And nothing else matters - Tandem Nursing

Initial am vrut sa las doar fotografia aceasta si versurile cantecului cu speranta ca mesajul se va intelege de la sine: Este vorba despre ALAPTAREA IN TANDEM

Dar apoi mi-am adus aminte de mine :)) eu cand sunt obosita am nevoie de mai multe detalii sa pricep ceva. Si apoi mi-am adus aminte de persoanele care nu stiu despre ce e vorba aici si fac doar presupuneri mai ales ca nu este vorba despre bebelusi.
Nu e usor sa scrii despre ceva ce iti place fara sa fi subiectiv, mai ales cand te consideri unul din personajele principale ale povestirii :)

Recunosc ca eu nu mi-am facut niciodata planuri in sensul alaptarii in tandem si nici nu m-am gandit ca vreodata o sa ajung sa traiesc asa ceva avand in vedere ca nu am avut gemeni si crezand ca in alt fel nu se poate. Ca atare, nu m-am informat niciodata si nici n-am fost implicata in discutii despre subiectul acesta.
Insa intr-o perioada deosebit de prielnica in care eram foarte relaxata am avut din nou surpriza sa vad ca ai mei copii ma (re)invata ca viata este un dans frumos in care fiecare ne adaptam miscarile unul dupa altul intr-o armonie perfecta, in felul acesta ajungand sa ne cunoastem.

Poate relaxarea si starea aceea de bine continua, libertatea si daruirea au creat atmosfera in care eu am observat anumite ...manifestari (nu stiu cum sa le zic) la fiul meu.
Ori el de-abia atunci a inceput sa le exteriorizeze ori eu de-abia atunci le-am observat. Indiferent ca eram la plaja, in parc, sau in casa, atunci cand fiica mea vroia sa suga, atunci venea si el in bratele mele. De obicei cand imi alaptam fiica el se juca sau avea ocupatii dupa dorintele lui, mai vorbea cu mine sau imi arata cate ceva, deci nu imi arata in vreun fel ca se simte indepartat, neglijat; insa asa cum am spus, de cateva ori mi s-a pus in brate mangaindu-mi fata sau uitanduse insistent la felul in care surioara lui sugea. Nici nu ma gandeam la faptul ca ar fi vrut si el, avand in vedere ca el de mai mult de 1 an n-a mai supt.

Poate tocmai de aceea am fost asa surprinsa cand deodata i-a scos tata din gura fetei si s-a mufat imediat la ea. Asteptam sa vad o reactie, ca nu-i place sau ca nu asta isi dorea... dar singura reactie a fost a fiicei mele care a inceput sa-l impinga cu picioarele. Presimteam ca nu va fi doar un incident izolat asa ca in urmatoarele dati am incercat sa fiu mai pe faza. Despre ce a urmat incercand sa evit re-alaptarea lui am mai scris aici in ultimul paragraf.
Stiu ca am facut cea mai buna alegere sa ascult de copilul meu si nu de alte sfaturi care spuneau ca nu-i bine ptr el, nu-i bine ptr fiica-mea sau nu-i bine ptr mine. Lasand la o parte superstitiile, pe care nici nu vreau si nici nu merita sa le amintesc nu este nici un pericol pentru nimeni alaptarea in tandem.

Laptele meu este bun atat calitativ cat si cantitativ. La inceput m-am mirat ca in decurs de 2 zile sanii mei isi mareau volumul simtitor dar am realizat ca e din cauza cresterii productiei de lapte. Organismul meu si al copiilor se inteleg perfect, se conditioneaza si se muleaza intr-un fel greu de descris. Ce mecanisme fac ca acest lucru sa se intample nu stiu. eu stiu doar ca ma bucur de efectele acestea. Copiii mei au invatat sa isi imparta sanii fiecare cum doreste, niciodata nu s-au certat pe tema asta. Daca fetita isi alege sa suga dintr-un san, baiatul il ia pe celalalt. se privesc amandoi in ochi, isi fac tot felul de semne, se tin de mana, isi mangaie fiecare sanul propriu sau al celuilalt. Fiul meu initiaza aceste activitati iar sora sa imediat il urmeaza :) Mai fac schimb din cand in cand, fiecare trecand bucuros la sanul celuilalt.

Vreau sa va spun ca imi creste inima de bucurie cand ii vad pe amandoi asa. simt ca se hranesc amandoi cu viata aceasta alba din mine, si ca isi impart viata aceasta intre ei in proportii doar de ei stiute.
Aproape in fiecare seara copiii imi adorm la san amandoi. Cateodata fiul meu se opreste si se intoarce catre tatal lui, insa fiica-mea ramane la san pana adoarme. Noaptea se trezeste sa suga doar ea iar diminetile sunt tot ale ei, fiul meu mergand la gradinita. Doar in weekend cand se trezesc amandoi vor deodata sa suga asa cum stam toti in pat, lenesi si calzi. Pe parcursul zilei fiecare este alaptat cand doreste, de obicei facandu-si pofta unul altuia dar nu intotdeauna. Decizia de incetare le apartine lor, ca si initierea acestui act; eu doar fiind la dispozita lor, veghind si bucurandu-ma ca lucrurile sa iasa bine.

Si pentru ca de curand am citit o poveste frumoasa o sa va spun ca au fost cazuri in care copiii mei au avut nemultumiri, accidente, frustrari, dureri, suparari si la san s-au impacat amandoi. Acolo si-au gasit ei pacea si linistea. in rest..
... nothing else matters

1 an de blogging

Am revenit si eu dupa o absenta de cateva zile din lumea virtuala. Din cand in cand impart cablul de internet cu inca cineva asa ca al meu calculator ia pauza si nu are nimic de obiectat. Desi nu am mai scris demult ceva de la mine ci doar v-am pus filmulte salvate in calculator care mi-au placut mie mult sau articole primite prin email, am atatea de impartasit cu voi incat abia astept sa termin sesiunea si ma rog ca pana atunci sa nu uit ce-am de zis :))
Peste cateva zile, mai precis in ultima zi a lunii, blogul meu implineste 1 an asa ca in curand o sa dau startul unui giveaway cu aceasta ocazie.

Dar pana atunci o sa va spun ce a insemnat ptr mine acest prim an de blogging.
In primul rand am cunoscut multi oameni frumosi cu un har deosebit in a povesti despre viata lor personala sau aspiratiile lor, cu talente deosebite (handmade, homemade, bucatareli) sau cu inclinatii spre o viata sanatoasa. Chiar am invatat multe lucruri de la voi, m-ati amuzat, m-ati facut sa plang, mi-ati dat lectii de viata. Pe cea mai mare parte dintre voi v-am cunoscut ca ati dat voi de mine deoarece eu nu prea am timp sa ma plimb pe internet decat daca caut ceva anume - daca ati vedea cateva zile din viata mea m-ati aproba :)

Cea mai multi dintre voi ati venit pe aici printre nori datorita postarilor mele despre alaptare, sau a giveawayului cu keratina dar si a retetelor (in special cele naturale) si articolelor despre copii. Locurile de unde mi-au venit cei mai multi cititori au fost atasatlasanulmamei, alexcreste si facebook :)
Comentariile voastre m-au bucurat deoarece eu sunt o fiinta care-mi place sa comunic (cu unii dintre voi conversez mai mult pe email ptr o mai mare libertate) si imi place sa primesc feedback. Am avut onoarea pe unii dintre voi sa va intalnesc si personal si sa va imbratisez iar pe cei care nu v-am intalnit inca sper ca la trecerea voastra prin Timisoara sa imi dati de veste.

Spuneam ca in cautare de ceva nou pe internet nu prea pornesc si totusi cumva am dat eu de voi, cei care v-ati trezit cu mine pe blogurile voastre si n-ati stiut de ce :) Pe cele care v-am descoperit eu, v-am gasit datorita blogrolului de pe alt blog sau a comentariilor de acolo. Cand gasesc un blog care are articole frumoase, imi place sa stiu ce fel de persoana se afla in spatele lui si ce relatii are. Asa ca pe langa articole mai citesc si comentarile aferente si dau de alte persoane frumoase (sau nu), si ma uit in lista de bloguri ptr a afla pe cine promoveaza. Si uite asa mi-am largit eu cercul de cunostinte virtuale gasind oameni cu valori asemanatoare mie. Eu de obicei imi place sa comenteez atunci cand am timp, si consider ca am de spus ceva insa daca comentez de 3, 4 ori pe un blog si nu mi se raspunde o iau ca pe o neacceptare si nu mai insist.

Nu cred ca am un blog reprezentativ ptr un anume domeniu nici n-am plecat pe ideea asta; doar aveam prea multe de spus si spatiu prea putin ;)
Nu stiam ce-o sa ma astepte, nici ce rezultate o sa am, nici daca voi reusi sa intretin spatiul acesta intr-un fel care sa nici nu imi ma dea viata peste cap dar nici sa devina un loc de pierdere de timp sau dezagreabil.
Majoritatea articolelor au fost din experienta mea personala, gandurile si preferintele mele, lucruri in care eu cred sau le-am testat. Deci mi-am expus aici o parte din viata mea si din valorile mele. Am pus si articole care nu mi-au apartinut insa am mentionat sursa si le-am pus aici ptr ca erau prea frumoase ca sa nu vi le arat si voua si oricat m-as fi straduit n-as fi reusit eu sa le scriu mai frumos decat erau deja scrise.

Va multumesc tuturor si va doresc un weekend binecuvantat.

Unde as vrea eu sa fiu acum...

Aici:

Credinta

Acesta este 'Credinţa'
Este un câine născut în Ajunul Crăciunului anului 2002. S-a născut cu 3 picioare - 2 sănătoase cele de la spate şi unul din faţă anormal, care a trebuit amputat. Desigur nu putea să meargă când a fost fătat. Oricum mama lui l-a părăsit.

Primul său stăpân nu a crezut că poate supravieţui şi de aceea s-a gândit că ar fi mai bine să-l “adoarmă”.
Insă noul stăpân, Jude Stringfellow, la întâlnit si a dorit să aibă grijă de el. Ea a fost hotărâtă să antreneze acest câine şi să-l înveţe să meargă singur.
De aceea l-a botezat CREDINŢA

Pentru început ea a pus câinele “Credinţa” pe o placa de surfing pentru a-l obişnui cu mişcarea.
Mai târziu ea a folosit unt de cocos pe o lingură scobită, ca momeală şi recompensă pentru ca el să stea vertical (pe picioarele din spate) şi să ţopăie în jurul ei.În acelaşi timp, alt câine din casă îl ajuta şi-l încuraja de asemenea să meargă. În mod uimitor, după numai 6 luni, ca o minune, Credinţă a învăţat să stea în echilibru pe picioarele din spate şi prin sărituri să meargă.
După un alt antrenament în zăpadă, el a învăţat să meargă –păşind ca o fiinţă umană.

Lui Credinţă îi place acum să se plimbe. Oriunde se duce, atrage toţi oamenii în jurul său. Acum a devenit faimos pe scena internaţională. A apărut în ştiri de presă şi în programe TV. A fost tipărită şi o carte despre el, numită “ Cu puţină Credinţă” şi se consideră că o să apară în unul din filmele Harry Potter.

Actualul stăpân, Jude Stringfellow, care l-a învăţat să meargă, pregăteşte o călătorie în jurul lumii pentru a predica - faptul că cineva, în ciuda unui corp imperfect, poate avea un suflet perfect.

Totdeauna în viata exista lucruri nedorite. Probabil cineva se va simti mai bine daca altcineva îti schimba punctul de vedere, spre alta directie.

Sper ca acest mesaj va aduce fiecaruia un nou mod de a gândi despre ceilalti si ca fiecare poate aprecia si poate multumi pentru fiecare zi minunata care urmeaza.

Credinta este o demonstratie continua a Puterii Vietii !

*****

Am primit acest mesaj pe mail. Mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa-l impartasesc cu voi. Una din persoanele care mi l-a trimis l-a primit tocmai cand trecea printr-o perioada grea. isi dorea mult o operatie estetica pe care oricum nu avea bani sa o faca dar nici nu avea nevoie de asa ceva. ajunsese sa nu se mai iubeasca si sa creada ca doar acea operatie ii putea da valoare.
Eu am primit mesajul cand eram foarte dezamagita de un sir de evenimente din viata mea. De multe ori cautarea perfectiunii ne face sa nu ne mai apreciem. Despre acceptare si ce-am putea schimba am mai scris mai demult aici.
Va doresc tuturor o saptamana frumoasa in care sa va bucurati de viata, de voi, si de cei din jur

Giveaway Gatta

Va anunt cam pe fuga ca pe blogul Simonei se desfasoara un giveaway unde puteti castiga 3 perechi de ciorapi de dama Gatta.
Azi e ultima zi dar daca va grabiti mai prindeti locuri :)

A Mother's Prayer

Astazi am avut parte de cel mai scurt examen din viata mea. A durat 10 minute cu tot cu intratul si iesitul pe usa. Si am luat si nota mare :)
De bucurie (si nu numai) m-am intors acasa si m-am culcat impreuna cu fiica-mea care adormise la mine in wrap de cand am ajuns pe scarile facultatii.
M-am trezit tarziu abia cand trebuia sa-mi iau fiul de la gradinita si va spun ca a fost cel mai bun somn din ultima saptamana :)
Acuma seara in timp ce cautam 2 melodii vechi si frumoase am dat peste urmatorul cantec care m-a facut sa si renunt la cautarile initiale si sa ma las invaluita de mesajul frumos care il transmite. L-am ascultat din nou si din nou in timp ce-mi priveam copiii cum se jucau in jurul meu.
Il dedic tuturor mamelor care le cunosc atat in lumea reala cat si cea virtuala indiferent ca au copii mici sau mari sau care au inca copiii in burtica :)

Si era sa uit sa va spun ca azi a fost The Big Day pentru Primavara de poveste care a nascut prin cezarina un copil frumos si isi revine asa incetut.
Cantecul e cadoul meu pentru ea si bebelus

De reamintit

BUNATATILE DOMNULUI NU S-AU SFARSIT, INDURARILE LUI NU SUNT LA CAPAT, CI SE INNOIESC IN FIECARE DIMINEATA.

SI CREDINCIOSIA TA ESTE 
ATAT DE MARE

Mi-am luat acum o pauza de la treburile mele ca sa va arat si voua cu ce priveliste frumoasa am fost intampinata eu dimineata de cand m-am trezit (si acuma privesc pe geam cum ninge) si sa va spun ca aceste cuvinte de inceput vreau sa mi le reamintesc in fiecare dimineata care va veni de acum inclolo. Nu doar pentru ca urmeaza o perioada mai grea pentru mine ci pentru ca in pofida firii mele optimiste si binevoitoare in ultimul timp m-am lasat afectata atat de mult de atitudinea unor persoane apropiate mie, incat ma vad slaba si neputincioasa in fata pozitiei lor. Lucru care m-a afecteaza in comportamentul meu in preocuparea gandurilor mele si unele atitudini din ultimul timp de care nu-s deloc mandra.

Revenind la perioada grea ce urmeaza si care se numeste sesiune -sigur stiti toti cei aia- vreau sa spun ca ma simt nepregatita si ca in anul acesta am avut de cateva ori ganduri de a intrerupe facultatea din motive subiective bineinteles.
Ceea ce m-a determinat sa continui a fost pe de-o parte o mana de oameni care m-au sustinut, ajutat, incurajat (sotul, mama, un grup de colege) si pe de alta parte faptul ca eu cred ca Dumnezeu va folosi cunostintele acumulate in anii acestia in viitoarea mea profesie. Asta daca voi reusi sa profesez deoarece marea majoritate a oamenilor cu care vorbesc lucreaza in cu totul alt domeniu decat cel care l-au studiat.
Acestea fiind zise ma intorc la proiectele mele deoarece pauza s-a terminat
Inchei cu textul de inceput si va doresc tuturor sa aveti parte de zile frumoase alaturi de persoanele dragi, sa va bucurati de joaca si de odihna, de munca care o faceti, si cei care sunteti in sesiune sa aveti parte de succes la examene.
*****
Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
Plangerile lui Ieremia 3:21-24
*****

Something More

"Where we go when hope runs out?
When we are empty
when there's nothing left"

"Sometime I get so tired
just trying to find a place, to lay my head
I look up to the sky
I fell the warmest light comfort me,
I've seen the great heights,
reminding me.. I'm alive,
I don't wanna die,
I don't wanna waste another day, or night
I know there's something more
than what we're living for
I see it in the stars,
I feel it on the shores,
I know there's something,
I know there's something more.

I think we're all afraid
that we might be alone
alone down here,
we all want to have some faith,
at least that's true in my case,
to just believe,
I've seen the great height,
reminding me... I'm alive,
I don't wanna die
I don't wanna waste another day, or night,
I know there's something more
than what we're living for
I see it in the stars,
I feel it on the shores,
I know there's something,

This world may crumble,
into the ocean,
it could all end tonight,
I undermined You,
then tried to find You,
my only source of Light,

Breathing I am...
Breathing I am...Alive !"

"When I was 10 years old, I tried to commit suicide
I had lost my hope, I tried to drown myself but I couldn't do it
God had a plan for my life, to give hope to other people
trought my story"

Giveaway la Kiddy Shop

Si uite cum imi anunt eu participarea la primul giveaway de pe anul asta care este organizat de Kiddy Shop. O fac cam tarziu avand in vedere ca stiu de cateva zile si vroiam sa promovez acest concurs mai ales printre mamici deoarece premiul oferit este un set Maison Boo pentru mamici si burtici ;)

Setul contine 4 produse organice frumos ambalate si se ofera prin tragere la sorti.

Despre blogul Kiddy Shop n-am decat cuvinte de lauda; cele doua mamici care il administreaza fac o treaba excelenta; traduc carti, articole despre cresterea copiilor, babywearing, si scriu despre produsele din magazinul Kiddy Shop: jucarii, cosmetice, scutece, lenjerie, carrieri.
Magazinul este usor de cotrobait si bine aprovizionat la categoria copii. Pentru femei au cosmetice naturale, absorbante si sutiene de alaptare. Ce mi-ar place mie sa aduca ar fi bluzele de alaptare pentru mame :) Stiu eu cateva mamici care sunt interesate de asa ceva ;)
Va recomand din toata inima sa le faceti o vizita si sa va inscrieti la concurs. Chgiar daca nu sunteti inca mame si nici insarcinate nu sunteti, poate aveti vreo prietena care sigur i-ar prinde bine un asemenea cadou.

Va pup si va doresc o noapte linistita.

Aplauze pentru tătici

Vreau să dedic acest filmuleţ soţului meu şi tuturor taţilor care ajung pe aici printre nori. Soţul meu a început de ieri lucrul, concediul a fost frumos, timpul s-a scurs altfel cu el acasă şi, ca un cadou de sus, duminică după ce ne-am întors de la biserică în loc să mergem să mâncăm, ne-am bucurat toţi de ninsoarea care a acoperit parcul. O zi în care am văzut mulţi tătici tăvălindu-se cu copiii prin zăpadă, făcând (familii de) oameni de zăpadă, trăgând săniile şi bulgărindu-se, spre încântarea şi deliciul copiilor. Mi-am luat şi eu porţia mea de bulgăreală şi de tăvăleala :) printre râsete şi pupături.
Îţi mulţumesc iubitule

Slow Motion

Bine v-am regasit in noul an dragilor. Va multumesc pentru toate urarile si va doresc din inima sa fiti binecuvantati.
Ce repede a trecut timpul. asa-i? A trecut deja o saptamana din anul acesta, an care cu toti speram sa fie mai bun. Eu am asteptari mari. si de la anul in sine si de la mine :)
Si asta nu doar pentru ca mi-am facut intrarea in noul an frumos, ci pentru ca tind mai sus, vreau sa-mi valorific mai intelept potentialul pus in mine de Dumnezeu si sa imi implinesc scopul pentru care am fost creata. Nu, nu sunt la intrecere cu nimeni si nici macar perfectionista nu sunt insa stiu ca sunt si pot mai mult de atat, si mai stiu ca drumul asta spre descoperire este acompaniat de frumusetea celor din jurul meu si a bunatatii lui Dumnezeu.

Va spuneam ca am petrecut revelionul frumos, a fost cel mai frumos revelion de pana acum, cu persoanele care le pretuiesc cel mai mult, intr-o atmosfera plina de dragoste. Am dansat, am facut poze, ne-am uitat la filme. Cu 15 minute inainte de miezul noptii dansam cu sotul si copiii mei pe un cantec de-a lui Abba si in acea veselie si frumusete am avut un moment de detasare parca. Ca si in filmele acelea cand se aud doar cateva zgomote de fond, doar ecoul vocilor al rasetelor, imaginea curge incet, asa slow motion; asa-mi vedeam eu copiii leganandu-se si topaind, sotul invartindu-i pe cate unul, rasete, piruete, beteala in par, O stare de fericire ma umplea pe dinauntru, si asemeni unei fantani arteziene vroia sa iasa la suprafata si sa raspandeasca in jur tot ce sufletu-mi simtea. Eram inconjurata de dragoste, pluteam in ea, o respiram si o simteam cum imi incalzeste toata fiinta mea.

"Sunt fericita" gandeam
Privirea mea s-a oprit asupra sotului meu si am vazut in ochii lui acea stare de fericire care o simteam eu. Copiii vroiau la noi in brate. Pupaturi. piruete. Privirea sotului meu ma fixa si de-abia atunci acea arteziana din mine a tasnit in jur imprastiind scantei de dragoste, artificii de recunostinta. sub forma de lacrimi. Era atata fericire, atata implinire, atata frumusete, ca nu stiam s-o exprim altfel decat razand si plangand. Ma simteam ca o printesa. Inconjurata de printi la un stralucitor bal. Nici nu conta ca fiul meu ma calca pe rochie, fiica-mea ma tragea de cercei, beteala si freza facuta intr-un minut si-au schimbat locul initial, manute mici erau la mine in decolteu cautand o bucurie. Tot acest tablou al nostru as fi vrut sa existe un aparat de filmat undeva sa-l inregistreze. sa-l imortalizeze.

Incet timpul a reinceput sa curga normal. Am fugit repede si m-am schimbat de rochia care cu catva timp in urma mi se paruse o idee buna, ne-am luat gecile pe noi, mi-am pus zana in sling si am fugit afara la artificii. Fiul meu a fost extaziat vazand atatea "explozii de bombe colorate" si dupa ce am intrat in casa i-am pus pe calculator videoclipuri cu artificii ca sa-si astampere pofta :)
Tortul a fost foarte bun, de fapt au fost doua torturi foarte bune deoarece fratele meu a facut si el un megatort cu mere. Apoi dans si filme pana cand am adormit inghesuiti unul intr-altul in timp ce spuneam povesti :)
Spuneam ca as fi vrut sa fie filmata acea noapte dar acum cand scriu aici mi-am dat seama ca toata filmarea e in inima mea. am butonul de start aici in mintea mea si apoi filmul se desfasoara incet, reactivand din nou emotiile, simtindu-ma coplesita de tot acest har care il am.

Stiu ca timpul trece si aduce cu el alte amintiri. Prezentul este format din viitoruri trecute. Cine stie ce v-a mai urma. Aleg sa ma bucur de prezent, de mine si de oamenii din jur, sa privesc in trecut atat cat sa fiu recunoscatoare si/sau sa invat ceva, si visez la un viitor in care persoanele dragi mie sa fie fericite & sa se bucure de viata.
Sunt recunoscatoare ptr tot ce sunt si tot ce am; am scris despre asta cand inca nu se incheia anul, si daca ar fi sa mai adaug ceva ar fi persoanele deosebite care le-am cunoscut si prin intermediul acestui blog si de la care am avut de invatat. Va multumesc tuturor ca v-ati facut timp pentru mine.
Anul acesta va fi unul provocator ptr mine. Pana in vara va trebui sa iau niste decizii importante deoarece termin facultatea, am de dat o licenta, fiica-mea implineste 2 ani si eu trebuie sa imi gasesc de munca :)
toate in acelasi timp :(
asta daca nu mai pun in calcul si o chirie mai buna si mai ieftina.

Dar despre ce-mi doresc punctual ptr anul acesta, intr-o postare viitoare deoarece acum ma pregatesc sa ies la joaca in zapada cu ai mei printi.
Va imbratisez pe toti, asta daca nu cumva veniti si voi la bulgareala :)