luni, 25 noiembrie 2013

Povestea unei frunze

Micuţa frunză tot ofta şi plângea de fiecare dată când o adiere de vânt trecea pe lânga ea.
Creanga de care era prinsă o întrebă:

- Care este problema, micuţă frunză ?
- Vântul mi-a spus că într-o zi mă va rupe şi mă va arunca pe pământ şi voi muri.

Crenguţa a spus despre necazul frunzei, crengii de care era prinsă; iar creanga a spus pomului.
Când pomul a auzit asta, a foşnit tot şi a transmis mai departe frunzei:

- Nu-ţi fie frică. Ţine-te bine şi nu vei pleca până când nu vei vrea tu.

Frunza s-a oprit din suspin şi s-a cuibărit lângă celelalte surate, iar când vântul trecea pe lângă ea, cânta şi dansa bucuroasă.
Şi aşa a trecut toată vara până în octombrie.
În zilele însorite de toamnă, micuţa frunză a văzut în jurul ei o mulţime de frunze care deveniseră foarte frumoase. Unele erau galbene, unele stacojii, altele aveau dungi cu ambele culori.
Micuţa frunză a întrebat copacul ce s-a întâmplat cu celelalte frunze. Şi copacul a spus:

- Toate aceste frunze sunt gata să zboare şi de bucurie s-au îmbrăcat în aceste culori.

Atunci micuţa frunză a început să-şi dorească să plece şi ea şi s-a gândit că i-ar plăcea şi ei să aiba o culoare la fel de frumoasă. Încetul cu încetul, micuţa frunză s-a îmbrăcat şi ea în culorile toamnei. A privit ramurile şi a întrebat mirată:

- O, ramuri ! de ce aveţi culoare de plumb, iar noi de aur ?
- Noi trebuie să păstrăm pe noi hainele de lucru, pentru că noi mai avem de muncit. Hainele voastre sunt de vacanţă, pentru că sarcinile voastre s-au încheiat, au declarat ramurile.

Dar apoi, un puf mic de vânt a venit şi frunza s-a lăsat luată de adierea lui. Vântul a răsucit frunza în aer ca pe o scânteie de foc.

Micuţa frunză a alunecat uşor jos, pe pământ, alături de alte sute de frunze şi a căzut într-un vis şi niciodată nu s-a trezit să-l povestească. 




~ ~ ~ ~
fragment din cartea "Pictorul de cuvinte" - Mirel Şerban

10 comentarii:

  1. Ce mult mi-a palcut...Am citi povestioara aproape fara sa clipesc...Ce mod frumos dea incepe ziua de luni...Multumesc!O saptamana frumoasa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, e o povestioara draguta. .. e mai mult decat o povestioara..

      Ștergere
  2. Ce senina pare moartea in povestea asta... Parca mai indulceste din incrancenarea mea de a o accepta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...parca...
      moartea nu e de speriat in sine, e doar o trecere in alt taram..

      si eu sunt incrancenata in privinta ei, pentru ca ma desparte de persoanele iubite de mine.

      Ștergere
  3. Ma tot uit la tine, cu ochii si cu inima si nu inteleg de unde ai atata putere?
    Majoritatea oamenilor atunci cand sufera se inchid in ei ... ...
    Tu alegi sa te dezvalui ...
    Nu stiu cum poti ...
    Nu imi imaginez ...
    Ma uit la copilul meu si simt ca lumea mea se sfarseste atunci cand e bolnav. Am senzatia ca pot sa ma cert cu cerul intreg.
    Tu chiar nu esti suparata deloc pe Dumnezeu pentru ce ti s-a intamplat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hmm..
      nu stiu sa spun cati se inchid in ei, si cati aleg sa dea afara toata suferinta pe diferite cai...
      pe mine ma ajuta faptul ca scriu, si.. in felul asta dau drumul durerii.. cumva.. in valuri..

      asa se vede din afara? ca nu sunt suparata pe Dumnezeu? ba sunt. chiar foarte suparata.

      Ștergere
  4. Curajoasa frunza ... uneori si eu ma simt ca o frunza... atunci cand simt ca imi vine "sfarsitul parca incep sa stralucesc si atrag din nou atentia :)

    ps.Superbe frunzele surprinse de tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de aceea am si postat aceasta povestire, pentru ca si eu ma simt uneori ca o frunza ..
      insa recunosc ca las stralucirea de o parte..

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...