aduce la suprafata lucrarea ascunsa care se desfasoara in inimile noastre atunci cand suferim sau cand suntem fericiti.

       

Si pentru ca am zis despre trairea vietii din plin, la adevarata ei valoare...

                   

Dragii mei, ne vedem la anu'

45 de comentarii:

  1. Ii MULTUMESC lui Dumnezeu pentru ca am descoperit blogul tau! Fii binecuvantata tu si familia ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga anonim :)
      iti doresc sa ai o viata plina de multumire si iubire. sa citesti ceea ce contribuie la frumusetea sufletului tau si sa ai prieteni care te iubesc asa cum esti.

      Ștergere
  2. N-ai cum sa ne intristezi!:) Ai multa lumina!
    Despre bine...cred cu convingere ca: cel mai mare pacat e sa ai ocazia sa faci un bine si sa nu-l faci!
    Ne vedem cu bine si cu sanatate, la anu' si multi alti ani! :)

    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilda, draga mea, sa ai un an frumos. asa cum ti-l doresti tu.

      Ștergere
  3. Ne citim in 2014! :)
    Imbratisari cu drag,
    rux

    RăspundețiȘtergere
  4. Te imbratisez, draga mea! Sa ai un an plin de iubire si ganduri frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simona, draga, si tu sa ai parte de iubire, fericire si sanatate.

      Ștergere
  5. La multi ani si un an mult mai bun decat cel ce se incheie, Dumnezeu sa-ti dea putere sa iti indeplinesti planurile de viitor, sa-ti duci crucea si sa incerci sa fii fericita ...poate nu 100% dar atat cat se poate. Esti un om special, cu o maturitate data de incercarile vietii, m-am regasit de multe ori in postarile tale. Te apreciez si te respect. Doamne ajuta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc. fie ca fiecare dintre noi sa gaseasca Pacea si Calea.
      Doamne ajuta.

      Ștergere
  6. Te imbratisez si iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun in lumea asta ...

    cu drag,
    anda

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anda, iti multumesc. tot ce e mai bun sa vina. eu astept.
      La fel iti doresc si tie <3

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. stiu. si mie.
      dar sper. inca sper la o schimbare..

      Ștergere
  8. Te imbratisez cu drag, draga Ludmila, si iti doresc sa (re)gasesti curajul de care ai nevoie tu dar si familia ta.
    Enya as asculta non-stop! multumesc pt inspiratie si pentru cele scrise...te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Natalia, si eu imi doresc asta.
      Deci Enya este inca un punct comun in relatia noastra :)
      <3

      Ștergere
  9. Iti doresc ca noul an sa iti aduca alinarea de care ai atata nevoie, sa iti aduca puterea de a continua sa zambesti si sa fi fericita! Si iti mai doresc sanatate si un an nou mult, dar muuult mai bun ca , cel care a trecut! Te imbratisez strans si cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. si de imbratisari. si de urari <3
      Asa sa fie!

      Ștergere
  10. Un an plin de bucurii ,sanatate si iubire.

    Aho, aho, copii si frati,
    Stati putin si nu manati,
    Langa boi v-alaturati
    Si cuvantul mi-ascultati.

    Ia mai manati, mai!
    Hai, hai...

    S-a sculat mai an
    Badica Traian
    Si-a-ncalecat
    Pe-un cal invatat
    Cu saua de aur,
    Cu nume de Graur,
    Cu frau de matasa,
    Impletit in sasa,
    Cat vita de groasa.
    El in scari s-a ridicat,
    Peste campuri s-a uitat,
    Sa aleaga-un loc curat
    De arat si semanat.
    Si-a pornit intr-o joi
    Cu un plug cu doispreceze boi
    Boi boureni,
    In coada codalbeni,
    In frunte tintatei.

    Ia mai manati, mai, flacai!
    Hai, hai...

    La luna, la saptamana,
    Isi umplu cu aur mana
    Si el vru sa vada
    De-i dete Dumnezeu roada.
    Era-n spic cat vrabia,
    Era-n bob cat trestia.

    Ia mai manati, mai!
    Hai, hai...

    Traian iute s-a intors
    Si din grajd alt cal a scos.
    Un alt cal mai nazdravan,
    Cum ii place lui Traian,
    Negru ca corbul,
    Iute ca focul,
    De nu-l prinde locul.
    Cu potcoave de argint,
    Ce da sporul la fugit.
    Traian iute-a-ncalecat,
    La Tinchin a apucat
    Si otel a cumparat,
    Ca sa faca seceri mari,
    Pentru seceratorii tari.
    Si-altele mai mititele,
    Pentru fete ochesele
    Si neveste tinerele.

    De urat, am mai ura,
    Dar ma tem ca va-nsera,
    Pe-aici, pe la dumneavoastra,
    Departe de casa noastra.
    Si ne-asteapte si-alte case,
    Cu bucate mai gustoase,
    Cu paine calda pufoasa,
    Cu vinul de vita-aleasa,
    Cu Cotnar de Dragasani,
    La anul si la multi anï!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) ghemulet.
      din tot ce ai urat, iau calul :*

      Ștergere
  11. Scumpa, scumpa mea, nici nu indraznesc sa ma gandesc la durerea din inima ta!!! Eu am pierdut acum 2 saptamani o prietena de suflet pe care o cunosteam de 32 de ani si cu care vorbisem la telefon cu 2 saptamani inainte de tragedie... si sunt devastata, pustiita, plang zilnic de ma umflu, nu mai pot sa dorm noptile, merg prin viata ca un zombie, ma uit la pozele ei si rostesc cuvintele "a murit......" si creierul meu refuza sa le proceseze....... sunt anesteziata de durere... Daca mie imi este asa fiindca mi-am pierdut o prietena, nici nu pot indrazni sa incep sa-mi imaginez pentru o singura fractiune de secunda dimensiunea durerii tale - mi se pare ceva de neconceput!!
    Te strang in brate virtual si iti trimit cu toata puterea universului un val imens de iubire, de caldura, de solidaritate adanca, un munte de speranta ca vom putea candva sa ne ridicam si sa ne bucuram din nou pe deplin de viata pe care o avem si sa raspandim asupra cat mai multor oameni lumina pura si autentica din sufletul nostru!
    Te iubesc, draga mea prietena virtuala!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Feli, de cand am citit randurile tale, imi tot schimb in mintea mea replicile...
      se termina tot cu lacrimi... sti..
      Am vazut ca ai anuntat moartea prietenei tale, si nici atunci nu stiam ce sa iti spun..
      Inimile noastre impart, cred ca, mai multe necazuri decat bucurii.
      dar nu-i speranta pierduta. intr-o zi vom sarbatori victoriile!

      Ștergere
  12. Azi mi-a fost dor de tine. te-am gasit aici si m-am bucurat.
    Iti doresc sa ai un an in care sa gasesti cumva intelesul, sensul ...
    Doamne ajuta!!!
    Mona m

    RăspundețiȘtergere
  13. Iote ca la mine e inceput de An...si l-am inceput cu tine! De data asta ai scris frumos :P...n-am varsat nici o lacrima... MULTUMESC si eu pt ceea ce ai scris,pt ceea ce am citit, pt ceea ce am gandit...pt tot! Sa fiti sanatosi !!! violeta argatu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Violeta, oare ma crezi ca doar cu ceva timp in urma sa iti citesc comentariul, ma gandeam la tine?? :)

      Ștergere
  14. Imi pare rau ca nu am reusit inca sa te strang in brate, la propriu. Pentru ca in gandul meu am facut acest gest de multe ori. Destinul tau este atat de cutremurator incat, eu abia pot citi cuvintele scrise de tine, pentru ca am senzatia ca tu, esti cea care mi le sopteste. Nu doresc a fi in nici un fel insa te sprijin ,in felul meu, cu energia pe care o eman atunci cand imi apari in gand. Ce sa zic? Doar ca trebuie sa mergi mai departe alaturi de fiul tau, si de sot. In mai multi, orice se duce mai usor! Fie ea bucurie, dar mai ales necaz. Un an nou in care-ti doresc sa-ti ostoiesti inima, macar 1%.
    Drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Ioana.
      Nu trebuie sa iti para rau, draga mea. la urmatorul drum prin Timisoara stiu sigur ca ne vom mobiliza de o intalnire.
      Esti o mamica minunata si de multe ori cand te citesc, mi te imaginez in mijlocul familiei tale <3

      Ștergere
  15. Ohh draga mea Ludmila, te rog ai rabdare cu tine ...
    Anul 2014 sa iti aduca raspunsurile ce le cauti, pacea, linistea si bucuria ce nu le-ai pierdut ci le-ai lasat in urma ta si nu iti pot tine pasul.
    Te pup si te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ohh, Alina,...
      cuvintele tale sunt... un rezumat frumos al unei lungi liste .. <3
      iti multumesc ca mi-ai fost alaturi.
      :*

      Ștergere
  16. Sunt absolut convinsa!!! pt ca acelasi lucru mi se intampla si mie destul de des "cu tine" :).nush de ce ti-ai pus amprenta atat de puternic... dar prb ca nu tre sa ma mai intreb, ci sa te iau asa cum ai picat (sau tu pe mine) te pup!

    violeta argatu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ;)
      suntem pe aceeasi unda. daca nu tot timpul, atunci, frecvent :)

      Ștergere
  17. "...prefer sa raman o anonima care scrie din preaplinul inimii ei."te reprezinta perfect,te imbratisez cu mult drag.La multi ani,draga!

    RăspundețiȘtergere
  18. daca ai stii cat de mult ma ajuta cuvintele tale....multumesc din suflet...doresc ca Dumnezeu sa te umple de putere, pace si implinire alaturi de familia ta...
    Rodica Mihalache

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rodica, draga mea <3
      ma gandesc ca dincolo de priceperea mea, si a ta poate, este un ajutor in ceea ce revars eu pe paginile astea virtuale.
      ia tot ce ai nevoie. cu draga inima impart cu tine .
      <3

      Ștergere
  19. E cel mai frumos gând de mulţumire întâlnit de multă vreme încoace. A mulţumi în durere, a primi suferinţa chiar dacă la început n-o înţelegi, chiar dacă ţi se pare absurd ce se întâmplă, a trăi sfâşierea cu calm, ca pe un firesc al fiecărei clipe, acestea toate dau în vileag o înţelepciune şi o putere minunată a sufletului.
    Nădajduiesc ca Cel de la care vine tot binele să aşeze toată dragostea şi mângâierea Sa peste sufletul tău şi să-l facă din nou uşor şi bucuros.
    Am să păstrez undeva gândul acesta al tău: "doar timpul poate aduce la suprafata lucrarea ascunsa care se desfasoara in inimile noastre atunci cand suferim sau cand suntem fericiti"...
    Te îmbrăţişez cu drag! Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mariana, multumesc.
      la inceput am respins-o. dupa un timp mi-am dat seama ca nu am ce face. asta e viata mea chiar daca nu imi place... cu furtuna si cu calm..
      o traiesc asa cum e , asa cum ai spus si tu, ca o sfasiere..

      Ștergere
  20. nu imi gasesc cuvintele si cine ma cunoaste stie ca nu prea mi se intampla acest lucru
    pot doar sa iti spun ca, desi nu ne cunoastem decat virtual, sunt aici daca ai nevoie de ........orice!
    uneori cuvintele sunt de prisos....oamenii se pot intelege din priviri, din gesturi....
    iti doresc...va doresc...un an ....asa cum vi-l doriti voi, asa cum il meritati, asa cum iti doresc eu.....

    RăspundețiȘtergere
  21. Poate spun o prostie, poate nu ai nevoie, daca tot ai zis ca ti-a fost zdruncinata credinta (cum probabil cu orice s-ar intampla in astfel de cazuri), ai incercat sa vorbesti un cu duhovnic bun? La Manastirea Prislop e fain si de mute ori ajunge sa zici o rugaciune la mormantul lui Arsenie Boca (face minuni la propriu) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de sfaturi. dar nu vreau deocamdata sa vorbesc cu nimeni...

      Ștergere
  22. Ce frumos ai scris: DOAR TIMPUL POATE ADUCE LA SUPRAFATA LUCRAREA ASCUNSA CARE SE DESFASOARA IN INIMILE NOASTRE ATUNCI CAND SUFERIM SAU CAND SUNTEM FERICITI.

    Te iubesc fiinta minunata. Mi-ai iesit in cale atunci cand nu ma mai asteptam sa intalnesc oameni deosebiti.
    Esti asa de frumoasa in suferinta ta, incat nu ai cum sa nu ne infrumusetezi si pe noi.
    Recunosc tot ce ai scris tu mai sus: nesiguranta, pierderea credintei, disperarea. Mama mea, cand eram eu mica a trecut prin decesul tatalui meu si al fratelui meu, singura. Eu eram mica, nu stiam face nimic sa o sprijin, dar imi aduc aminte de ea, de imaginea ei de fiecare zi ravasita de durere. Se topea pe zi ce trecea. Bucuria, frumusetea, si viata din ea dispareau. Mama nu ne-a batut niciodata, ne-a vorbit frumos, ne iubea, si pentru mine era o sfanta. Insa dupa moartea tatalui meu era asa de inchisa in durerea ei incat as fi preferat sa urle la mine sau sa ma bata , numai sa ma iubeasca din nou.
    Bunicii mei nu au suportat-o niciodata, si la o vizita de-a lor i-au zis mamei ca si-ar face singura un bine daca m-ar da pe mine la ei sa ma creasca si ea sa plece dupa barbatu-so. :(
    Intr-o zi mama nu a mai putut sa indure suferinta si s-a sinucis. Cand veneam pe ulita de la scoala, vecina mea nici nu m-a lasat sa intru in curte sa o vad. Au venit bunicii si m-au luat la ei. Ei au avut grija de mine, m-au crescut, m-au dat la scoli, insa tot timpul am vazut dispretul lor fata de mama. Dupa ce au murit si ei, am fost in satul meu natal si am vazut mormantul mamei mele. Dupa foarte multi ani, am putut sa plang si sa imi vars durerea, acolo la mormant.
    Nu am inteles nici cand am fost copil, si nici acum cand sunt om mare, de ce a trebuit Dumnezeu sa lasa sa se distruga familia mea.
    Nu am nici o poza cu mama mea sau cu mine cand eram mica. Au avut grija bunicii sa distruga totul. Insa in memoria mea mi-a ramas clar si acum chipul ei, joaca cu noi printre rufele intinse la soare, rugaciunea de seara , si literele care le faceam in gradina cu betisoare. Totul era frumos la noi in familie. La alte case pe ulita noastra erau scandaluri, batai. Si n-am putut sa nu ma intreb cum de Dumnezeu i-a lasat pe aia sa isi traiasca vietile in continuare in legea lor si familia noastra a distrus-o.
    La scoala si la liceu cand eram intrebata despre familia mea si aflau ca au murit pe rand toti, ma simteam ca o blestemata.
    Anii au trecut si eu inca mai am momente in care ma simt asa, ca o blestemata.
    Viata asta mi se pare foarte greu de trait. Parca tot felul de piedici invizibile apar si iti spun ca drumul spre fericire nu exista. E doar o inventie. Dar apoi ii vezi pe ceilalti fericiti, si te intrebi, cum de soarta a fost asa dragastoasa cu ei?
    Am invatat sa traiesc cu durerea asta si sa accept ca asa e soarta. Incerc sa vad frumusetea din jur si sa ma bucur de ea.

    Iarta-ma ca am scris asa de mult. De cand te-am descoperit mi-ai intrat la inima. E prima oara cand imi astern gandurile undeva. Aici la tine m-am simtit in siguranta. Am vrut sa iti trimit un email dar nu stiu cum sa dau de tine. Nu ai nicaieri adresa.
    Cred ca esti o femeie minunata si ca daca ti-a mai ramas un copil si sotul, ei au nevoie de tine.
    Te rog NU FI SLABA. Vad ca multa lume te iubeste si te sustine. Tu nu esti singura asa cum am fost eu. Eu nici in ziua de azi nu stiu sa dezvolt o relatie de durata, corecta si frumoasa. Tu esti altfel. nu lasa sa se piarda ceea ce ai din plin.
    Sunt alaturi de tine fata frumoasa si trista.



    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...