Iarba de pe pajisti si fanete se ofilise cu totul. Oamenii erau ingrijorati si nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de cristal.
Nici un norisor pe cerul albastru de cobalt!
Saptamanile se insirau una dupa alta tot mai fierbinti. De luni de zile nu cazuse nici un fir de ploaie. Preotul se hotara sa tina in fata bisericii o ora de rugaciune pentru a-L implora pe Dumnezeu pentru ploaie. La ora stabilita curtea bisericii era plina de lume. Multi adusesera obiecte care dadeau marturie despre credinta lor. Preotul privea cu admiratie Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele, crucile, metaniile.
Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetita care statea cuminte in primul rand, avand in mana o umbreluta.
A te ruga inseamna sa ceri ploaia, a crede, insa, inseamna sa-ti iei umbrela!
Frumoasa pilda...o multime se duc la biserica din obisnuinta dar poate nici 1% nu cred cu adevarat, altfel ar muta si muntii din loc, nu?
RăspundețiȘtergerecam asa..
ȘtergereUimitoare credinta copiilor. Ce bine daca am avea-o si noi!
RăspundețiȘtergereSi cea mai frumoasa fetita cu creturi :)
:* Te tzuc Roda :*
ȘtergereAsa este. credinta copiilor este uimitoare. ce bine ar fi daca lee-am semana in domeniul asta .. :)
foarte adevarat..de multe ori as vrea sa fiu copil...sa cred mai mult...
RăspundețiȘtergeremi-as dori sa am o credinta de copil....tot timpul....poza este una din preferatele mele....iubita de ea...
RăspundețiȘtergere