vineri, 30 noiembrie 2012

Decoratiuni pentru bradul de Craciun

Chiar daca mai e destul timp pana la Craciun in blogesfera au inceput concursuri cu premii frumoase pentru cei care doresc sa creeze cu manutele lor decoratiuni pentru brad. Pe blogul Copilarim se desfasoara un concurs frumos intitulat "Impodobim bradul" care este la a 3-a editie, la care m-am gandit sa particip si eu.
Ieri aveam de gand sa fac un model de glob dar cum nu aveam ce imi trebuia m-am inspirat dintr-un tutorial gasit pe youtube si am confectionat acest ornament pentru brad inainte de a merge dupa fiul meu la gradinita. Se face foarte repede si foarte usor. Aveti nevoie doar de hartie, lipici si un snurulet. Eu am foflosit hartie decupata din cataloage de la diferite firme ce le aveam prin casa insa mi-am dat seama ca ar trebui folosita o hartie mai tare si cercurile mai mici.

 Asa ca pentru al 2-lea am decupat cercurile cu un pahar dintr-o brosura cu hartia ceva mai tare si a iesit mai frumos

Iar azi fiul meu a vrut sa faca unul singurel fara ajutorul meu si uitati ce a reusit.

Si aici le-am fotografiat pe toate. Mama-glob cu puii ei :)

Si tutorialul dupa care m-am inspirat

          
Ce parere aveti? v-ar tenta sa faceti asa ceva pentru bradul vostru?

joi, 29 noiembrie 2012

Decoratiuni de iarna - Bradut handmade :)

Aseara impreuna cu fiul meu am facut un bradut dintr-o revista in 30 de minute. Sigur se poate face mai repede insa noi printre portocale si desene animate mai lucram si la el :)

Voiam sa confectionam un ornament dintr-un material reciclabil asa ca ne-am oprit la un tutorial de pe you tube unde am vazut cum tipa aceea face acei braduti frumosi si sclipiciosi. La noi a fost mai greu cu sclipiciul deoarece de 3 zile de cand tot umblu dupa spray cu sclipici prin magazine nu am gasit niciunde. Asa ca am folosit o oja de-a mea mai veche cu sclipici ptr a face bradutul sa straluceasca.
Pozele nu arata frumusetea bradutului nostru dar daca mai facem poze mai pe seara cu o lumina mai buna si aparatul sotului, mai adaug si alte poze.
E foarte simplu de facut si avem ocazia sa reciclam si ceva de prin casa.
Iata si tuturialul despre care va spuneam. Bradutii ei chiar stralucesc dar sper sa gasesc si eu acel sprai sclipicios multdorit si atunci sa vedeti ce minuni fac :)

marți, 27 noiembrie 2012

Felicitare de iarna

Ziua buna dragii mei. Chiar daca iarna nu a venit oficial m-am gandit sa incep seria postarilor speciale pentru iarna deoarece fiul meu in fiecare dimineata pe drumul catre gradinita ma intreaba cand vine iarna cu fulgi cu tot? :)
Deschid aceasta serie cu o felicitare de iarna realizata impreuna cu fiul meu ieri seara. Desi aveam pregatite mai demult materiale ptr ea am tot amanat-o din diferite motive dar ieri n-am mai scapat, fiindca am vrut neaparat sa particip la sezatoarea organizata de KaBea alaturi de alte persoane iscusite.

Am folosit acelasi sablon de brad de anul trecut cand am confectionat felicitarile de iarna , hartie alba si verde, o steluta decupata dintr-o punga de cadouri sclipicioasa, acuarele, creioane cu guma. Pentru baza felicitarii am folosit hartie alba, daca aveti cartonata cu atat mai bine deoarece aceasta va sustine toata felicitarea. Am indoit foaia si am decupat bradutul astfel incat sa am doi braduti uniti in varf
Din fartia verde am decupat separat doi braduti un picut mai mici decat cei albi, apoi din hartia alba iar am decupat doi braduti de dimensiune mai mica de cat cei verzi si la sfarsit inca doi braduti verzi , mai mici decat toti bradutii ceilalti.
Dimensiunile bradutilor le-am calculat in asa fel ca atunci cand vin pusi unul peste altul sa se vada o parte din cel dedesubt. Desfacem felicitarea in doua si incepem sa lipim pe o parte a ei in ordine un bradut verde, un bradut alb si ultimul cel verde.
Pe partea cealalta, lipim la fel, la sfarsit aratand asa.
Noi i-am pus in varf si o stea. de fapt steluta a fost decupata in asa fel incat desfacuta, sa am doua stelute unite. Am lipit-o peste varful felicitarii ca o balama, in asa fel incat sa fie vizibila si pe o parte si pe alta. insa parerea mea e ca mai bine steluta o puneti ultima.
Si apoi am trecut la impodobitul brazilor. Globurile au fost facute cu ajutorul gumei din capatul creionului inmuiata in acuarele. insa sunt si alte metode prin care puteti face globurile: dactilopictura sau picurarea creioanele cerate

Am impodobit bradul pe toate partile :)

si l-am lasat la uscat deoarece in seara asta sau maine vom mai face inca doi .
Noi vom scrie in interior mesaje frumoase pentru persoanele carora le vom darui aceste felicitari.

In speranta ca v-am facut pofta de mesterit va dorim inspiratie si spor la lucru ;)


duminică, 25 noiembrie 2012

Ceva frumos de tot

Noua ne place foarte mult videoclipul acesta si ne-am gandit sa-l impartasim cu voi
M-am gandit sa fie o dedicatie pentru mamicile de fetite.
 

vineri, 23 noiembrie 2012

Valoarea timpului ...

Daca vrei sa sti cat valoreaza un an ... intreaba un student care a picat examenul.

Daca vrei sa sti cat valoreaza o luna ... intreaba o mama care a nascut prematur copilul

Daca vrei sa sti cat valoreaza o saptamana ... intreaba editorul unui ziar saptamanal

Daca vrei sa sti cat valoreaza o zi ... intreaba pe cineva care s-a nascut pe 29 februarie.

Daca vrei sa sti cat valoreaza o ora ... intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se vada.

Daca vrei sa sti cat valoreaza un minut ... intreaba un om care tocmai a pierdut trenul.

Daca vrei sa sti cat valoreaza o secunda ... intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.

Daca vrei sa sti cat valoreaza o sutime ... intreaba un atlet care a obtinut medalia de argint la olimpiada.

Daca vrei sa sti cat valoreaza o viata ... intreaba-te ce simti atunci cand pierzi pe cineva drag.

joi, 22 noiembrie 2012

Ce pot face doua maini dibace ?

In aceasta seara m-am gandit ca ar fi bine sa incep odata postarea aceasta ptr concursul organizat de Piticii cei Voinici deoarece eu de felul meu nu sunt prea organizata si odata ma trezesc ca fuge timpul pe langa mine si eu raman in urma :)
Doar nu e prima oara.
Imi faceam eu de lucru prin bucatariei zicandu-i fiului meu ca imediat ce termin vasele de spalat vin sa ne jucam cu plastelina. Mi-a mintesc ca am intrat de vreo doua ori in camera sa-i caut carti zanei mele mici, si pana sa ma usuc eu bine pe maini, fiul meu intra ca un titirez in bucatarie si ma anunta "mami,mami, hai sa vezi ce am facut! O surpriza!"
Si intr-adevar am fost surprinsi. Am ramas amandoi, si eu si sotul meu, uimiti in fata operei lui in timp ce el descria cum melcii - mama, tata, fratele, surioara si un bebe mic au plecat la plimbare :)
Si cum fata din casa cu parul despletit se uita la melci care tocmai au trecut printr-un teren periculos ;) pietroaiele alea mari din apa dar acum au ajuns pe pamant uscat.

Ne-a mai uimit el si in alte dati cand a reprodus din plastelina imagini vazute cu o zi un urma pe o cutie de jucarii sau pe internet. Insa de data asta cand l-am intrebat de unde i-a venit ideea cu melcii ne-a spus ca asa a vrut el sa fie. Am observat ca in ultimul timp ii plac melcii si buburuzele, pana acum placandu-i lei, tigrii, elefanti.
Si mi-am adus aminte ca cu vreo doua seri in urma la culcare, eu incepusem sa le spun o poveste cu o steluta si el mi-a cerut una cu melci.
Si cu alte cateva zile in urma in timp ce ne jucam in pat mi-am intrebat copiii daca nu le-ar placea sa avem un bebe mic in familie. adica sa mai aiba ei o surioara sau fratior :)
Deci cumva cumva povestea lui din plastelina a a vut un substrat mult mai profund decat o mica joaca cu plastelina.
Dupa o sesiune de fotografii am inceput cu fiica mea strangerea cartilor imprastiate pe jos si intre timp el a mai adaugat niste stelute la tablou. ca a venit intre timp noaptea :)
Daca doriti sa participati la concurs cu copilasii vostri mai aveti timp pana in 25 noiembrie.
Regulile sunt simple.
Succes.

The gentlest thing ;)

Ce parere aveti? Mie imi place de ma topesc.

  

marți, 20 noiembrie 2012

Copacul fericirii

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

luni, 19 noiembrie 2012

Ciupercuta - activitati copii 3-4 ani

Tot cu ocazia invatarii cifrei 6 de care v-am spus saptamana trecuta, vineri am facut cu copiii ciupercute frumoase pentru a repeta aceasta cifra. Pentru postarea cu globurile cineva m-a intrebat daca nu e prea mult ptr copii de 2-3 ani sa invete deja cifra 6 de aceea vreau sa precizez acum ca grupa de varta pe care am trecut-o se referea la activitatea propriuzisa de lipire a bulinelor pe glob. nu la invatarea cifrei. Eu aproape tot ce fac cu copiii la gradinita fac si acasa cu copiii mei. Fiica mea are 2 ani si 4 luni si a lipit frumos buline pe glob alaturi de fiul meu care are 4 ani si 8 luni. Este o activitate simpla dar care solicita destul atentia unui copil de 2 ani si ceva.
Activitatea pe care v-o prezint azi este una de potrivire si lipire de aceea varsta la care poate avea succes, zic eu din experienta mea, este cea de 3 ani. Dar nimic nu va poate opri sa faceti aceasta si cu un copil de varsta mai mica.

Pentru realizarea ciupercutei fiecare copil a primit un carton colorat sau alb dupa cum a dorit, 6 frunze luate din curte, piciorusul si palaria ciupercutei ambele decupate de mine si 6 buline.

Pentru inceput fiecare copil a lipit cele 6 frunze cum a dorit pe foaia lui.
Ideea era sa numaram frunzele in timp/dupa ce lipim pe suprafata insa una dintre fetite are un deosebit simt al ordinii si le-a lipit asa. "ca sa le numar mai usor" - mi-a spus ea ;)

pe urma fiecare a dat cu lipici piciorusul si palaria ciupercii si le-a asezat peste frunze
Si apoi cele 6 buline autoadezive pe palarie

Si gata ciupercutele :)



Cand au plecat acasa, fiecare copil si-a recunoscut lucrarea de pe panou si a stiut sa povesteasca ce a facut.
Sper sa va placa si voua si sa gasiti interesanta aceasta idee pentru copiii vostri
Voi adauga aceasta postare in colectia idei cu buline deschisa de curand de LittleLucky.

duminică, 18 noiembrie 2012

Dialog cu Dumnezeu

Celine Dion - Miracle


Intr-o zi Copilul I-a spus Lui Dumnezeu:
-Asa se zvoneste ca maine ma trimiti pe pamant, dar cum voi trai acolo, pentru ca sunt asa mic si neajutorat?

Dumnezeu i-a raspuns asa:
-Din multimea de ingeri ti-am ales unul special pentru tine.
Te va astepta si va avea grija de tine.

-Dar a spus copilul, aici in Rai nu fac altceva dacat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie sa fiu fericit!

Dumnezeu asa i-a vorbit:
-Ingerasul tau iti va canta in fiecare zi. Si-i vei simti dragostea, si vei fi fericit .

-Si, a spus copilul, cum ii voi intelege pe oameni din moment ce nici nu le cunosc limba?

E foarte simplu, a spus Dumnezeu, ingerasul tau te va invata cele mai dulci si frumoase cuvinte ce poti invata vreodata si te va invata cu rabdare si sarguinta sa vorbesti.

Copilul s-a uitat la Dumnezeu si i-a spus:
-Si ce fac daca vreau sa vorbesc cu Tine?

Dumneze i-a zambit copilului si i-a spus:
-Ingerasul tau iti va impreuna mainile si te va invata sa te rogi.

Copilul a spus:
-Asa am auzit ca pe pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?

Dumnezeu a imbratisat copilul si i-a spus:
-Ingerasul te va ocroti, chiar si cu pretul vietii!

Copilul s-a uitat foarte trist si a spus:
-Dar mereu voi fi trist pentru ca nu Te voi vedea.

Dumnezeu a imbratisat copilul:
-Ingerasul mereu iti va vorbi despre Mine si iti va arata calea spre Mine, cu toate ca Eu voi fi langa tine mereu.

Atunci pacea s-a restabilit in Rai, dar se puteau auzi deja vocile de pe Pamant.

Copilul in graba a intrebat:
Dumnezeu, daca eu totusi trebuie sa plec acum, spune-mi Te rog macar numele ingerasului meu!

Dumnezeu a raspuns:
-Numele ingerasului nu este important… Pur si simplu ii spui: “MAMI” 

Acest post este dedicat special pentru prietena mea RALUCA care a nascut de curand un baietel mununat si este peste masura de fericita.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Cum a fost la lansarea cartii "Conceptul Continuum"

Au fost copii, emotii, prajituri si voie buna. Si multe mamici curajoase. si vorbarete :))
Atmosfera a fost una destinsa, copiii s-au simtit in largul lor, mamicile au incercat sa auda cat mai clar despre ce se vorbeste - avantajul celor care stateau mai in fata :)

Claudia Neacsu e o scumpa si m-a impresionat prin stilul ei de a vorbi. O vorbire calda, duioasa pe care iti doresti s-o tot auzi :)  A povestit despre cum a ajuns ea sa traduca aceasta carte si ce a insemnat pentru ea scrierea cartii, despre importanta alaptarii, a purtarii copilului, a comunicarii.

Desi am intarziat, am prins locuri in fata :) asa ca am facut si poze, unele chiar clare. Ce m-a bucurat, pe langa prajituri si cartea care o am cu autograf, a fost faptul ca ne-am facut timp sa stam mai mult de vorba. La celelalte intalniri, eram tot pe fuga si nu apucam sa povestim mai mult. De data asta insa ne-am intins la vorba, am cunoscut mamici noi iar pe cele care le stiam doar din vedere am aflat si cum le cheama :))

Silvia si Oana, gazdele evenimentului au vorbit frumos despre ce a insemnat pentru ele citirea acestei carti cu emotiile aferente dar tocmai aici a fost frumusetea momentului :)
Le apreciez foarte mult nu numai pentru organizarea evenimentului acesta ci si pentru implicarea lor in vietile fetelor care ajung pe diferite cai in grupul lor.

Doamna doctor  Raluca Pavlisan, specialista in medicina de urgenta a relatat cateva experiente din cariera sa in care s-a demonstrat importanta teoriei atasamentului iar Angela Telbisz m-a impresionat pana la lacrimi prin ce a spus din experienta ei de mama.
A fost frumos deci. Femeile minunate cu care am interactionat mi-au confirmat inca o data ca atunci cand ne intalnim si ne aratam asa cum suntem, cand avem un scop comun si invatam una de la alta, rezultatele se vor vedea in vietile nostre si in relatiile noastre. Si nu ma refer doar la relatiile cu copiii nostri ci si la relatiile cu sotii, prietenii, si cel mai important, la relatia fiecareia cu sine insasi.
Au fost persoane din public care au vorbit despre felul cum citirea acestei carti le-a schimbat perspectiva in vederea conceperii/cresterii copiilor si m-am bucurat sa aflu ca persoane care nu au copii si care nu prea isi doreau au considerat-o o carte importanta in viata lor.

Am asadar in mana aceasta carte valoroasa si ma bucur ca am cunoscut-o pe autoarea ei, si prin intermediul ei am ocazia sa le cunosc pe celelalte femei date ca exemplu in carte. Este o carte a schimbarii, asa cum spune autoarea ei, o carte a inceputurilor noi.
Imi doresc sa nu uitam ca suntem pe un drum al descoperiri. Al ReDescoperirii de sine, al descoperirii rolului personal si al descoperirii vietii. Nu e usor dar daca pornesti pe acest drum, vei avea surprize si te vei transforma.

Cartea "Conceptul Continuum. In cautarea fericirii pierdute" o puteti cumpara de pe site-ul Claudiei, Cuibarel.ro  :)

joi, 15 noiembrie 2012

5 zile de viata

Acum, cand mai am 10 minute pana ies pe usa ca sa ajung la lansarea cartii "Conceptul Continuum. In cautarea fericirii pierdute" sunt intr-o stare de neiesit. Am avut curiozitatea sa ma uit la acest filmulet primit pe email. Nu are rost sa va spun in ce hal sunt dupa ce l-am vazut pana la sfarsit. Vi-l las sa il vedeti si voi

Parents Refuse to Abort Their Sick Baby - These Are His Last Precious Moments

miercuri, 14 noiembrie 2012

Buline pe glob - activitati copii 2-3 ani

Azi la gradinita am invatat cifra 6 si am inceput confectionarea decoratiunilor de iarna :)
Ca sa imbinam placut munca noastra cu placerea am facut cu copiii niste globuri cu buline. De ce cu buline?
Pai, tocmai a deschis LittleLucky o colectie noua cu buline :) si am zis ca sa onoram si noi cu prezenta si cu practica acest proiect
Din hartie glasata am decupat eu cateva globuri si mai multe buline mici colorate, cate 6 pantru fiecare glob. Bulinele mici le-am decupat din hartie glasata autocolanta.

 Fiecare copil a primit un glob si 6 buline pentru a le lipi cum doreste pe suprafata globului. In timp ce le lipeau le numarau, mai le dezlipeau, le lipeau iarasi :)
Asa au aratat la sfarsit globurile noastre
 Este o activitate placuta si usoara pe care v-o recomand, ca si pe celelalte activitati din colectie




marți, 13 noiembrie 2012

Lansare de carte "Continuum Concept" la Timisoara

Pentru acei care cred intr-o lume mai buna si intr-o altfel de crestere a copiilor am de facut un anunt frumos frumos.  
Joi, 15 noiembrie de la ora 17,30 va avea loc la Liceul Waldorf in sala festiva lansarea cartii " Conceptul Continuum. In cautarea fericirii pierdute" scrisa de Jean Liedloff si tradusa in romaneste de Claudia Neacsu.
Eu pe Claudia nu o stiu decat din on-line din ceea ce a scris Raluca aici, si din ce am vazut chiar pe site-ul Claudiei, Cuibarel.
Cate ceva din carte am citit datorita acestei postari, insa va marturisesc ca atunci cand am aflat ca se va lansa "Continuum Concept" si in Timisoara n-am mai putut de bucurie.
De bucurie ca voi tine in mana aceasta carte valoroasa si de bucurie ca o voi cunoaste personal pe aceasta mamica dedicata.
Asadar va invit la acest eveniment minunat unde vom avea ne vom bucura de un timp excelent impreuna si vom avea ocazia sa apreciem oamenii de langa noi.

luni, 12 noiembrie 2012

Pasta de ardei si rosii

Cu ceva timp in urma, cineva m-a apostrofat la postarea cu dulceata de struguri ca vremea conservelor si dulceturilor a trecut dar ca totusi desenele respective sunt frumoase :)) Era tocmai cand ma pregateam sa postez reteta de pasta de ardei si rosii si mi-am zis ca n-are rost s-o mai pun odata ce a trecut vremea lor. Dar chiar azi povesteam cu colegele despre borcanele fiecareia din camara si despre faptul ca inca se mai pun conserve asa ca am zis ca nu e prea tarziu sa pun si aici pe blog reteta.
Mama mea anul acesta mi-a trimis un sac de rosii si ardei asa ca dupa ce vreo cateva zile in care am mancat felurite variante de supa-crema de rosii, budinca de rosii si alte salate am zis ca e timpul sa le fac pasta. Si cum ardeii se vroiau folositi si ei, am facut pasta de rosii si ardei pentru vremea cand nu le voi mai avea proaspete in camara :)

E foarte simplu de facut. Am spalat rosiile si le-am decupat partea acea de cotor, am spalat ardeii si i-am curatat de seminte, apoi le-am pus in blander si le-am facut praf pasta pe toate :)
Am pus pasta in ceaun la fiert impreuna o lingura de sare, cu crengute de cimbru si foaia de dafin si am lasat sa fiarba ... pana mi s-a parut mie ca ar avea o consistenta potrivita. Am scos frunza de dafin si cimbrul.
Am turnat pasta in borcanele curate asezate pe lama de cutit si dupa ce am pus capacele le-am intors cu susul in jos si le-am invelit cu o patura.
Ce-a mai ramas in ceaun am pus pe paine si am mancat cu cascaval :)

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Reflectie de Toamna

Toamna iar…

Parcă acelaşi vânt îmi ciufuleşte părul ca în urmă cu 3 ani…
Era o toamnă asemanatoare. Vântul începuse să împrăştie frunzele care foşneau în jurul meu parcă şoptindu-mi ceva. Sub picioarele mele alte frunze îşi arătau probabil nemulţumirea faţă de obiceiul meu de a-mi târâi picioarele. Oricum nu-mi păsa. Viaţa mea era ca şi acele frunze ce zburau haotic.
Mergeam tăcut încercând să găsesc un motiv pentru care viaţa mea ar avea sens. Nimic nu prevestea ce avea să se întâmple

Atunci am găsit Cartea. O carte fără coperţi din care prima pagină sfâşiată îmi spunea doar : “cartea care îţi va schimba viaţa”
Hmm. Viaţa mea nu mai putea fi schimbată. Era o viaşă terminată iar toamna nu făcea decît să accentueze acel sentiment de deznăgejde şi lehamite.
Deschizând totuşi cartea am încercat să citesc mesajul literelor inegale, aruncate parcă de cineva neglijent. Însă vântul îmi aducea mereu frunze în faţă şi nu reuşeam să descifrez nimic.
Paginile parcă se dădeau singure şi dintr-o dată cartea a rămas deschisă la o pagină albă cu amprenta unei mâini pe ea. Nu ştiu ce anume m-a făcut să fiu curios dacă acea urmă se potrivea mâinii mele şi încet mi-am pus palma peste formă.

Atunci a început.
Simţeam cum palma îmi trece prin carte scufundându-se în ceva  rece… şi oricât încercam să îmi trag mâna, nu reuşeam. Încet cartea m-a absorbit cu totul.
Dincolo era o linişte deplină. Mă aflam printre foi scrise, multe foi care erau într-un oarecare fel ordonate. Foile erau mari cât mine şi puteam să le ridic uşor.
M-am oprit deasupra unei pagini din care un nume de fată parcă mă chema. Casandra.
“ … la 15 ani ai săi Casandra îşi pregătea planul sinuciderii sale ignorând veselia din jurul ei…” mai jos cu câteva rânduri. “… ochii i se închideau încet în timp ce oamenii se străngeau în jur ...”
M-am cutremurat şi în acea clipă am simţit o dorinţă imensă de a o salva pe Casandra. Încet literele s-au dat la o parte făcându-mi loc să intru în foaie.

Într-adevar Casandra părea ruptă de realitate, cu o privire care arăta destulă suferinţă interioară încât să îţi doreşti să faci ceva pentru ea. Era asemenea unui copil rătăcit. Cei din jur păreau că nici nu o observă.
M-am apropiat fără să îmi dau seama ce voi spune şi am început să-i vorbesc.
Eu. Care nu puteam să duc un subiect la capăt fără să mă bâlbâi şi care de fiecare dată găseam scuze ca să părăsesc conversaţia cât mai repede…

..Şi de-atunci viaţa mea s-a schimbat.
Am intrat în multe cărţi şi am schimbat vieţile multor oameni, însă de anul acesta am început să schimb vieţile oamenilor din jurul meu.
De aceea a început să îmi placă toamna. Şi de aceea sunt aici. Pentru a căuta Cartea. Pentru  a o duce în alta parte. În locuri mai umblate. Unde cineva cu o viaţă fără sens o poate găsi.


*****
Povestea cu care am castigat concursul de proza pe blogul Nervi de toamna

joi, 8 noiembrie 2012

Most - The Bridge

Filmul in original se numeste "Most" este un film ceh din 2003 si prezinta o poveste tulburatoare despre un tata si un fiu, o poveste despre dragoste si sacrificiu, greu de acceptat. Acesta este filmul intreg despre care va vorbeam in postarea aceasta. Am vazut de multe ori filmul acesta in ultimii patru ani. De fiecare data ma pune pe ganduri si ma intreb ce decizie as fi luat eu in locul acestui parinte...

Va invit sa-l vizionati cu subtitrare in limba engleza si rusa.
As vrea sa cunosc si parerea voastra dupa ce-l urmariti.
  

marți, 6 noiembrie 2012

Ochii tai

In ochii tai mari si frumosi
vad toamna ce nu vrea sa vina.
intarzie inca senina
prin norii cei mari si pufosi

In ochii tai mari si senini
vad norii ce nu vor sa plece.
ce taine vor ei sa dezlege
din jocul sarat de lumini?

In ochii tai mari si tacuti
vad ploaia ce nu vrea sa cada.
se zbenguie inca pe strada
cu stropii ei calzi si marunti
 ...

 Si daca inchizi ai tai ochi,
stiu sigur ca toamna nu vine.
Priveste, te rog, doar la mine
si tine asa timpu-n loc!

luni, 5 noiembrie 2012

Un dascal de nota 10

Acest articol nu este din categoria "asa nu" cum sunt majoritatea articolelor despre cadre didactice din ultima vreme (pe buna dreptate), ci din categoria "asa da" adica se poate si altfel de invatamant, cu oameni care inteleg importanta si rolul meseriei lor de invatator/ profesor. De cand a aparut filmul si discutiile cu comportamentul invatatoarei Veronica B mi s-a tot pus un nod in stomac si mi-am zis ca stau deoparte de acest subiect. si nu pentru ca am avut o invatatoare care facea asa ci pentru ca am avut un parinte care facea asa.
Si daca de o invatatoare te mai scapi cumva, de parinte :( nu prea ai cum.
Acum doua zile cautam filmuletul pe youtube si, ia-l de unde nu-i. a disparut. Bine ca a facut LittleLucky rost de el si la pus la ea pe facebook ca sa-l pot arata si eu catorva persoane.

Dar sa revenim la prefesorii de nota 10. Pentru ca ei exista. sunt rari dar exista. Si nu neaparat in invatamantul Montessori, Waldorf sau Step by Step ci in invatamantul de stat. Nu am eu exemple de dat chiar acum, din invatamantul nostru, insa stiu ca se gasesc cateva de citit pe bloguri, si sunt sigura ca si voi ati intalnit sau ati auzit macar de unul.
Ceea ce am pregatit eu pentru voi azi, este un filmulet gasit anul trecut pe TED, un site drag mie, unde printre multe alte idei extraordinare, am gasit si filmuletul despre scoala verde :)
Mi-a placut acest profesor, John Hunter care a inteles diferit de altii, cum functioneaza educatia, invatarea, sau cum vreti voi sa-i ziceti acestui proces prin care noi formam niste oameni care sa faca fata lumii acesteia.
Filmuletul se numeste "John Hunter: Jocul de-a Pacea Lumii" si se gaseste cu traducere in mai multe limbi.
Va doresc vizionare placuta si va astept cu pareri.

vineri, 2 noiembrie 2012

Dulceata de struguri - fara zahar


Va spuneam in postarea cu vita de vie ca am avut parte de o saptamana a strugurilor plina de struguri de tot felul :)) si ne-am mai si distrat.
 Avand in vedere ca struguri inca se gasesc in vie, m-am gandit sa impartasesc cu voi aceasta reteta care mi-e cunoscuta inca din copilarie, si desi avream mult de lucru la ea, era dulceata mea preferata. alaturi de dulceata de nuci, laborioasa si ea :)
Mi-aduc aminte ca pe o vreme ca asta mergem cativa kilometri pe jos pana la gradina, care era in afara orasului si dupa ce culegeam struguri cat incapeau in carut ma intorceam acasa si ma apucam de dezsamburit boabele. Si vaaai, cat timp imi lua, si eu de-abia asteptam sa ies afara si sa ma joc " ratele si vanatorii"
Acum, dupa atata timp, imi dau seama ca desi imi ia mai mult timp ca atunci, este mai relaxant si mai placut, deoarece in jurul meu mereu este alergatura de copii, rasete, muzica si voie buna.
Intr-una din serile trecute, dupa ce am adormit copiii si am ramas sa dezsamburesc strugurii ramasi, mi-am adus aminte de toate binecuvantarile care le-am primit in ultimii ani in viata mea si de felul in care mi s-a schimbat viata si m-au napadit amintirile. De departe e cea mai buna perioada din viata mea si cei mai frumosi ani.
Dar sa revenim la dulceata noastra de struguri care mie in prima tura mi-a luat doua zile s-o fac deoarece in marea mea incredere in mine am lucrat pana noaptea tarziu cu gandul ca o voi termina pana la o ora rezonabila. Adica inainte de 1.
Ceea ce n-a fost posibil deoarece mi-am dat seama cat sunt de obosita abia cand am realizat ca puneam samburii in ceaunul cu boabe si boabele in gramada de samburi. 
In principiu e simplu dar e mult de munca. Se spala ciorchinii de struguri si se aleg boabele.
Apoi cu un cutit se scot samburii taind boabeble pe jumatate
Se pune la fiert cu cateva felii de gutuie. eu am pus ceaunul in cuptor si am plecat sa imi cumpar cizme. Am facut bine pentru ca nu m-am intors dupa o ora asa cum prevedeam, ci dupa doua ore, iar dulceata mea se fierbea singurica fara probleme.
Daca credeti ca :)) e prea mult de munca in felul acesta puteti face cum am facut eu la a2-a tura. Adica am pus boabe de struguri intr-un castron, am bagat blenderul in ele, doar putin cat sa le zdrobesc, apoi le-am pus intr-o strecuratoare si am ales astfel samburii de printre cojite. Ce a ramas am pus in ceaun, si am zdrobit alte boabe, si tot asa...
Cand am considerat eu ca a fiert destul am pregatit borcanele curate si am turnat dulceata in ele, avand lama de cutit dedesubtul borcanelor pentru a nu se crapa borcanele. Le-am pus capace si le-am intors invers, le-am invelit in prosoape si le-am lasat pana a 2-a zi.
  Poza de la final nu e prea sugestiva din cauza luminii din bucatarie dar am pus asa, ca sa am eu o poza cu borcanele mele de dulceata care nu stiu cat vor rezista deoarece ne plac papanasii si eu mai fac si o prajitura cu blat cu dulceata foarte buna ;)
Si ca sa fim in ton cu conservele si dulceturile va las cu niste desene animate foarte dragi noua, gasite mai demult la Loredana pe blog.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...