Mamici purtatoare reuniti-va!

Haaha. Stiu ca va e cunoscuta sloganul de pe forumul Super Parinti dar l-am imprumutat deoarece se potriveste numai bine cu ce vreau eu sa zic mai departe. Sunt atatea lucruri care ne despart (in afara de distanta) incat nu se cade ca atunci cand avem ceva in comun sa nu profitam si sa nu ne (re)unim. Pentru ce? Pentru purtatea copiilor nostri. Si nu numai a nostri :)


In ultima vreme intalnesc tot mai multe mamici interesate de purtarea copiilor. Le intalnesc pe strada, prin parcuri, la rand la posta.. si discutind pe tema asta mi-am dat seama ce mare impact are internetul. Majoritatea dintre ele pe internet au citit prima data despre asa ceva sau au vazut pe cineva pe strada purtandu-si bebelusul mai altfel decat asa cum stiam toate cu clasicele portbebeuri care numai sanatoasee nu sunt. Am ajuns la concluzia ca cele mai admirate sunt wrapurile, deoarece ies in evidenta prin forma lor si modalitatile de purtare noi. Si de aici majoritatea mamicilor au inceput sa cerceteze si sa-si puna intrebari. De ce o esarfa e mai sigura, mai sanatoasa si mai comoda ca marsupiul care il am eu acasa?

Eu am aflat despre purtarea bebelusilor de pe forumul de mai sus si am gasit informatii utile care m-au ajutat in hotararea mea de a-mi purta copila. Nu aveam deloc cunostinte despre babywearing si acum cand privesc in urma imi dau seama ca intrebarile mele eu fost tare habarniste.
Primul meu mijloc de purtare a fost un wrap neelastic facut de Ioana si am avut mari emotii cand l-am pus prima oara. Tot cu ochii in videoclip l-am pus prea strans de n-a mai incaput copila inauntru :) Dupa cateva incercari si demonstratii in fata tuturor persoanelor care mi-au intrat in ziua aia pe usa, a 2a zi am fost pregatita sa ies in lume cu fata in wrap :) Intre timp am devenit experta (zic eu :)) mi-am si alaptat fetita in wrap si am invatat s-o port si pe sold doar cu purtarea in spate nu m-am descurcat.

Urmatorul carrier a fost MarsupiPlus castigat la campania de tstare de pe adelle.ro. Acesta m-i s-a parut si mai usor de folosit deoarece este usor de montat, usor de transportat, material mai putin, nu trebuie sa legi nimic, deoarece are arici. Mi-a fost de mare ajutor in spital cand amandoi copiii aveau nevoie de atentia mea, cand am mers cu copila la examene la facultate, deoarece o puneam si o dadeam jos repede, si in vacanta deoarece am avut drumuri lungi de facut, de traversat zone accidentale
Intr-o perioada cand n-am avut nici wrapul nici Marsupi Plus cu mine, mi-am taiat o rochie si am obtinut un sling fix si altadata am folosit un material mai lung un pic, pe post de wrap scurt legat ca un sling :) cam ca aici

In prezent, am tot spre testare un Manduca New Style tot de la adelle.ro si am folosit-o deja cu amandoi copiii. Mai multe despre Manduca New Style intr-o postare separata. Si pentru ca am fost intrebata de ce ii mai port inca si acum cand merg deja in picioare, o sa respund aici deoarece eu vorbesc mult si persoanele care m-au intrebat n-au avut rabdare sa ma asculte :)

O sa incep cu beneficiile copiilor. In primul rand acolo e locul natural unde ei se simt bine dupa perioada petrecuta in burta mamei; se simt aproape de mama fara ca sa-i ocupe mainile, fara s-o cocoseze si fara sa fie nevoie sa se tot agate de gatul ei. Fiind sus la nivel cu mine le confera un sentiment de importanta. Sunt aproape de fata mea, nu li se vorbeste de sus, ma pot atinge cu mainile pe fata cand vor. Faptul ca sunt langa inima mea si se misca odata cu mine le da un sentiment de protectie si siguranta. faptul ca stau intr-o pozitie sanatoasa pentru corpul lor le este benefic nu doar pentru acum ci si pentru mai tarziu. Faptul ca pot fi alaptati, mangaiati atunci cand au nevoie, chiar daca sunt pe drum, in parc, in magazin sau intr-un loc strain le da un sentiment de incredere si dragoste. Purtarea nu-i face rasfatati. Le da ocazia sa o simta pe mama, sa se cunoasca, sa se accepte, sa se bebeluseasca acolo unde le e locul.

Beneficiile memei?: Mama poate sa-si foloseasca mainile ptr a face altceva (ceva ce deja facea, sau altceva care ar fi vrut sa faca), poate sa lapteze din mers, discret, poate sa-i vorbesca copilului mereu, sa-i cante, sa-l atiga. De exemplu alaltaieri fiica-mea isi tot dadea jos caciula din cap. mai bine zis tot tragea de ea. Eu fiind cu o mana libera si ea fiind la nivelul meu, am putut s-ai aranjez caciula pe cap de fiecare data, si sa ma joc cu manuta ei, s-o pup pe frunte si sa-i dau miezul de nuca curatat fara sa fie nevoie sa ma aplec de fiecare data. Cand a adormit, i-am pus frumos gluga in cap asa cum statea pe pieptul meu si mi-am continut drumul impingand carutul cu celalalt copil care adormise si el, doar ca din cauza pozitiei carutului cu fata in exterior ii batea vantul direct in fata.
Mie cel mai mult imi place sa imi pot privi copilul in ochi sa ii cuprind fata cu mainile si sa-l dragalesc simtindui piciorusele in jurul meu cum si le misca de bucurie in timp ce ne invartim.
Ce sa mai zic de mersul la facultate? E lejer sa intru in tramvai cu fata legata de mine, ca urc 3 etaje si sa stau intr-o sala doar cu fata, fara sa car carutul dupa mine. Ceea ce-mi aduce aminte de perioda cand stateam intr-o chirie la etajul 8. Vaaai ce mai amintiri. Nu numai ca liftul nu mergea decat pana la 7, dar nici nu mergea de fiecare data. Asa ca suiam si coboram cu carutul...oftand.

Beneficiile celorlati?: In primul rand sotul poate merge pe strada de mana cu sotia lui indiferent care din ei poarta capilul. Daca e vorba despre un alt copil, la fel. Mie mi-a fost de mare ajutor si am mai scris despre asta faptul ca in spital am putut sa fiu deodata cu amandoi, sa ne jucam, sa topaim, sa dansam.

Ce vreau sa mai spun este ca purtarea bebelurilor inseamna mai mult decat ai lega de tine cu ceva. "Hai vino incoace sa te pun aici, ca acum am treaba si nu vreau sa plangi". Ca si cum n-ai avea incotro. Nu. E mai mult de atat. E o permanenta relatie de atasament, de interdependanta. Nu gasesc alt cuvant pentru a descruie ce vreau eu sa zic. Mama este lipita de copil, si ii poarta fizicul, emotiile, nevoile copilului, iar copilul isi educa mama pentru a fi un purtator bun. Atitudinea de atasament este dincolo de plimbatul intr-un carrier. Este in dedicarea parintelui, in disponibilitatea lui, in relationarea acestuia cu un copil care il ajuta in descoperirea de sine odata cu descoperirea copilului. Este vorba de comunicare, respect, empatie. Stiu ca sunt copii care din diverse motive nu s-au lasat purtati, altii care n-au beneficiat de purtare pentru ca parintii n-au stiut, n-au avut, n-au putut. De aceea am adus vorba de latura sufleteasca, de relatie, de atasament, de apropiere pentru a nu cadea in extrema cealalta. Stiti voi care.

Extremele nu sunt bune pentru ca dau eroare. Asta este parerea mea personala, din experienta proprie. Nu vreau sa dau impresia ca stiu totul, dar incerc sa fac tot ce e mai bine pentru copilul meu. Asa ca daca aveti completari, contraziceri sau sugestii, le astept.

Inca ceva vreau sa mai zic pana nu uit. Daca aveti ocazia sa cititi 3 carti despre importanta a ceea ce am scris mai sus, si care mie mi-au deschis ochii deoarece eram deja influentata de anumite invataturi nepotrivite.
*Le bébé est une personne de Bernard Martino -film si carte
*The continuum concept de Jean Liedloff tradusa aici
*The Best Place After the Womb de Elizabeth Antunovic tradusa aici(5capitole)

Era sa uit tocmai invitatia de a participa sambata 15 Octombrie, ora 16.00 la Hotel Arta de pe Calea Lugojului Timisoara in cadrul Baby Vest Fest ( imi pare rau, s-a schimbat locatia) unde vom avea ocazia sa facem cunostinta una cu alta, ne vom revedea cele care deja ne cunoastem :) si vom incerca diferite sisteme de purtare cu copiii nostri. Sper ca vremea va fi frumoasa si noi vom fi toti sanatosi.
De vizitat neaparat bebelusipurtati

Marsupi Plus = un port-bebe excelent

Nu stiu cati dintre voi sunteti familiarizati cu purtarea bebelusilor, insa si pentru cei care stiu si pentru cei care nu, sper sa va fie de folos postarea aceasta.
Va prezint mai jos experienta mea cu marsupi plus, port-bebeul care l-am castigat la campania de testate organizata de adelle.ro

Dupa cateva telefoane a ajuns curierul cu marsupi plus exact cand amandoi copiii mei aveau febra 39 si amandoi vroiau in brate. Cand a intrat pe usa baiatul cu pachetul, a ramas uimit de capacitatea fiica-mii de a-l impinge pe frate-su de la mine din brate. Am semnat repede si de-abia am asteptat sa-l desfac. Nici nu mai aveam maini sa ma ocup de toti. Si, hotarata sa rezolv problemele in ordine, dupa ce le-am introdus supozitoarele aferente fiecaruia, m-am pus sa ma uit pe pliantul cu care a venit marsiupiul.
O idee foarte buna cu instructiunile din pliant, ca la momentul ala chiar nu aveam cum sa aflu din alta parte montarea, cu amandoi copiii agatati de mine. Aveam niste emotii de nu-mi venea sa cred. Montarea marsupiului a fost usoara, mai mult mi-am facut eu griji decat era de legat. Simplu, simplu de tot. Scaiul s-a pris repede, greseala mea a fost ca am prins centura pe solduri si nu pe mijloc. Mi-am dat seama ca nu-i ceva bine de-abia cand am incercat s-o pup pe Gloria pe frunte si era prea jos. L-am desfacut din nou in timp ce cantam ca sa le acopar glasurile (al ei ca o dau jos din brate, al lui ca vroia si el in brate), si in timp ce la interfon suna iar cineva. A2a oara l-am prins mai sus, mai bine, si am si prins capsele de la clapeta. Ce sa va spun ca a adormit in cateva secunde printesa mea fara sa se mai oftice ca il tineam si pe frati-so in brate.
M-am dus asa sa deschid usa prietenei mele care a ramas mirata de posibilitatile mele de a cara 2 copii. I-am spus in cateva cuvinte ca "de vina" este purtatorul care-mi da posibilitatea sa fac asa ceva. In timp ce vorbeam cu ea a adormit si baietelul meu asa ca l-am lasat pe pat si am ramas doar cu Gloria prinsa de mine ca nu-mi venea s-o dau jos asa de bine statea acolo. Sa ma credeti ca a dormit 2 ore in marsupi, timp in care eu m-am apucat de facut pasta de linte - deci am lucrat cu blenderul si nu s-a trezit de la zgomot- si am preparat niste chiftelute de orez. Cele 2 ore cat am trebaluit prin bucatarie mi s-au parut mult mai putin. De-abia am asteptat sa se trezeasca ca s-o leg si pe sold. Cand in sfarsit s-a trezit a ridicat ochii spre mine si mi-a zambit. Ii trecuse febra si zambea toata la mine. Vreau sa va spun ca in cele 2 ore cat am facut treaba nu m-a durut deloc spatele, n-am simtit nici o jena si am fost foarte linistita ca i-am simtit inimioara si respiratia.

Ieri am reusit s-o pun pe sold. Ce m-am mai amuzat. De cand vroiam s-o port asa; si cu wrapul desi am incercat de cateva ori nu-mi iesea chiar bine. Iar ce-i mai minunat e ca am si alaptat-o din pozitia asta. Imi venea sa ma dau peste cap de bucurie, nu alta. Radeam incontinuu prin casa si ma tot uitam in oglinda sa vad ce faine suntem. Eram asa de incantata de parca eu l-am inventat. Asta mi se mai intampla cand vad anumite filme sau citesc anumite carti, ascult anumite predici si am sentimentul acela euforic ca as fi putut chiar eu sa inventez asa ceva. Da, stiu ca am o parere foarte buna despre mine :)

Ieri am crezut ca sunt la apogeul rabdarii (daca exista asa ceva). Eram obosita, nedormita, nemancata, copiii agitati, plangaciosi, imi varsasera medicamentele nu mai stiam cum sa rezolv problemele. Stateam in pat cu amndoi catarati pe mine, framantandu-mi mintea. Imi doream asa de mult sa adoarma macar unul dintre ei, sau amandoi, sau toti 3. Aveau amandoi febra si mai aveam un singur supozitor. Am izbucnit in plans si eu cu ei. Imi venea sa urlu, de fapt urlam dar nu se auzea. Nu stiu acuma ce-mi doream mai mult: sa ma ascund intr-o groapa adanca, sa fug departe intr-o padure, sau sa ma transform intr-un vultur si sa-mi iau zborul. In timp ce baietelul meu imi stergea lacrimile am realizat cat sunt de daramata. De zburat n-aveam cum, groapa nu era in raza de acoperire, padurea nici atat, asa ca mi-am luat copiii in brate si i-am dus in baie unde ne-am spalat moacele toti, am folosit supozitorul pe baiat iar pe fata am pus-o in marsupi+ intr-o o pijama neincheiata, direct pe pielea mea si cu sosetele umede. Inca o data am simtit ca parca se monteaza singur fara sa ma efortez. Cu toate ca copila era agitata si se misca intr-una nelinistita, am pus-o usor si am lipit-o de mine rapid fixand bretelele strans pe spatele ei. Nu stiu ce ma faceam daca aveam de infasurat/desfasurat/legat/innodat. Ce-mi place e ca forma si sistemul de prindere face ca copilul sa faca parte din mine. :)
Mi-am luat o geaca care ne incapea pe amandoua si am iesit toti afara. Am iesit plangand (doar eu) in parc si ne-am pus pe banca la soare, ignorand privirile unui cuplu care era pe banca vecina. Cred ca era ciudat sa vezi pe vremea aia frumoasa o mamica cu ochelari de soare si geaca din care iesea capul unui copil si cu altul intins pe genunchi. In catva timp zana mi-a adormit iar printul s-a pus sa culeaga floricele si pietricele. Parca si soarele ma imbratisa si ma alinta. Plangeam iar, dar de data asta nu de disperare ci de usurare si multumire.
Cand m-am ridicat sa ma duc dupa baiat la nisip sa-i verific temperatura o mamica a observat ca am un copil sub geaca si nu-l tin cu mainile. M-a intrebat cum il tin si daca nu-i periculos. I-am aratat cum sta zana mea si doarme, explicandu-i contextul. I-am descris procedeul de prindere neputand sa-i arat prea mare lucru deoarece aveam geaca fara nimic pe dedesupt ca sa fim piele pe piele cu fiica-mea. care ii scazuse fabra intre timp. Nu stiu daca am convins-o despre metoda de purtare sau metoda de scadere a febrei, dar inainte sa plece mi-a spus ca-s o mamica curajoasa. Vaaai ce bine m-am simtit. Imediat m-am vazut cu alti ochi. Parca pana atunci nici n-aveam ochi ptr mine; decat pentru cei din jur si pentru rezolvat de situatii. Pentru mine, eventual sa-mi plang de mila. Asa ca, desi imi venea sa arunc geaca de pe mine, m-am multumit sa-i deschid doar fermoarul un pic mai mult si m-am pus si eu in nisip cu fiul meu sa facem o autostrada :)

Ieri m-am internat cu copiii in spital. Printre lucrurile care le iai de obicei in bagaj am bagat si marsupi plus. Am zis ca daca tot sunt in perioada de testare sa-l testez peste tot pe unde ma duc. Nici nu stiam eu cat imi va fi de folositor aici.
Dupa o ora de la internare trebuia sa mergem la pus flexule si la recoltat analize intr-o sala la marginea coridorului. Amandoi plangeau asa ca pe fata am pus-o in marsupi si pe baiat l-am luat de mana. Drumul pana acolo l-am facut rugandu-ma. A trebuit sa asteptam la usa deoarece era o urgenta inaintea noastra; timp in care noi am dansat in jurul unei masute verzi - masuta pe care fiul meu vroia s-o luam in salon la noi :) I-a trecut tot cheful de masuta din momentul in care am intrat in sala. dar asta nu-i de povestit. Drumul inapoi la salon l-am facut cu amandoi in brate si nici nu i-am mai dat jos nici in salon pana au adormit. Nu stiu cum ar fi fost toate astea ieri fara posibilitatea de a o purta pe fata in marsupi+ si avea mainile libere ptr baiat.

Azi dedimineata am facut din nou drumul la sala cu pricina pentru alte analize; de data asta cu mai multe zbierate si fara dansat in jurul mesei. Asistentele eu ramas uimite de cat de usor o manevrez pe fata in marsupi.
Am mai facut un drum cu amandoi pentru raze asa ca din nou am defilat cu purtbebeul pe coridoare. Un doctor indian s-a aratat interesat de noi si a venit de s-a uitat la fata si la purtator. A zis ca e ok s-o port asa si a plecat repede.

De 2 zile n-am mai iesit cu fata afara din salon insa azi dupa ce-am fost sa-i schimbe flexula am intrat in vorba cu cateva mamici despre purtarea copiiilor si despre alaptare. spre surprinderea mea niciuna n-a fost dornica sa probeze marsupi plus pe copilul ei; desi unele aveau copii de cateva luni, altele copii peste un an, nu au vrut niciuna sa-l incerce. De fapt nu mijlocul de purtare era baiul ci purtarea in sine. Nu erau de acord cu purtatul la fel ca si cu alaptatul, dar despre alaptare o sa vorbesc alta data.

De dimineata am aflat ca maine plecam acasa asa ca azi dupa somnul de pranz am iesit cu copiii pe coridor ca sa mai vorbim cu celelalte mamici. Am dansat din nou in jurul mesei verzi cu mai multi copii; de data asta am facut hora. ce-mi pare rau ca n-am dat cuiva sa ne faca poze :(
Gloria radea de numa-numa la mine in parsupi iar Gabriel era fericit ca se joaca cu copiii si tot imi zicea ca sa-i luam acasa. pe toti :)

Acum ca recitesc toate astea imi dau seama ca un ajutor important am gasit in marsupi in spital. Nu ca nu m-as fi descurcat fara el, ca doar au mai fost si alte mame cu doi copii; dar faptul ca l-am folosit mi-a largit posibilitatile de a-mi petrece timpul cu copiii si mi-a facut treaba mai usoara. Am avut mainile libere, am putut sa-i impac pe amandoi, mi-a distribuit greutatea fetei uniform fara sa simt tensiune in coloana, cand m-am grabit am pus-o si am dat-o jos repede; si in situatiile fericite si in cele mai putin fericite m-a ajutat sa ma descurc mai bine.

Cand am ajuns acasa si am iesit in parc cu ei parca eram pe alta lume.
Am facut si poze ca sa imortalizez momentele. In parc am cunoscut un tatic care isi purta si el bebelusul intr-un wrap elastic facut de o cunostinta insa nu mi-a dat voie sa-i fac poza. I-am spus despre marsupi insa a zis ca el e foarte multumit de wrap deocamdata. Wrapul se cam lasase dar a promis ca va rezolva situatia.

Am incercat s-o port si in spate insa nu i-a placut. Eu am parul cret si lung si oricum mi-l prindeam tot o incomoda. Si parca nici mie nu mi-a placut sa n-o pot vedea. Poate cand creste mai mare mai incercam.

Va doresc la toti o zi frumoasa de sambata. Pentru mai multe informatii despre purtarea bebelusilor aici
Multumesc pentru ocazia de a-l incerca. Chiar vreau sa am si eu unul.