Desi acestea sunt regretele tatalui scrise de Bruno Ferrero, se pot intitula foarte bine regretele parintelui, scrise de noi, de fiecare.
"Asculta, fiul meu... Iti spun toate acestea in vreme ce dormi, tinandu-ti manuta sub obraz si avand carliontii blonzi ravasiti pe frunte. Am venit singur in camera ta: acum cateva clipe, pe cand ma asezam in biblioteca sa citesc, m-a coplesit parerea de rau si cu inima plina de vinovatie, m-am apropiat de patul tau.
"Asculta, fiul meu... Iti spun toate acestea in vreme ce dormi, tinandu-ti manuta sub obraz si avand carliontii blonzi ravasiti pe frunte. Am venit singur in camera ta: acum cateva clipe, pe cand ma asezam in biblioteca sa citesc, m-a coplesit parerea de rau si cu inima plina de vinovatie, m-am apropiat de patul tau.
M-am gandit la o multime de lucruri: te-am 
chinuit atata... Te-am certat atunci cand te imbracai sa mergi la scoala
 pentru ca in loc sa te fi spalat pe fata te-ai sters doar cu prosopul 
si pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Te-am dojenit cu asprime cand ai
 scapat ceva pe jos.      
Si la micul dejun am gasit ceva sa-ti reprosez: 
ca ai murdarit fata de masa; ca ai mancat de parca ai fi fost flamand de
 o saptamana; ca ai stat cu coatele pe masa; ca ti-ai pus prea mult unt 
pe paine... Apoi, cand ai inceput sa te joci si eu am iesit din casa 
indreptandu-ma spre statie, te-ai intors spre mine si mi-ai facut cu 
mana strigand: ”Tai, tai, taticule!”, iar eu am ridicat din sprancene si
 ti-am raspuns doar: “Stai cu spatele drept!” 
Apoi, am luat-o de la inceput dupa-amiaza, 
tarziu, pentru ca atunci cand m-am intors acasa, te-am gasit jucandu-te 
pe jos si am vazut ca-ti stricasesi pantofii. Te-am umilit de fata cu 
prietenii tai, trimitandu-te inauntru. Incaltamintea costa mult si daca 
ar trebui sa o cumperi tu, ai avea mai mare grija de ea.
Iti amintesti cum mai tarziu ai intrat in camera
 de zi unde citeam, incetisor si avand in privire ceva care vorbea 
despre ofensa suferita? Atunci cand mi-am ridicat ochii de pe ziar, 
agasat de faptul ca m-ai intrerupt din lectura, ai ramas nehotarat in 
prag. M-am rastit atunci la tine: “Ce vrei?”. Tu nu mi-ai zis nimic, dar
 ai venit fuguta la mine si te-ai aninat cu bratele de gatul meu, 
sarutandu-ma, iar bratele tale de copil m-au strans cu iubirea pe care 
Dumnezeu a sadit-o in inima ta si care, desi nu primeste raspuns, nu 
seaca nicicand. Apoi ai plecat topaind pe scari. 
Ei bine, fiul meu, imediat dupa aceasta, ziarul 
mi-a alunecat din mana si m-a cuprins o cumplita disperare. Ce se 
intampla oare cu mine? Mi-am facut un obicei din a-ti cauta vina cu 
lumanarea si a te mustra; aceasta iti este rasplata pentru ca esti copil
 si nu om mare? Ti-am spus destul pentru noaptea aceasta, fiule. Am 
venit langa patutul tau si am ingenuncheat, foarte rusinat.    
Nu e mare lucru ca am venit astfel sa-ti cer 
iertare, dar stiu ca nu ai intelege aceste lucruri daca ti le-as spune 
cand esti treaz. Maine, insa, iti voi fi cu adevarat tata. Iti voi tine 
tovarasie plangand cand plangi tu, razand cand razi tu si muscandu-mi 
limba atunci cand as fi tentat sa-ti spun cuvinte necugetate. Imi voi 
repeta fara incetare, ca un cuvant magic: “Este inca un copil, este doar
 un baietandru!” 
Ma tem ca mereu te-am tratat ca pe un barbat. 
Dar, vazandu-te asa, cum stai ghemuit in patutul tau, inteleg ca esti 
inca un prunc. Mai ieri stateai in bratele mamei cu capsorul sprijinit 
pe umarul sau. Ti-am cerut intotdeauna prea mult, mult prea mult." 
 
