fara alte cuvinte
miercuri, 26 martie 2014
vineri, 21 martie 2014
Din viata unei mame si a copilului ei cu sindrom down
Minunea de a fi mama.
Imi aduc amainte asa clar ziua in care l-am nascut pe Alexandru... Mergeam de mana cu sotul meu la maternitate amandoi emotionati si veseli, in asteptarea copilului nostru. primul nostru copil.
Nasterea a fost usoara si in momentul cand am auzit tipatul puiutului meu m-au cuprins emotii de nedescris. Lacrimi mi-au umplut ochii si se amestecau cu siroaiele de sudoare ce-mi incadrau fata. "Nota 9 pentru baietel si 10 pentru mamica", am auzit in timp ce medicul neonatolog mi-a pus copilul pe piept. Plangea de mama focului insa pieptul meu cald si vocea mea l-a linistit. Mi-aduc aminte cum a deschis ochii mici si cenusii privindu-ma parca de dincolo de timp. Mi se parea ca il cunosc de o vesnicie si atat de firesc era sa il mangai si sa-l ating, de parca era acolo, in bratele mele, de cand lumea.. Asistenta mi l-a luat si mi-a promis ca mi-l va aduce de indata. Odata ajunsa in salon nu ma simteam deloc obosita si parca pluteam. Dupa mine a mai fost adusa o mamica, si in curand a venit si sotul meu cu un buchet mare de flori si u ursulet de plus. O asistenta a deschis usa si a anuntat ca tatii sa paraseasca asalonul pentru ca vor fi adusi bebelusii. Insa, cand s-a intors asistenta a venit doar cu un bebelus pe care l-a pus in bratele celeilate mamici. Asteptam rabdatoare intoarcerea asistentei cu puiutul meu dar ea nu mai venea.. M-am coborat repede din pat si desi durerile ma impiedicau sa ma deplasez cu usurinta, am ajuns la salonul de nou-nascuti, unde nimeni nu a vrut sa imi zica nimic. Desi era iulie, mi s-a facut brusc frig si am inceput sa tremur; ametita m-am dus la usa medicului neonatolog unde vestea ca Alexandru era suspect de trisomia 21, a prabusit tot cerul peste mine...
Nu mai stiu cum am ajuns la patutul lui, i-am luat manuta in palmele mele si am inceput sa il studiez. chipul lui nu reprezenta caracteristici specifice copiilor cu Sindrom Down iar cuvintele asistentei din spatele meu, "am trimis probe la laborator si peste ttrei zile vom sti cu siguranta diagnosticul" mi-au dat o raza de speranta...
Zilele treceau greu. Nu mai voiam sa stiu de nimeni si de nimic. Stateam mai tot timpul cu Alexandru, veneam in salon doar la contravizita sau seara tarziu.. Si a venit si rezultatul analizelor, diagnosticul cazand ca un bolovan peste ultima farama de spranta: Sindrom Down in proportie de 100% . Mi-am luat copilul in brate. Nici lacrimi nu mai aveam. Eram goala pe dinauntru.. In timp ce il mangaiam bland pe obrajor, el si-a asezat manuta lui mica peste mana mea, atintindu-si privirea in ochii mei... Blandetea din privirea lui imi dadea putere. "Voi fi alaturi de tine toata viata mea si voi lipta sa duci o viata fericita. Te-am iubit dinainte de a te naste te iubesc si te-am asteptat toata viata mea. Tu esti copilul meu, darul meu de la Dumnezeu si nimic nu va schimba acest lucru. Pentru tine voi fi puternica si impreuna cu taticul tau te vom sustine, ingriji si sprijini mereu". Cand l-am vazut cum isi deschide gurita si isi freaca nasucul de pieptul meu, m-am topit toata. Nimic nu mai conta. Ma simteam in stare sa mut si muntii pentru fericirea puiului meu, daca ar fi fost necesar. Viata omului este un dar ata de mare si un fapt atat de minunat, incat merita sa o apreciem, sa o aparam si sa multumim pentru ea - oricat de scurta sau lunga ar fi si oricat de plapanda sau viguroasa ar arde in ea lumina frumusetii sau a inteligentei.
Dupa ce am ajuns acasa cateva saptamani nu am vrut sa vorbesc cu nimeni si nici nu am primit vizite. vroiam sa stau doar cu fiul si sotul meu, rugandu-ma pentru viata puiului meu. Stiam ca acest sindrom e incurabil, insa nu eram descurajata. Stiam ca simptomele sindromului down variaza de la copil la copil; in timp ce unii copii au nevoie de o atentie medicala deosebita, altii sunt sanatosi si duc o viata aproape independenta. Singura sansa a unui copil cu sindrom down este sa aiba langa el parinti iubitori, care sa-l ingrijeasca, supravegheze si educe. Un copil cu SD poate ajunge sa vorbeasca, sa citeasca si sa scrie, si chiar sa se integreze in societate, daca societatea este deschisa sa-l accepte si sa-l ajute.. Probabil nu va fi independent in totalitate iar sansele de supravietuire sunt in unele cazuri destul de reduse. insa, asemenea oricarui copil, el este un dar de la Dumnezeu care poate aduce multe bucurii in sufletele celor din jur. Cele mai mari probleme ale copiilor cu SD sunt deficientele lor respiratorii, provocate de malformatia sternului, si de dezvoltarea tarzie si lenta a sistemului locomotor.
Cam asta ne astepta pe noi. De-a lungul timpului am fost pe la multi medici. Am incercat tratamente si terapii si eforturile ne-au fost rasplatite din plin. Alexandru este minunat. intelege tot ce i se cere, se angajeaza in diferite activitati, asa cum reuseste el cu manutele-i mici si moi. Este foarte afectuos si prietenos. Ii place sa ii citesc povesti si imi face adevarate suprize aratandu-si grja fata de mine si de tatal lui. Intre timp, Alexandru are si un fratior pe care il iubeste foarte mult si relatia lor este foarte speciala.
Viata cu Alexandru a fost o aventura. Cel mai greu mi-a fost cand era bolnav. La prima lui raceala am dormit cu el in brate; trebuia sa ii tin mereu capul sus, sa nu se sufoce din cauza secretiilor. Numai Dumnezeu stie cata teama aveam in sufletul meu dar si cata speranta in ajutorul Lui.
In urma cu 2 ani Alexandru a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastica si de-abia anul trecut a terminat curele cu citostatice. am trecut prin momente foarte grele si am vazut ce inseamna cu adevarat sa lupti pentru viata.
Nu am lasat pe nimeni sa vada prin ce suferinte treceam sau cate eforturi faceam (si mai fac) pentru a-mi ajuta puiul. In primul lui an de viata am trecut prin multe spaime, deoarece stiam ca riscul decesului subit la copii cu SD este foarte crescut.
Sotul meu a fost singurul meu sprijin, imbarbatandu-ma si ajutandu-ma in toate. De multe ori, Alexandru se linistea doar in bratele lui, oridecate ori il vedea, i se lumina chipul.
Alexandru merge acum la gradinita, este foarte sociabil si cu copii si cu adultii. Mergem cu el la terapii cinci zile pe saptamana, si suntem increzatori in progresele lui.
Este un copil minunat. nu l-am schimba pentru nimic in lume cu alt copil. Nici nu ne imaginam viata fara Alexandru. Suntem fericiti sa il avem si desi am trecut prin experiente la limita cu el, am merge oricand pe acelasi drum.
Incurajez mamicile care au copii cu sindrom down sa nu se lase doborate de greutatile care vin in viata lor. Stiu ca noi, mamicile, avem puteri in plus, asa cum au copiii nostri iubiti un cromozom in plus.
Si le mai spun sa nu se teama de o viitoare sarcina! Inca un copil, va aduce echilibru in familie, toate mamicile care eu le cunosc si care au fost suficient de curajoase sa mai faca inca un copil, au recunoscut ca a fost cea mai buna decizie pe care o puteau lua.
~ ~ ~ ~
Aceasta este povestea unei mame pe care eu am avut onoarea sa o cunosc pesonal, nu doar pe ea ci intreaga ei familie. si pot sa zic atunci cand ma uit la ea, vad o adevarata lectie de viata.
Stiu ca atitudinea societatii nostre lasa de dorit in ceea ce priveste copiii cu dizabilitati; tocmai de aceea am incercat azi de ziua internationala a sindromului down, sa aduc in atentia voastra acesti copii speciali care au nevoie de dragoste si ajutor, si acestea le pot primii daca ii integram.
In videoclipul de mai jos puteti asculta povestea unui tata care isi marturiseste trairile din momentul in care a aflat ca are o fetita cu sindrom down si cum i s-a scimbat viata...
aici marturia altor parinti:
iar aici mesajul copiilor cu sindrom down, o compilatie realizata cu ocazia zilei internationale a sindromului down de anul trecut
Imi aduc amainte asa clar ziua in care l-am nascut pe Alexandru... Mergeam de mana cu sotul meu la maternitate amandoi emotionati si veseli, in asteptarea copilului nostru. primul nostru copil.
Nasterea a fost usoara si in momentul cand am auzit tipatul puiutului meu m-au cuprins emotii de nedescris. Lacrimi mi-au umplut ochii si se amestecau cu siroaiele de sudoare ce-mi incadrau fata. "Nota 9 pentru baietel si 10 pentru mamica", am auzit in timp ce medicul neonatolog mi-a pus copilul pe piept. Plangea de mama focului insa pieptul meu cald si vocea mea l-a linistit. Mi-aduc aminte cum a deschis ochii mici si cenusii privindu-ma parca de dincolo de timp. Mi se parea ca il cunosc de o vesnicie si atat de firesc era sa il mangai si sa-l ating, de parca era acolo, in bratele mele, de cand lumea.. Asistenta mi l-a luat si mi-a promis ca mi-l va aduce de indata. Odata ajunsa in salon nu ma simteam deloc obosita si parca pluteam. Dupa mine a mai fost adusa o mamica, si in curand a venit si sotul meu cu un buchet mare de flori si u ursulet de plus. O asistenta a deschis usa si a anuntat ca tatii sa paraseasca asalonul pentru ca vor fi adusi bebelusii. Insa, cand s-a intors asistenta a venit doar cu un bebelus pe care l-a pus in bratele celeilate mamici. Asteptam rabdatoare intoarcerea asistentei cu puiutul meu dar ea nu mai venea.. M-am coborat repede din pat si desi durerile ma impiedicau sa ma deplasez cu usurinta, am ajuns la salonul de nou-nascuti, unde nimeni nu a vrut sa imi zica nimic. Desi era iulie, mi s-a facut brusc frig si am inceput sa tremur; ametita m-am dus la usa medicului neonatolog unde vestea ca Alexandru era suspect de trisomia 21, a prabusit tot cerul peste mine...
Nu mai stiu cum am ajuns la patutul lui, i-am luat manuta in palmele mele si am inceput sa il studiez. chipul lui nu reprezenta caracteristici specifice copiilor cu Sindrom Down iar cuvintele asistentei din spatele meu, "am trimis probe la laborator si peste ttrei zile vom sti cu siguranta diagnosticul" mi-au dat o raza de speranta...
Zilele treceau greu. Nu mai voiam sa stiu de nimeni si de nimic. Stateam mai tot timpul cu Alexandru, veneam in salon doar la contravizita sau seara tarziu.. Si a venit si rezultatul analizelor, diagnosticul cazand ca un bolovan peste ultima farama de spranta: Sindrom Down in proportie de 100% . Mi-am luat copilul in brate. Nici lacrimi nu mai aveam. Eram goala pe dinauntru.. In timp ce il mangaiam bland pe obrajor, el si-a asezat manuta lui mica peste mana mea, atintindu-si privirea in ochii mei... Blandetea din privirea lui imi dadea putere. "Voi fi alaturi de tine toata viata mea si voi lipta sa duci o viata fericita. Te-am iubit dinainte de a te naste te iubesc si te-am asteptat toata viata mea. Tu esti copilul meu, darul meu de la Dumnezeu si nimic nu va schimba acest lucru. Pentru tine voi fi puternica si impreuna cu taticul tau te vom sustine, ingriji si sprijini mereu". Cand l-am vazut cum isi deschide gurita si isi freaca nasucul de pieptul meu, m-am topit toata. Nimic nu mai conta. Ma simteam in stare sa mut si muntii pentru fericirea puiului meu, daca ar fi fost necesar. Viata omului este un dar ata de mare si un fapt atat de minunat, incat merita sa o apreciem, sa o aparam si sa multumim pentru ea - oricat de scurta sau lunga ar fi si oricat de plapanda sau viguroasa ar arde in ea lumina frumusetii sau a inteligentei.
Dupa ce am ajuns acasa cateva saptamani nu am vrut sa vorbesc cu nimeni si nici nu am primit vizite. vroiam sa stau doar cu fiul si sotul meu, rugandu-ma pentru viata puiului meu. Stiam ca acest sindrom e incurabil, insa nu eram descurajata. Stiam ca simptomele sindromului down variaza de la copil la copil; in timp ce unii copii au nevoie de o atentie medicala deosebita, altii sunt sanatosi si duc o viata aproape independenta. Singura sansa a unui copil cu sindrom down este sa aiba langa el parinti iubitori, care sa-l ingrijeasca, supravegheze si educe. Un copil cu SD poate ajunge sa vorbeasca, sa citeasca si sa scrie, si chiar sa se integreze in societate, daca societatea este deschisa sa-l accepte si sa-l ajute.. Probabil nu va fi independent in totalitate iar sansele de supravietuire sunt in unele cazuri destul de reduse. insa, asemenea oricarui copil, el este un dar de la Dumnezeu care poate aduce multe bucurii in sufletele celor din jur. Cele mai mari probleme ale copiilor cu SD sunt deficientele lor respiratorii, provocate de malformatia sternului, si de dezvoltarea tarzie si lenta a sistemului locomotor.
Cam asta ne astepta pe noi. De-a lungul timpului am fost pe la multi medici. Am incercat tratamente si terapii si eforturile ne-au fost rasplatite din plin. Alexandru este minunat. intelege tot ce i se cere, se angajeaza in diferite activitati, asa cum reuseste el cu manutele-i mici si moi. Este foarte afectuos si prietenos. Ii place sa ii citesc povesti si imi face adevarate suprize aratandu-si grja fata de mine si de tatal lui. Intre timp, Alexandru are si un fratior pe care il iubeste foarte mult si relatia lor este foarte speciala.
Viata cu Alexandru a fost o aventura. Cel mai greu mi-a fost cand era bolnav. La prima lui raceala am dormit cu el in brate; trebuia sa ii tin mereu capul sus, sa nu se sufoce din cauza secretiilor. Numai Dumnezeu stie cata teama aveam in sufletul meu dar si cata speranta in ajutorul Lui.
In urma cu 2 ani Alexandru a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastica si de-abia anul trecut a terminat curele cu citostatice. am trecut prin momente foarte grele si am vazut ce inseamna cu adevarat sa lupti pentru viata.
Nu am lasat pe nimeni sa vada prin ce suferinte treceam sau cate eforturi faceam (si mai fac) pentru a-mi ajuta puiul. In primul lui an de viata am trecut prin multe spaime, deoarece stiam ca riscul decesului subit la copii cu SD este foarte crescut.
Sotul meu a fost singurul meu sprijin, imbarbatandu-ma si ajutandu-ma in toate. De multe ori, Alexandru se linistea doar in bratele lui, oridecate ori il vedea, i se lumina chipul.
Alexandru merge acum la gradinita, este foarte sociabil si cu copii si cu adultii. Mergem cu el la terapii cinci zile pe saptamana, si suntem increzatori in progresele lui.
Este un copil minunat. nu l-am schimba pentru nimic in lume cu alt copil. Nici nu ne imaginam viata fara Alexandru. Suntem fericiti sa il avem si desi am trecut prin experiente la limita cu el, am merge oricand pe acelasi drum.
Incurajez mamicile care au copii cu sindrom down sa nu se lase doborate de greutatile care vin in viata lor. Stiu ca noi, mamicile, avem puteri in plus, asa cum au copiii nostri iubiti un cromozom in plus.
Si le mai spun sa nu se teama de o viitoare sarcina! Inca un copil, va aduce echilibru in familie, toate mamicile care eu le cunosc si care au fost suficient de curajoase sa mai faca inca un copil, au recunoscut ca a fost cea mai buna decizie pe care o puteau lua.
~ ~ ~ ~
Aceasta este povestea unei mame pe care eu am avut onoarea sa o cunosc pesonal, nu doar pe ea ci intreaga ei familie. si pot sa zic atunci cand ma uit la ea, vad o adevarata lectie de viata.
Stiu ca atitudinea societatii nostre lasa de dorit in ceea ce priveste copiii cu dizabilitati; tocmai de aceea am incercat azi de ziua internationala a sindromului down, sa aduc in atentia voastra acesti copii speciali care au nevoie de dragoste si ajutor, si acestea le pot primii daca ii integram.
In videoclipul de mai jos puteti asculta povestea unui tata care isi marturiseste trairile din momentul in care a aflat ca are o fetita cu sindrom down si cum i s-a scimbat viata...
aici marturia altor parinti:
iar aici mesajul copiilor cu sindrom down, o compilatie realizata cu ocazia zilei internationale a sindromului down de anul trecut
joi, 20 martie 2014
Concurs de primavara cu figurine din ipsos
Dragii mei, chiar daca suntem la mijlocul saptamanii, noi ne-am gandit sa va mai inveselim cu un consurs, mai ales ca azi e prima zi de primavara astronomica - echinoctiul de primavara.
Cu aceasta ocazie ma bucur sa colaborez cu Georgiana pentru a va oferi premii care va vor fi pe placul copiilor vostri.
Am cunoscut-o pe Georgiana anul trecut si la scurt timp am aflat despre figurinele pe care ea le face din ipsos si le ofera spre vanzare pe pagina Figurine din ipsos.
Motivul pentru care ea s-a apucat de aceasta activitate a fost unul cat se poate de serios, si anume pentru a plati terapiile celor doi copii ai ei, diagnosticati cu autism.
Cred ca v-am mai zis ca imi face placere sa cunosc oameni deosebiti, mai ales atunci cand aceasta cunoastere nu se rezuma doar la mediul virtual ci ne putem intalni fata in fata, asa cum am avut eu ocazia sa o cunosc pe Georgiana si pe copiii ei.
Eu va invit sa cititi povestea lor pe pagina dedicata copiilor ei Alex si Radu, si poate aveti posibilitatea sa contribuiti cu un ajutor pe pagina de licitatii
Pentru acest concurs, Georgiana ofera trei premii pentru trei norocosi.
Primul premiu este o figurina soare. asta pentru ca tot spuneam ca azi este echinocţiul de primăvară, momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare, si ziua este egala cu noaptea.
Soarele acesta e de fapt un cadran de ceas, se poate monta mecanism si devine un ceas functional, unicat.
Al doi-lea premiu este o figurina Mickey Mouse, sau Minnie, in functie de ce va alege castigatorul
Al trei-lea premiu este format din doua suporturi pentru oua.
Inscrierile se fac lasand un comentariu la aceasta postare, in care sa ii transmiteti un mesaj Georgianei.
Va mai rog frumos pe cei care aveti facebook sa dati like la pagina ei de Figurine din ipsos, si share la acest concurs.
Concursul dureaza pana in data de 10 aprilie.
Va multumesc si va urez succes + o zi minunata. Nu uitati sa va bucurati. sunt sigura ca gasiti motive chiar daca mici, pentru a va bucura.
Si nu uitati de giveaway-ul cu "Povesti clasice in imagini".
Cu aceasta ocazie ma bucur sa colaborez cu Georgiana pentru a va oferi premii care va vor fi pe placul copiilor vostri.
Am cunoscut-o pe Georgiana anul trecut si la scurt timp am aflat despre figurinele pe care ea le face din ipsos si le ofera spre vanzare pe pagina Figurine din ipsos.
Motivul pentru care ea s-a apucat de aceasta activitate a fost unul cat se poate de serios, si anume pentru a plati terapiile celor doi copii ai ei, diagnosticati cu autism.
Cred ca v-am mai zis ca imi face placere sa cunosc oameni deosebiti, mai ales atunci cand aceasta cunoastere nu se rezuma doar la mediul virtual ci ne putem intalni fata in fata, asa cum am avut eu ocazia sa o cunosc pe Georgiana si pe copiii ei.
Eu va invit sa cititi povestea lor pe pagina dedicata copiilor ei Alex si Radu, si poate aveti posibilitatea sa contribuiti cu un ajutor pe pagina de licitatii
Pentru acest concurs, Georgiana ofera trei premii pentru trei norocosi.
Primul premiu este o figurina soare. asta pentru ca tot spuneam ca azi este echinocţiul de primăvară, momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare, si ziua este egala cu noaptea.
Soarele acesta e de fapt un cadran de ceas, se poate monta mecanism si devine un ceas functional, unicat.
Al doi-lea premiu este o figurina Mickey Mouse, sau Minnie, in functie de ce va alege castigatorul
Al trei-lea premiu este format din doua suporturi pentru oua.
Inscrierile se fac lasand un comentariu la aceasta postare, in care sa ii transmiteti un mesaj Georgianei.
Va mai rog frumos pe cei care aveti facebook sa dati like la pagina ei de Figurine din ipsos, si share la acest concurs.
Concursul dureaza pana in data de 10 aprilie.
Va multumesc si va urez succes + o zi minunata. Nu uitati sa va bucurati. sunt sigura ca gasiti motive chiar daca mici, pentru a va bucura.
Si nu uitati de giveaway-ul cu "Povesti clasice in imagini".
joi, 13 martie 2014
Giveaway - Povesti clasice in imagini
Oare ma crede cineva daca spun ca inca de anul trecut voiam sa organizez un giveaway special pentru cartea aceasta? Initial am vrut sa o dau de 1 iunie, dar nu m-am organizat la timp si am amanat pentru ziua fetitei mele.. apoi tot am cautat o ocazie mai deosebita si ea nu venea...
Asa ca iata-ma acum incercand sa fac aceasta carte cadou unui copil in luna in care fiul meu implineste 6 ani. Am vrut neaparat sa ofer aceasta carte, indragita nu doar de copii mei ci si de copilasii cu care am lucrat pana acum, mai ales ca ea nu se prea mai gaseste de cumparat.
Cartea este aparuta la editura Girasol si mare mi-a fost surpriza cand am aflat ca nu se mai gaseste decat in foarte putine librarii iar de editat nu se mai editeaza. Am prezentat cartea in articolul de aici.
Cartea este excelenta pentru cei care fac educatie timpurie, parinti, educatori, terapeuti.
Dca aveti ocazia sa o gasiti in librarii v-o recomand cu mare drag. eu nu am mai gasit-o pe nicaieri iar dintre persoanele care m-au contactat special pentru acesta carte, foarte putine au intrat in posesia ei.
Daca am reusit sa va fac pofta cu ea, acum aveti ocazia sa o castigati la acest giveaway.
Nu sunt cerinte grele de indeplinit. m-am tot gandit care sa fie criteriul dupa care voi alege castigatorul si nu m-am hotarat inca.
Deci, voi daca vreti sa participati la giveaway, ar trebui sa imi lasati un comentariu mai jos, cu... cu ce vreti voi. povestiti-mi despre ce vreti, despre ce va place mai mult, despre voi, despre copii, despre primavara, despre iubire, despre ceva frumos sa fie deci nu ma faceti sa ma necajesc. da? ... :)
Giveaway-ul dureaza pana in 29 martie 2014. Atunci vom face un copil fericit :* sau mai multi.. :* :*
Asa ca iata-ma acum incercand sa fac aceasta carte cadou unui copil in luna in care fiul meu implineste 6 ani. Am vrut neaparat sa ofer aceasta carte, indragita nu doar de copii mei ci si de copilasii cu care am lucrat pana acum, mai ales ca ea nu se prea mai gaseste de cumparat.
Cartea este aparuta la editura Girasol si mare mi-a fost surpriza cand am aflat ca nu se mai gaseste decat in foarte putine librarii iar de editat nu se mai editeaza. Am prezentat cartea in articolul de aici.
Cartea este excelenta pentru cei care fac educatie timpurie, parinti, educatori, terapeuti.
Dca aveti ocazia sa o gasiti in librarii v-o recomand cu mare drag. eu nu am mai gasit-o pe nicaieri iar dintre persoanele care m-au contactat special pentru acesta carte, foarte putine au intrat in posesia ei.
Daca am reusit sa va fac pofta cu ea, acum aveti ocazia sa o castigati la acest giveaway.
Nu sunt cerinte grele de indeplinit. m-am tot gandit care sa fie criteriul dupa care voi alege castigatorul si nu m-am hotarat inca.
Deci, voi daca vreti sa participati la giveaway, ar trebui sa imi lasati un comentariu mai jos, cu... cu ce vreti voi. povestiti-mi despre ce vreti, despre ce va place mai mult, despre voi, despre copii, despre primavara, despre iubire, despre ceva frumos sa fie deci nu ma faceti sa ma necajesc. da? ... :)
Giveaway-ul dureaza pana in 29 martie 2014. Atunci vom face un copil fericit :* sau mai multi.. :* :*
miercuri, 12 martie 2014
Zambile din hartie - quilling
Fiindca ieri am amintit de activitatile de primavara de anul trecut, azi m-am gandit sa va arat cum am facut zambile din hartie colorata.
Daca va place sa lucrati quilling, veti fi incantati sa confectionati aceste zambile. Chiar si copiilor le place sa ia parte la activitate. Va spuneam in alte postari ca fiului meu ii place sa rasuceasca hartia cu instruentul special, si chiar daca lucreaza strans uneori, la rezultatul final poate corecta ceea ce nu arata cum vrea el.
Pentru zambile am folosit hartie colorata taiata inegal, pentru ca inflorescentele sa aiba dimensiuni diferite. Aici de exemplu, am avut la un capat 5cm, la celalalt 8-9cm.
I-am facut franjuri :) de latimi diferite lasand un spatiu de un deget pana la marginea hartiei. ca in imagine.
Placerea copilului, sa ruleze franjurii:
Cu ajutorul unui lipici se incepe rasucirea fasiei carliontate in jurul paiului incepand de la varf, in forma de spirala. Frunza e facuta dintr-o fasie mai lata de hartie, indoita pe lung.
Eu folosesc alta metoda, imi place sa rulez hartia cand e deja infasurata pe pai.
asa ca in imaginile de mai jos:
incep rularea cu petalele de la baza, mergand spre varful paiului.
asa arata instrumentul meu, pe numele lui: ac de quilling
al meu e facut dintr-un bat de frigaruie. am avut mai multe dar le-am tot pierdut. acul de quilling se mai poate face din chibrit sau scobitoare despicate la capat
La sfarsit am pus zambilele in vaza si le-am pozat :)
Cu dragii mei copii de la serviciu, am facut alte zambile din hartie.
Si le-am pus impreuna cu celelalte zambile, in gradina.
Daca v-au placut, nu putem decat sa va provocam la munca :) si sa va dorim spor. Mai jos am postat un filmulet explicativ:
Aceasta idee cu zambile handmade nu imi apartine mie ci am descopert-o anul trecut pe blogul http://stranamasterov.ru/node/243783 unde posteaza o fata talentata, pe numele ei - Ludmila :)
Strana Masterov este un site cu foarte multe idei de crafturi, eu de acolo m-am inspirat pentru frunzele din hartie din toamna trecuta.
Daca va place sa lucrati quilling, veti fi incantati sa confectionati aceste zambile. Chiar si copiilor le place sa ia parte la activitate. Va spuneam in alte postari ca fiului meu ii place sa rasuceasca hartia cu instruentul special, si chiar daca lucreaza strans uneori, la rezultatul final poate corecta ceea ce nu arata cum vrea el.
Pentru zambile am folosit hartie colorata taiata inegal, pentru ca inflorescentele sa aiba dimensiuni diferite. Aici de exemplu, am avut la un capat 5cm, la celalalt 8-9cm.
I-am facut franjuri :) de latimi diferite lasand un spatiu de un deget pana la marginea hartiei. ca in imagine.
Placerea copilului, sa ruleze franjurii:
Cu ajutorul unui lipici se incepe rasucirea fasiei carliontate in jurul paiului incepand de la varf, in forma de spirala. Frunza e facuta dintr-o fasie mai lata de hartie, indoita pe lung.
Eu folosesc alta metoda, imi place sa rulez hartia cand e deja infasurata pe pai.
asa ca in imaginile de mai jos:
incep rularea cu petalele de la baza, mergand spre varful paiului.
asa arata instrumentul meu, pe numele lui: ac de quilling
al meu e facut dintr-un bat de frigaruie. am avut mai multe dar le-am tot pierdut. acul de quilling se mai poate face din chibrit sau scobitoare despicate la capat
La sfarsit am pus zambilele in vaza si le-am pozat :)
Cu dragii mei copii de la serviciu, am facut alte zambile din hartie.
Si le-am pus impreuna cu celelalte zambile, in gradina.
Daca v-au placut, nu putem decat sa va provocam la munca :) si sa va dorim spor. Mai jos am postat un filmulet explicativ:
Aceasta idee cu zambile handmade nu imi apartine mie ci am descopert-o anul trecut pe blogul http://stranamasterov.ru/node/243783 unde posteaza o fata talentata, pe numele ei - Ludmila :)
Strana Masterov este un site cu foarte multe idei de crafturi, eu de acolo m-am inspirat pentru frunzele din hartie din toamna trecuta.
luni, 10 martie 2014
Ramura de liliac - pictura prin stampilare
Aseara in timp ce ne intorceam de la plimbarea de pe malul Begai, fiul meu a remarcat tufisurile de liliac cu boboci mari, movi, gata gata sa se deschida.
Fara sa vreau amintirile m-au purtat in vremurile de acum 1 an cand culegeam cu copiii liliac de pe marginea drumului..
Si asa mi-am adus aminte de o activitate de primavara facuta cu ei anul trecut cand un concurs de pe Talente de Nazdravani avea ca tema "crenguta de liliac".
Fiind in plin sezon m-am gandit sa o imtartasesc aici cu voi, poate este de folos cuiva.
Activitatea este relativ simpla, fetita mea a folosit pentru stampilare capatul unui creion cu guma. Avea pe atunci varsta de 2 ani si 10 luni.
Pentru inceput i-am aratat copilei cum sa traseze linii care reprezentau crenguta de liliac.
ca sa se poata orinta mai usor a facut semne la capatul fiecarui segment
Am avut pe masa ca si model o creanga de liliac, asa ca tot ce a avut de facut a fost sa stampileze in jurul liniilor trasate de ea.
Incep incet, pictura a inceput sa semene a liliac inflorit
I-a pus codita si frunze
si am lipit ramura de liliac inflorita, pe usa dormitorului
...
Acum pictura nu mai este pe usa, ci intr-o cutie speciala de amintiri..
Insa mai speciale decat picturile copiilor pastrate, sunt amintirile care au stat in spatele acestor picturi.
Aceasta este postarea cu care deschid seria activitatilor de primavara de anul acesta si nu imi mai ramande decat sa va urez o primavara frumoasa tuturor, si sa nu uitati sa va creati amintiri minunate impruna cu cei dragi. Va veni vremea cand va veti uita in urma printre ele si veti zambi..
Fara sa vreau amintirile m-au purtat in vremurile de acum 1 an cand culegeam cu copiii liliac de pe marginea drumului..
Si asa mi-am adus aminte de o activitate de primavara facuta cu ei anul trecut cand un concurs de pe Talente de Nazdravani avea ca tema "crenguta de liliac".
Fiind in plin sezon m-am gandit sa o imtartasesc aici cu voi, poate este de folos cuiva.
Activitatea este relativ simpla, fetita mea a folosit pentru stampilare capatul unui creion cu guma. Avea pe atunci varsta de 2 ani si 10 luni.
Pentru inceput i-am aratat copilei cum sa traseze linii care reprezentau crenguta de liliac.
Am avut pe masa ca si model o creanga de liliac, asa ca tot ce a avut de facut a fost sa stampileze in jurul liniilor trasate de ea.
Incep incet, pictura a inceput sa semene a liliac inflorit
si am lipit ramura de liliac inflorita, pe usa dormitorului
Acum pictura nu mai este pe usa, ci intr-o cutie speciala de amintiri..
Insa mai speciale decat picturile copiilor pastrate, sunt amintirile care au stat in spatele acestor picturi.
Aceasta este postarea cu care deschid seria activitatilor de primavara de anul acesta si nu imi mai ramande decat sa va urez o primavara frumoasa tuturor, si sa nu uitati sa va creati amintiri minunate impruna cu cei dragi. Va veni vremea cand va veti uita in urma printre ele si veti zambi..
vineri, 7 martie 2014
... de primavara
imi despletesc gandurile suvoi. amortite se strecoara prin iarba inca somnoroasa si isi croiesc drum in cautarea unui paraias.. sunt insetate si cauta izvorul primaverii. al renasterii.
eu le privesc si imi vine sa le strig: opriti-va.. intoarceti-va. nu mai rataciti. veti fi dezamagite.. veniti inapoi, in mintea mea la adapost.
dar ele zburda, naive si curioase. pline de incantare, sorb aerul proaspat si inmiresmat al primaverii.
mi-e teama pentru ele.. sa nu sufere... sunt atatea pericole in jur. mie teama, pentru mine.
oh de-as putea sa le trag inapoi aici in siguranta.. dar ele au prins puteri, si-au luat avant si isi fac drum printre tufisuri, parca dansand un dans al regasirii.. surazand si aratandu-si mugurii, se catara si se incolacesc in jurul unor sfori nevazute.. si se inlta spre cer...
spre cer? oh, nu. nu spre cer...
acolo, .. mi-e cel mai greu sa va las...
eu le privesc si imi vine sa le strig: opriti-va.. intoarceti-va. nu mai rataciti. veti fi dezamagite.. veniti inapoi, in mintea mea la adapost.
dar ele zburda, naive si curioase. pline de incantare, sorb aerul proaspat si inmiresmat al primaverii.
mi-e teama pentru ele.. sa nu sufere... sunt atatea pericole in jur. mie teama, pentru mine.
oh de-as putea sa le trag inapoi aici in siguranta.. dar ele au prins puteri, si-au luat avant si isi fac drum printre tufisuri, parca dansand un dans al regasirii.. surazand si aratandu-si mugurii, se catara si se incolacesc in jurul unor sfori nevazute.. si se inlta spre cer...
spre cer? oh, nu. nu spre cer...
acolo, .. mi-e cel mai greu sa va las...
miercuri, 5 martie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
LinkWithin
