Four years ago...

... I was laid down on a table...
(... surgery table... )
... looking for my husband's eyes
... praying God to see my son healthy and unharmed...

As fi vrut sa fi fost scrisa altfel povestea nasterii fiului meu. dar oricum imi imaginez acum ca ar fi fost nu ma ajuta la nimic. Poate doar la hotararea de a promova mai mult nasterea naturala la fel ca cea de aici, aici sau aici. Si la speranta ca fiica mea, nora mea vor avea parte de nasteri asa cum isi doresc. adica frumoase. Eu toate nasterile le-am avut cu cezariana.
Cand privesc acum frumusetea asta de baiat si ma topesc de dragul lui, nici nu mai conteaza asa de mult cum a fost venirea lui pe lume avand in vedere rezultatul final. Oricate evenimente am avut de infruntat impreuna in acesti 4 ani, si oricate experiente ne-au transformat existenta, nu au facut decat ca aceasta dragoste sa se amplifice. E greu sa folosesc cuvinte ca sa creasca sau sa se adanceasca, pentru ca dragostea mea pentru el nu poate fi masurata, nu a pornit de la o dimensiune si a ajuns la alta. Singura explicatie ptr folosirea cuvantului amplificare este faptul ca odata cu copilul meu, eu mi-am iesit din matca. mi-am amplificat trairile, mi-am amplificat existenta, m-am expandat as putea spune, si mi-am spart barierele.

Cu ce nu ma mai impac eu acum, e trecerea timpului. sau mai bine zis petrecerea lui in alt fel decat as vrea eu. Anul trecut i-am scris o scrisoare frumoasa care de fiecare data cand o citesc, lacrimez. In fiecare an am facut un mic videoclip cu poze de-ale lui reprezentative.
Anul acesta nici tort n-am mai apucat sa fac. nici filmulet. ce sa mai zic de scrisoare. ce sa mai zic de petrecere :(
Asemenea fetitelor din filmul Maria Mirabela ma vad si eu incercand din rasputeri sa-l adorm pe Mos Timp, doar ca mie nu-mi prea reuseste.
Sper din toata inima sa compensez in alte aspecte aceasta lipsa de timp ce ma marcheaza si sa fac ca timpul petrecut impreuna sa fie excelent de fiecare data.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca a trimis in viata mea acest dar, acest copil minunat si Il rog sa ma ajute sa fiu acel parinte de care are nevoie el.

Va las cu o vorba de-a lui Octavian Paler care spunea asa: "Am învăţat că nu contează CE AI în viaţă, ci PE CINE AI"
Si cu un videoclip drag mie si baietelului meu (ma pune sa il cant tradus in romaneste) si pe care il dedicam tuturor mamicilor de baietei.
V-am tzucat :-*