sâmbătă, 1 octombrie 2011

Ce n-am ştiut şi mi-ar fi plăcut să ştiu

De când am aflat care va fi subiectul ptr luna octombrie dat de Roxana am ştiut deja că va fi o postare lungă despre ce mi-aș fi dorit să știu despre alăptare. Pe măsură ce treceau zlilele, tot îmi mai aminteam alte şi alte lucruri despre care aş fi vrut să ştiu atunci la momentul potrivit. Chiar ieri am avut o conversaţie la telefon cu o mămică cu 3 copii care încerca să mă convingă că nu se poate alăpta în timpul sarcinii. Ba se poate. Dar să revinm la ordinea cronologică a evenimentelor.

În primul rând aş fi vrut să ştiu că după o cezariană veche de 10 ani nu e obligatoriu să urmeze tot o cazariană. Însă eu am găsit un doctor bun şi ieftin care mai avea 1 an până la pensie şi care pe tot parcursul sarcinii mi-a cântat în strună şi mi-a spus că am solduri, coapse, etc... bune ptr născut natural; dar care la ultima consultaţie s-a sucit şi mi-a spus că îmi va face cezariană. Trec peste amănuntele surprizei care am avut-o atunci şi vă spun că o buna informare despre doctorii din localitatea/ maternitatea unde veţi naşte e absolut necesară. Să găsiţi un doctor care nu numai să asculte ce tu povesteşti acolo, ci care să fie sincer de la început, să arate că e interesat în a-şi face treaba bine şi mai ales care să vrea cooperarea între voi doi. Să ştiţi că sunt şi doctori din-aceştia şi se lasă gasiţi :)

Poate vă intrebaţi ce legătură are cezariana cu alaptarea dar o să vedeţi că are. După o cezariană copilul îţi este adus cam dupa 3/ 6 ore; depinde şi asta de mai mulţi factori - tipul de anestezie făcută, dispoziţia asistentei de la neonato, timpul cât/dacă mama rămâne pe terapie intensivă...
Pe când la o naştere normală copilul îţi este adus după ce l-ai născut. La unele mămici li s-au pus copiii pe burtică chiar atunci, iar altele au alăptat prima oară în timp ce le făcea epiziotomia.
Cât de mult mi-am dorit să nasc natural nici nu pot să vă spun acum, doar vă pun un filmuleţ care atunci când l-am văzut pe blog la Lore, am plâns de n-am mai putut. Aşa am vazut şi eu ce-am pierdut.
                        

Următorul lucru care mi-ar fi folosit să-l ştiu e că un bebeluş trebuie alăptat la cerere, cât vrea el, când vrea el, şi nu are nevoie să i se facă proba suptului; deoarece capacitatea stomacul lui în primele zile este foarte mică. De aceea suge des. Nu pentru ca e alintat, nu pentru ca vrea sa ne manipuleze.

Alt lucru care nu-l ştiam şi l-am învâtat abia la a2a sarcină este că nuonăscutul nu are nevoie de ceai, apa, alte suplimemnte. Laptele este suficient cât să ţină şi de sete şi de foame. Hidratează şi hrăneşte bebeluşul perfect. Laptele ca şi compoziţie şi cantitate se adaptează dupa cererea copilului. Copiii sunt diferiţi, unii mănâncă mai mult, mai des, dorm mai putin, alţii mănâncă mai puţin , mai rar, dorm mai mult. nu e un prototip după care sa ne luam. De aceea programele de supt la bebelaşi când vine vorba despre alăptare n-ar trebui să fie o regulă. Cu laptele praf probabil că e altfel, nu ştiu. Eu n-am folosit laptele praf decât la unele prăjituri; asta până când am început să fiu mai atentă la ingredientele de pe cutie.
E adevărat că unii bebeluşi cer singuri să sugă dupa un anumit program. am şi eu o prietenă a cărei fiică aşa făcea; puteai să-ţi pui ceasul dupa ea. Dar asta a durat câteva săptămâni. dupa aia fetiţa cerea mai des şi mămica s-a speriat. a crezut că a făcut ea ceva ce nu trebuia. După un timp a acceptat faptul că bebele vrea să sugă în alt ritm şi s-a obişnuit cu noul "neprogram".

Puseuri de creştere - iar un lucru despre care ar fi trebuit să mă informez la timp fără să mă sperii, deoarece după câteva zile şi nopţi în care umblam ca un zombi m-am lămurit într-o discuţie prin telefon că copila mea era chiar într-o fază cu pricina. Puseele de crestere sunt anumite perioade când bebelusul îţi dă impresia că e cel mai nesatisfăcut şi năzuros de pe pământ. Dar nu este aşa. Gândiţi-vă că în corpul copilului se petrec nişte schimbări pe care el nu le înţelege dar le simte. Noi ca oameni mari nu ştim de multe ori să ne explicăm şi să ne exprimăm corect stările prin care trecem - deşi avem un limbaj adecvat, experienţă şi educaţie. Apăi copiii mici care doar simt că se petrec anumite schimbări in fiinţa lor şi se exprimă şi ei cum pot. La noi puseurile astea se manifestau prin faptul că copiii sugeau mai des, se trezeau mai des, erau mai agitaţi; asta câteva zile. câteva dar obositoare. Aş putea zice că acelea sunt zile decisive în care eşti tentată să crezi că gata. nu mai ai lapte. s-a terminat cu alăptatul şi e timpul să treci pe lapte praf. Dar nu e aşa. Tocmiai atunci ai nevoie mai mare de ajutor, de informare, de sprijin, de încurajare. Or să treacă, şi încrederea în tine ca mamă va creşte. şi zici. "am trecut şi peste asta. sunt mai puternică." Cam cu fiecare copil după 6/7 luni mi-a fost mai uşor în privinţa puseurilor (dar au venit altele la rând: dinţii...) Mie cel mai greu mi-a fost cu ultimul copil -deşi aveam mai multă experienţă- pentru că in cea mai mare parte a zilei eram singură cu copiii acasă şi trebuia să-mi împart atenţia la toţi.

Un lucru foarte controversat cu care m-am întâlnit iar, este co-slipingul. Mărturisesc că cu baieţelul meu am încercat să practic ceea ce fusesem educată: să îl las în pătuţul lui să stea, să doarmă, să se obişnuiască. Ce mai harababură era în capul meu. Instinctul meu de mamă âmi spunea să-l iau lângă noi în pat dar ţineam neapărat să urmez sfaturile celor care au avut copii bine educaţi înaintea mea. În prima săptămână noptile erau adevărate plimbări între pat şi pătuţ, cu trezirea tuturor. Într-o noapte m-am hotărât să nu mai fiu aşa neînţeleaptă şi pe la ora 4 am lasat copilul sa doarmă langa mine în pat. A fost prima dimineaţa/zi în care m-am odihnit, de fapt în care ne-am odihnit toţi. Aşa că de atunci bebele a dormit cu noi, am strâns pătutul care oricum ocupa loc în plus, noi stând atunci într-o garsonieră mică, şi am fost toţi foarte fericiţi. Noaptea numai îi băgam ţâţa în gură, şi îl hrăneam; adormeam la loc. Între timp am aflat că sunt şi copii care vor ei să doarmă singuri şi se simt mai bine aşa. precum am mai spus, copiii sunt diferiţi.

Înca un lucru pe care nu l-am ştiut şi l-am aflat abia la ultimul copil este că alăptatul este bun în caz de diaree şi nu trebuie întreruptă alaptarea aşa cum m-a învăţat pediatra mea. Facuse odată fiul meu o viroză intestinală şi printre altele am fost sfatuită să întrerup alaptarea pentru câteva zile, şi s-o înlocuiesc cu ceai şi lapte praf. Ei, şi uite aşa n-am fost eu ascultătoare şi mi-am alăptat copilul seara deoarece îmi pocneau sânii. Mi-am zis că a 2a zi voi merge să cumpăr lapte praf. Aşa că am încercat o zi întreagă să-i dau cu biberonul şi ceai şi lapte praf şi laptele meu îl mulgeam. Însă tot copilul mi-a fost profesor şi de data asta. În timp ce mă plimbam cu el in braţe mi-a îmbrăţişat sânul şi s-a aplecat spre el. Cum să rezist eu la aşa ceva? Imediat sânul a a juns acolo unde îi era locul adică în gura copilului meu, şi de-atunci by-by lapte praf şi ceai.
Ultima oară când mi s-a propus să opresc alăptarea pe motiv ca copila mea făcuse diaree de la medicamente a fost când eram cu ea in spital. Atunci am fost hotărâtă şi am alăptat încontinuu şi nu i-am dat deloc lapte praf, nici ceai, nici pliculetele acelea cu praf. Eram o pacoste pentru asistente deoarece nici nu vroiam să folosesc sticlele lor sterile cu biberon, nici nu vroiam să-mi cumpar. Fata mea şi-a rezolvat diareea doar cu laptele din sânul meu. Cele câteva linguriţe de orez pe care încercam să i le dau şi-or fi făcut şi ele efectul însă eu ce vreau să subliniez e că copila mea s-a facut bine fără celelalte adaosuri.

Alt lucru despre care n-am ştiut şi nici nu credeam că mi se va întâmpla mie dar m-a luat prin surprindere a fost mastita. Mi-aduc aminte acum ce greu mi-a fost primele zile când habar n-aveam ce să fac, eram ca prinsă într-un vartej. Dar despre asta am scris aici

Iar ultimul lucru pe care aş fi vrut să-l ştiu mai devreme dar l-am aflat tot graţie fiului meu, de la care învăţ multe, este că nu e obligatoriu ca atunci când ai un bebe nou în familie să nu-l mai alaptezi pe celălalt copil. Eu experimentez asta de câtva timp şi ce am eu de spus despre subiectul ăsta e numai de bine. La scurt timp după ce fiul meu a întâlnit noua membră a familiei, a avut ocazia s-o vadă şi sugând "la ţâţa lui". Dintr-o mişcare simplă şi eficientă i-a tras ţâţa din gură şi i-a luat locul (el fiind înţărcat de mai mult de un an). Am început eu atunci cu nu-i voie, acum tu eşti mare, ea-i mai mică. Mi-a răspuns că s-ăi dau ei să mănânce cu lingurita că el vrea să sugă . Şi uite-aşa a urmat o perioadă în care atunci când o alăptam pe fată, trebuia să-i găsesc lui ceva cu care să se ocupe ca să nu o tot împingă pe ea încercând să-i ia locul. De la un timp, mai ales că dormim toţi împreună, când venea rândul poveşti de adormit, el de-abia aştepta să îl iau în braţe şi pe el deoarece zâna mea mică adormea la sân. Şi într-o seară nu şi-a mai aşteptat el rândul şi a venit de a început să caute sânul celalalt şi să sugă. La început am crezut că e doar o joacă insa intre timp a reînceput şi el sa sugă corect aşa că acum imi e mai mare dragul sa îi alăptez pe amândoi deodată. Nu ştiu cît va mai vrea, dar ce ştiu acuma e că îi place, de fapt le place la amândoi, ne se mai ceartă care a cui îi, iar eu am şi mai mult lapte :)

20 de comentarii:

  1. Ce faaaain! Foarte utila postarea, si finalul emotionant!

    RăspundețiȘtergere
  2. Super fain ai scris! Ma bucur tare mult ca ne-am cunoscut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte incurajator ce ai scris aici.
    E greu sa te pui impotriva mentalitatilor unei natiuni care doreste intarcarea prematura a copilului in toate aspectele. Dar sa mai si recunosti ca de fapt tu inveti de la copilul tau.
    Felicitari. Mi-a placut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca v-a placut puteti merge pe blogul Roxanei si sa votati postarea mea: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2011/09/postarea-lunii-septembrie-2011-ce-mi-as_30.html

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte fain scrii, mamico, merg si eu sa-ti votez articolul :)
    p.s. blogul de care iti tot vorbesc este acesta: http://www.cristelageorgescu.ro/?page_id=4001

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari! (tocmai am vazut ca ai castigat ;) )

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce prezentati dumneavoastra aici este utopie. Va ganditi cum se simt cele care nu au parte de experientele acestea?

    RăspundețiȘtergere
  8. Uau, anonim, te rog sa-mi spui ce e utopie din aceasta postare. Hranirea la cerere? Alaptarea imediat de dupa nastere? Toate sunt lucruri naturale, pe care chiar si autoarea spune ca nu le-a stiut, dar ar fi vrut sa le stie. Nu scoate ochii nimanui. Doar pentru ca tu nu le-ai stiut, inseamna ca nu trebuie expuse, ca sa nu va simtiti prost?

    Si ca sa va raspund la intrebare si eu, pe langa autoare, daca ma gandesc cum se simt cele care nu au avut parte de aceste experiente cand citesc aceasta postare, eu sper sa fie revoltate pe societate ca a ajuns in asa hal, pe personalul medical ca "ajuta" la mersul nenatural al lucrurilor, si sa fie bucuroase ca afla adevarul, si sa-i multumeasca autoarei.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anonim, observ ca mi-ai luat la rand toate articolele despre alaptare. Ceea ce e bine (zic eu)
    E bine ptr ca eu am scris cu drag, din suflet, cu speranta ca cine va citi va absorbi informatia asta si va face alegeri in cunostinta de cauza. Este experienta mea personala. Nu sunt singura care experimenyteaza asa ceva, dar eu scriu aici despre mine. Nu ma dau invatata. nici eu n-am stiut multe lucruri. unele le-am invatat din mers.
    Nu stiu cine esti si cum ai ajuns aici dar nu cred ca e intamplator. Daca ceea ce citesti are o rezonanta in sufletul tau si cauti niste raspunsuri le vei afla pe aici. Daca nu, si esti doar un emisar al scandalurilor din blogosfera pe tema aceasta, nu mai veni. ca nu vreau sa ma atate nimeni. Sunt prea mica ptr scandaluri asa de mari.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Raluca, ai atins o problema mare. Revolta mamelor este impotriva celor care sunt diferite de ele in loc sa vada cauzele care au dus la o stare de fapt care a generat suferinta.
    Daca toate ne-am uni pentru aceleasi scopuri, astfel ca beneficiarii sa fim noi toate, cele care trecem prin diferite situatii de criza mai mica sau mai mare, noi am fi cele castigate. copiii nostri. Indiferent daca mai putem face ceva in privinta personala sau doar in viata altora.
    De exemplu eu cand vad nasteri naturale de genul celei de mai sus, sau cele de la tine de pe blog, simt un soi de suferinta. E clar trecutul e trecut. nu mai pot schimba nimic ptr mine. Dar daca ptr cele care urmeaza sa nasca intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat pot face ceva in sensul asta, apai fac. Sa le fie lor bine. Sa aiba experiente frumoase.
    Eu ma multumesc cu atat. Si cu vindecarea :)

    RăspundețiȘtergere
  11. ai dat dovada de multa intelepciune cand ai ales sa inveti chiar de la copiii tai cum sa fii o mama cat mai buna.
    imi place ca ai avut mai multa incredere in instinctul tau de mama si in copiii tai decat in doctori, asistente, vecine, rude si alti "binevoitori".
    felicitari! [din toata inima :)]

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mi-e greu sa recunosc asta si chiar sa o declar asa, neintrebata ;)
      Cu mult timp in urma ma credeam asa de desteapta, chiar si in subiectele despre care nu stiam mare lucru. cu timpul viata iti da ocazii sa fi "invatabil" (in sensul bun).depinde de fiecare daca vrea sa invete sau nu. cel mai greu e sa inveti de la cineva care dintr-un anume motiv poate fi considerat mai "jos" decat tine. iar felul in care sunt priviti copiii de multe ori duce la ideea ca noi nu avem de invatat nimic de la ei; ci doar ei de la noi.

      Ștergere
  12. Ioi...ce articlol fain! M-am bucurat mult citindu-l si mai ales ca eu am trait pe pielea mea aproape tot ce ai scris...si bucuria si implinirea unor nasteri naturale (amandoua...cu toate ca la prima vazandu-ma medicul care era de garda..pana a venit doamne doctor a mea...a zis "aaaa...aia mica din colt nu vrea cezariana?...sa nu vina mai tarziu la mine sa-mi zica ca vrea ca nu-i fac!")...si alaptatul de care m-am bucurat mult mai mult la a doua fetita...pe care am alaptat-o mai mult fara program fara nimic...si mai ales neascultand de medici, asistente si alti binevoitori cum am citit in comentariile anterioare...si DA...cel mai important...mi-am lasat fetele sa ma invete cum sa le cresc...nu cred ca exista implinire mia mare decat sa-ti vezi copilul fericit, intreg, sanatos, destept, capabil....si toate celea! Sunt rezistente la boli, nu fac alergii, manaca bine, dorm bine, se dezvolta bine si astea numai datorita inceputului sanatos de care au avut parte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Super!
      Cat ma bucur Ela. Ai fost urajoasa.
      Copiii ne dau multe lectii de viata. daca stim sa ii ascultam, le invatam, daca nu,...

      Ștergere
  13. imi place articolul tau, nici eu nu am stiut multe lucruri, dar nici nu am vrut sa le stiu. am fost convinsa ca bebele meu o sa imi arate ce vrea si ca eu o sa inteleg. Si chiar asa a fost. Bebele meu a fost alaptat pana la 6 luni, desi de pe la 5 luni am inceput sa ii mai dau si apa. eu beau foarte multa apa si el la fel (are 10 luni acuma). Nu am avut mastita, nu am avut rani, bebe a supt corect din prima zi. cand am inceput diversificarea i-am dat cand a vrut ce a vrut, fara reguli de genul nu suge inainte ca nu mai mananca dupa, si nu m-am grabit, am stat cate 5 zile la fiecare aliment nou introdus. daca am avut zile in care nu a vrut sa manance l-am alaptat fara sa insist pe mancare. Acuma manaca foate bine si suge in continuare foarte des.
    Am primit sfaturi de genul alaptat cu program, nu tine copilul in brate ca il inveti, etc... Imi pare rau ca au trecut prea repede lunile cand era mic si dormea pe mine, mi se pare ca nu a dormit suficient cat sa ma satur. Acuma e mare si nu mai vrea se pune langa mine. Ma gandesc ca mai mult nu aveam cum sa il tin, ca el nu a vazut patutul, dormea ori pe mine ori pe tati ori pr bunicu ori pe bunica. si acuma este un copil foarte independent, curajos, merge singur, intelege tot, foarte bine dezvoltat si empatic.
    Si la urmatorul copil o s aprocedez la fel. nu ma intereseaza best practice in domeniu, copilul meu o sa primeasca ce isi doreste si ce are nevoie. daca are nevoie de spatiu o sa ii ofer, daca are nevoie de mine o sa fiu acolo.
    Si sunt convinsa ca daca ar vrea sa asculte si sa inteleaga toate mamele ar stii ce sa le ofere bebelusilor, ce au ei nevoie. ei nu au nevoie de admiratia celorlalti, . el vede prin noi(mama tata bunici), se misca prin noi, se exprima prin noi.
    Poate nu sunt foarte consecventa in exprimare, ideea de baza este ca mamele sa aiba incredere in ele si in bebelusi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi cer scuze pentru intarzierea asta mare. ti-am citit comentariul la cateva zile dupa ce l-ai postat, insa anul trecut viata mea s-a zdruncinat foarte tare si nu am mai raspuns un timp comentariilor de pe blog, apoi am uitat...

      foarte frumos ai povestit experienta ta. asa este. un copil inconjurat cu iubire creste independent.
      copilul tau cred ca are acum peste 1 an jumate; il mai alaptezi? ii doresc sa creasca mare si fericit <3
      vad ca iti doreai inca un copil.. a venit? <3

      Ștergere
  14. Asa am facut si eu, opusul "mit-urilor". Nu am intrerupt alaptarea cand mi s-a spus sa o intrerup din cauza diareei, am ramas ''incapatamanat'' dupa spusele soacrei, bunicii ca nu am dat ceai, lichide la sfatul pediatrei, soacrei, bunicii, strabunicii, am lasat sa doarma copilasul langa mine ca sa il alaptez mai usor (cu grija sa nu dau peste el),m-am invatat abia dupa a doua nastere, sa nu infofolesc bebelusul cand nu e necesar, sa nu il feresc exagerat de curent, (cum altfel invata organismul sa se apere daca este cocolosit?) Si cand creste mai mare, ii dau inghetata cand are rosu in gat, cand are temperatura mare ii las organismul sa se lupte natural insa nu las sa treaca temperatura de 40 grade C, in caz ca creste temperatura mai mult de 40 grade C, ii fac dus caldut-spre rece, multe altele care sunt conceptii gresite pe care nu le mai urmez insa nu inainte de a ma informa corect de la rudele care nu sunt romani, din strainatate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. foarte bine faci. deciziile pe care le iei, sa le iei intotdeauna in cunostinta de cauza.
      da. se mai intampla si sa gresim. insa ar fi bine sa putem corecta acele greseli. sau macar sa putem compensa pe alte parti.

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...