care au ajuns inevitabil si in budinca de chia
si mai ales... in galuste cu caise. o adaptare dupa reteta de gomboti
sotul meu e cel mai mare fan al meu cand vine vorba de gomboti insa in saptamana asta am crezut ca o sa imi ridice un piedestal, la cat de mult m-a laudat si mi-a mai cerut sa ii mai fac
avem si in spatele blocului un cais, asa ca a fost placerea noastra sa adunam caise si se le mancam
dupa care am pictat fiecare un cais incarcat cu fructe coapte. la fel ca si al nostru
am facut si o salata portocalie din morcovi si nuca de cocos. adaptata dupa reteta de salata roz.
aceasta nu este o (simpla) mamaliga , ci este o floarea soarelui coapta. da?
din mamaliga cu boia si branza. si ulei de floarea soarelui presat la rece.
din cartea lui Gabriel am mesterit doua girafe.
mama si puiul
si senzatia zilei portocalii, mai bine zis a serii portocalii, a fost lumanarea din portocala
Gabriel a fost fascinat cand a aflat ca se numeste "orange candle" si doar faptul ca nu am avut in casa decat doua portocale, ne-a oprit sa facem mai multe lumanari
Sper ca v-am dat idei daca aveti de gand sa petreceti si voi o zi portocalea
Ce desfatare!
RăspundețiȘtergereidei, ca idei. dar poftttttttttttttteeeeeeeeeee..... :)
RăspundețiȘtergereTe admir Ludmila, te urmaresc cu drag si interes zilnic de un an incoace si simt ca te iubesc desi distanta dintre noi e mare.
RăspundețiȘtergereTe urmaream si inainte de tragedia vietii tale insa ma aducea aici doar curiozotatea. Iti marturisesc ca datorita tie am descoperit salata de morcovi cu cocos, de atunci cand ai postat-o prima oara. E o bunatate simpla si toti musafirii mei au avut parte de ea si au fost minunati de ea. Tot datorita tie le-am descoperit pe Mimi si pe Ligia, din blogrolul tau si am reusit sa trec la o alimentatie sanatoasa si sa privesc altfel mancarea si organismul meu.
Joaca ta cu copiii si ideile pe care le promovezi sunt lucruri pe care incerc sa mi le insusesc si eu insa marturisesc ca sechelele copilariei mele ma trag in jos si ma fac sa dau rateuri.
Iti scriu toate astea acum pentru ca stiu ca ultimele zile din viata ta au fost grele si ai ales sa stai departe de lumea asta virtuala. De multe ori am vrut sa iti scriu cat inseamna pentru mine faptul ca tu iti continui viata asa la vedere, insa nu stiam ce cuvinte sa folosesc, si nu voiam sa te fac sa suferi mai mult. Azi ti-am scris ca sa fiu sigura ca din tot ce imi oferi tu mie reusesc macar un procent sa iti dau inapoi: Ludmila, nu te lasa doborata de durere. Nu renunta la viata care palpaie in tine si se vrea traita. Fa din durerea asta combustibil pentru a merge mai departe. Nu vreau sa te supar cu nici un chip, insa atunci cand nu apari mult timp pe aici, ma gandesc ca poate ai renuntat. Sa nu renunti. Ai o viata, frumusete si creativitate care merita traite. E pacat sa le ingropi, in timp ce lumea asta abunda de kitsch-uri.
Iti doresc putere sa mergi mai departe in pofida durerii si iti doresc pace sa treci prin fiecare zi mai usor.
Si iti doresc ca fiul tau si sotul tau sa iti fie motive suficiente ca sa traiesti si sa te bucuri de viata.
Iti dedic o melodie draga mea, cand o ascult ma gandesc la tine. Stiu ca vei putea din nou sa zbori, poate nu asa cum zburai odata dar vei putea, Ludmila http://www.youtube.com/watch?v=GIQn8pab8Vc
dragele mele va multumesc. stiu ca vin cu intarziere sa raspund la comentarii si imi cer scuze.
RăspundețiȘtergereaprecierile pe care le primesc de la voi, ma ajuta sa nu renunt.