miercuri, 11 septembrie 2013

Fereastra sufletului

O familie a primit de la o rudă în vârstă o casă într-un cartier foarte liniștit. Înainte de a se muta mama, tatăl și fiica lor mergeau câteva ore în fiecare zi pentru a scoate din casă lucrurile vechi, pentru a face curățenie și a pregati cât mai bine locuința.
În prima dimineață când au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastră, o doamnă în vârstă care își întindea hainele abia spălate în balcon.
- Mamă, privește ce haine murdare întinde vecina noastră în balcon! Până și eu știu să spăl mai bine decât ea! Poate ar trebui să merg s-o învăț cum se face! Sau poate să-i spun ce săpun să folosească…
Mama a privit la doamna în vârstă care își intindea rufele, a privit apoi la fiica ei și n-a spus nici un cuvânt. Și așa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observațiile, în timp ce vecina își întindea rufele la soare. După vreo lună fiica a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pe sârmă cearceafuri mult mai curate, așa că i-a spus mamei sale:
- Privește, a învățat să spele rufele, cu toate ca n-am avut timp să trec pe la ea să-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zâmbind la ea și i-a răspuns:
- Nu, astăzi am reușit să vin ceva mai devreme decât tine și am spălat geamurile casei noastre!

~ ~ ~ ~ ~ 
 De reţinut: Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

Si eu am trecut prin faze de-astea, şi mai trec încă, când (aşa cred eu că) văd mai bine greşelile altora decât ei înşişi. Dupa un timp imi dau seama ca eu nu vedeam bine. vorba aia:  De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
Sunt si faze in care da, am dreptate, insa revenind la subiectul de azi, in acele momente in care imi dau sema ca eu am vazut gresit, si reusesc sa imi scot barna din ochi, ma simt un pic mai temperata si mai recunoscatoare ca am mai invatat o lectie.
Pe propria piele.
pentru sufletul meu.
Insa m-am aflat si in situatii in care chiar daca am vazut o greseala am putut sa privesc cu ochi buni si sa las ca fereastra sufletului meu sa dea afara dragoste, lumina si speranta.
Sunt sigura ca si voi ati trecut prin amandoua situatiile si ati invatat cate ceva de fiecare data.
Eu inca invat.
Pentru ca azi chiar am stat langa o persoana care, desi eu scoteam afara doar durere, amaraciune si disperare, ea a stiut sa ma inconjoare cu dragoste si cu intelegere.
Multumesc. Tie.

18 comentarii:

  1. Fotografia este frumoasa,pentru ca si tu esti un om frumos.Insa minunat este sa poti vedea ce razbate dincolo de ea!
    Si eu, simt ca pot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de incurajare
      si eu simt ca pot..

      Ștergere
  2. si eu invat.....si voi invata....pana nu voi mai fi....
    iubesc poza asta....spune atat de multe....

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti asa de frumoasa! Pe de-a-ntregul!
    Mona M.

    RăspundețiȘtergere
  4. draga mea, sunt sigura ca tu vezi frumosul din orice lucru cat de urat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ooo, coco, multumesc. desi nu cred sa fie chiar asa..

      Ștergere
  5. Ce mesaj frumos, ce imagine deosebita.....ce multe intrebari sunt in acea privire! (M-am inselat, nu privirea difera!Ce soc am avut cand am vazut fotografia cu tine ... eram convinsa ca am reusit sa depasim cumva delimitarea spatio-temporala) Of! Cuvintele mi se opresc amestecandu-se cu lacrimile intr-un nod al sufletului....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramona, tu pui si lacrimi in cuvinte.
      multumesc.partea cu inselatul sau nu, o vom afla poate alta data.
      te tzuc, frumoaso

      Ștergere
  6. povestirea e deosebita. e chiar despre sufletul nostru, care oricat am cauta sa ne ascundem, dam afara exact ceea ce avem adunat acolo. ura sau dragoste, bucurie sau tristete, pace sau nervi ... ...

    te-am vazut intr-o zi in parc. erai asa de trista... am vrut sa vin la tine sa iti spun ca te cunosc, sa iti spun ceva, dar doar gandindu-ma la tine si la ce ti-as putea spune, am izbucnit in plans. nu am venit. am ramas sa te vad asa de la distanta. imi pare rau. pentru mine esti de necrezut. esti dincolo de puterea omeneasca. iti spun aici ca te iubesc. si poate data viitoare imi voi face curaj sa vin.
    fie ca sufletul tau sa gaseasca vindecarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cateaodata, mai vad in parc persoane care parca mi-ar spune ceva..
      cateodata chiar vin la mine si imi spun. poate intr-o zi vei veni si tu.

      si pentru mine sunt de necrezut..
      invat sa traiesc cu mine zi de zi..
      multumesc

      Ștergere
  7. Cand eram mai tinerica ma grabeam sa vorbesc, sa condamn, sa presupun, exact ca in pilda ta...Dar am vazut ca greseam , o data, de doua ori si atunci mi-am spus ca nu judec bine. Am inceput sa astept, sa am toate datele inainte de a deschide gura. Si a fost mult mai bine asa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oooh, tinerica sunt sigura ca esti si acum. altfel nu ai strabate peste acele imense si minunate peisaje pe care ni le arati din cad in cand.

      < si eu deschid uneori gura fara sa ii consult creierul <

      Ștergere
  8. Of, of, si eu trebuie sa ma trezesc dimineata pentru a "sterge geamurile". Doar ca uneori dau vina pe oboseala, pe lipsa timpului si atunci incep sa vad rufele altora murdare fara a-mi da seama ca sunt de vina geamurile mele...
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daaa. stiu cum e.
      las ca uite asa ne disciplinam

      Ștergere
  9. Imi place atat reflectia, cat si reflexia din aceasta postare.
    Cu multe imbratisari, Cristina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. vai. daca ai sti ca asa m-am gandit eu prima oara sa pun numele pozei asteia.. :)
      primesc imbratisarile :*

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...