Rolul tatalui in alaptare

Am tot stat si m-am gandit daca sa scriu despre acest subiect sensibil care putini il inteleg, agreeaza, impartasesc, insa care starneste in mine amintiri emotionante.
Dar pentru ca am un sot care-l iubesc si care mi-a fost alaturi in toate problemele mele pe parcursul cresterii copiiilor nostri, am ales sa scriu.

Desi am mai nascut un copil in urma cu 10 ani, deci stiam cam ce presupune alaptarea si alte activitati specifice bebelusului (din experienta si nu din teorie) cel de-al 2-lea copil al meu a reusit sa ma faca sa ma simt incepatoare din nou.
Venisem de 5 zile acasa din maternitate, cand, in nerabdarea mea de a veni un cadru medical sa viziteze copilul, asa cum stiam eu ca se face ma apuc si sun la un medic recomandat de alta mamica, care facea vizite/controale/vaccinuri acasa contra cost. Printre intrebarile care mi le-a pus a fost si daca alaptez si daca copilul se satura; regurgiteaza. I-am raspuns afirmativ dupa care m-a intrebat daca il cantaresc regulat. Nu. Nu il cantaream, nici macar n-aveam cantar. Mi-a spus ca pana vine ea, peste doua zile, sa fac rost de cantar si sa cantaresc copilul dupa fiecare masa.

Am facut rost si de cantar, iar de atunci a fost inceputul cosmarului. In cele 2 zile pana la venirea ei il cantaream dupa fiecare masa, notand intr-un caiet. Era stresant si pentru bebe care plangea pana il cantaream, iar dupa ce sugea iar il cantaream sa vedem cat a mancat si de multe ori ii stricam somnul; si pentru noi, deoarece uitam sa il cantarim uneori inainte, alteori dupa.
Aceasta a dus la nervi, nesiguranta, frustrare, oboseala in plus, si probleme la supt. Cand a venit medicul m-a gasit speriata si convinsa ca ceva nu e in regula cu mine. Asta a fost si constatarea lui; ca in neregula era laptele din sanii mei, care nu satura bebele, ii provoca colici si scaune moi. M-a apucat plansul de fata cu ea si ea m-a calmat spunandu-mi ca exista un lapte praf numai bun pentru copilul meu, asa ca sa-i dau sa suga la program de 3 ore si in completare laptele praf. Am crezut-o si m-am lasat pe mana ei, resemnandu-ma, si adaugand alte framantari la cele care le aveam deja.
Nici nu banuiam ce avea sa urmeze.

Deja a a zi ma dureau sanii de la efectul “programului de alaptare”, baietelul meu plangea de mi se rupea inima iar eu ii dadeam ceai, cantaritul devenise un cosmar-mai ales noaptea. Desi mi se spusese ca daca alaptez la program ma voi odihni mai bine noaptea, era invers. Ma simteam incapabila, vinovata si parca totul in jur era impotriva mea.

Sotul meu isi luase concediu o luna ca sa fim amandoi acasa si sa ne adaptam impreuna la noul context. Ca sa nu mai planga bebele in bratele mele simtindu-mi sanii, il plimba el in brate si ii dadea din sticla cu ceai. Noaptea tot el il cantarea si mi-l aducea in pat sa-l alaptez, il legana, canta, plimba, calma.
Dupa cateva zile asa, mi-am dat seama ca incepuse sa-mi scada cantitatea de lapte cu adevarat, si atunci am intrat cu adevarat in panica. Copilul avea colici, si de fiecare data cand il puneam la san izbucnea in plans si se agita, ca incepeam si eu sa plang si ajungeam iar la lapte praf. In scurt timp ajunsesem sa ma urasc. Da. Chiar asa. Ma uram pe mine, imi uram sanii, faptul ca sunt femeie, ma simteam vinovata, incapabila, nefolositoare…

Plangeam aproape tot timpul. In mintea si in sufletul meu era un dezastru. Am inceput sa caut pe internet tot felul de pareri/sfaturi/experiente despre alaptare. In 2008 nu era infiintat blogul lui Rox. Ce gaseam pe site-uri, pe forumuri erau articole despre cat de bine e sa alaptezi si cum asta e cea mai inaltatoare experienta, despre importanta alaptarii ptr mame si copii, si din ce citeam, eram din ce in ce mai frustrata si mai amarata. Parca nu eram buna la nimic; la nimic in ceea ce priveste atributiile mele de mama. Mi se parea ca pe degeaba am sani daca nu iese lapte din ei, si ma simteam o nenorocita. Cred ca eram in depresie si habar n-aveam. Intr-o seara cand ma inchisesem in baie si plangeam, sotul meu a venit si mi-a zis ca asa nu mai rezista; nu mai stia de cine sa-i fie mai mult mila, de cine sa se ingrijoreze mai mult, de mine sau de copil. Asa ca m-a luat si m-a bagat in vana.
A dat drumul la apa calda si printre plansetele, protestele si replicile mele urate m-a dezbracat si m-a tinut sub dus. Stateam ghemuita ca un animalut infrant, descurajat, si obosit. Incet, incet, m-am calmat si am inceput sa ascult ce-mi spunea.

El credea ca n-am pierdut lupta, ci doar m-am lasat doborata la pamant. Ca eu sunt o femeie curajoasa si o mama capabila. Ca trebuie sa-mi schimb sistemul de credinte din capul meu si sa incetez cu plansul ca asa fac rau la toata lumea. Nu mai stiu cat timp am stat asa ghemuita dorindu-mi sa ma ascund undeva. In schimb stiu ca in timp ce el imi tinea dusul pe sani am inceput sa ma masez si sa ma mulg cu mana, incet. Era dureros, dar mai dureros decat asta era in sufletul meu. Incet, incet a inceput sa vina si laptele si incepeam sa simt bucurie. Si uimire. Mi-a adus un castron si chiar ne miram de cat lapte aveam. Atunci a fost un nou inceput. Oricum plangeam, dar plangeam de bucurie. Eram asa de bucuroasa de frumoasa descoperire incat m-am muls mult, fara sa ma gandesc ca se va trezi copilul si va vrea sa suga.

Insa cand s-a trezit copilul priveam deja viata cu alti ochi. Din rusinea pe care o simteam cu catva timp in urma, mai ramasese doar sentimentul ca nu stiu sa ma apreciez destul. Incepusem sa am incredere in mine. In corpul meu.

Insa episoadele de disperare nu s-au terminat. Au urmat altele, aproape de fiecare data cand aveam impresia ca nu se satura copilul. Si de fiecare data sotul meu ma incuraja si ma trimitea la baie sa stau cu sanii sub dusul cald. Alteori venea cu bebele in brate cu mine in baie si imi tinea dusul pe sani ca eu sa ma pot masa. Plangeam si ma rugam la Dumnezeu sa-mi vina laptele. Mult. Bun. Si de fiecare data venea. Iar sotul meu ma felicita de parca eu inventasem cea mai mare inventie. Imi facea tot felul de ceaiuri, compoturi si supe, imi spunea numai povesti frumoase, glume si vesti bune si insista dupa fiecare supt sa stea el cu bebele ca eu sa ma mulg. Despre dusuri, ce sa mai vorbesc…

Am renuntat la programul batut in cuie, la ceai, la cantaritul obsesiv, si la cititul experientelor negative de pe internet. Sotul meu imi facea poze cand alaptam copilul, ma facea sa zambesc si imi spunea ca sunt frumoasa si curajoasa.
Dupa ce a inceput lucrul, ma suna de la servici sa ma intrebe daca m-am muls, daca am baut destule lighide si alte intrebari “speciale”. Am dat si cantarul inapoi la persoana care ni-l daduse imprumut, si am dormit toti 3 in pat, nestiind ca asta se cheama cosliping. Ce mai vremuri..

Cand a implinit baietelul nostru un an, am facut un colaj de fotografii cu el de cand s-a nascut si pana atunci. Vazand pozele in care alaptam l-am intrebat cum de a stiut el ca aveam eu lapte atunci cand nici eu nu stiam?
Mi-a raspuns ca nu stia. Habar n-avea cum ar trebui sa fie sau nu, insa cand ma vedea asa de amarata si-a pus in gand sa faca ceva sa ma ajute. Ceva radical. Vedea ca o luasem pe o panta in jos in care ceea ce credeam eu ma ducea si mai in jos din disperare in disperare. Asta l-a speriat pentru ca niciodata nu ma vazuse asa si nu stia ce se va face el cu copilul daca eu nu-mi revin. Vazand cum ma chinui a inceput sa caute pe net metode de “venirea laptelui” cum zicea el, si a trecut la actiune. Era hotarat sa treaca peste orice impotrivire, durere sau mila a mea, dandu-si seama ca daca el , care avea capul limpede la vremea aceea, nu lua decizii bune, de la mine in halul in care eram, n-avea la ce sa se astepte.
Si a functionat. M-a ajutat sa-mi revin, atat fizic cat si psihic, si sa recunosc inca o data ca fara el n-as putea sa functionez la capacitatea mea maxima.

~~~~ ~~~~

Stiu ca ramasesem datoare cu partea a 3-a din Alaptarea dupa cezariana, insa zilele trecute mi-am amintit niste faze din trecutul meu si pe bune ca am simtit nevoia sa impartasesc cu voi o parte din ele.
Probabil unii dintre voi ati citit acest text pe blogul Mami, alapteaza-ma anul trecut. Pe atunci participam la postarea lunara a Roxanei si i-am trimis aceaasta scrisoare prin e-mail din anumite motive. Acum m-am gandit ca i-ar sta foarte bine si aici pe blog.
:)

Precious Child

Remember Giveaway

Pana pe 10 octombrie 2012 mai aveti timp sa va inscrieti la giveaway-ul organizat impreuna cu Buchet de margele unde puteti castiga un frumos colier realizat de Andreea
Va puteti inscrie chiar daca nu locuiti in Romania dar aveti o adresa de livrare in Romania.

Alfabetul - litera A

Saptamana trecuta a fost pentru mine o cursa contracronometru ceea ce pot sa zic ca mi-a prins chiar bine.
Printre altele, am fost invitata de Little Lucky sa particip la un proiect nou si secret ;)
Proiectul secret se numeste Alfabetul si consta in realizarea unei litere pe zi, construita sau inventata de noi si apoi fotografiata.
Asadar am inceput cu A. Si desi am avut mai multe idei, am realizat doar doua dintre ele deoarece am crezut ca daca le fac pe toate, o sa par lacoma :)
Asa ca la gradinita impreuna cu copiii mei am invatat despre litera A prin joc -cum arata, cate linii are, ce cuvinte incep cu litera A, (obiecte, animale <ce fac, ce mananca, unde traiesc>) ce colegi avem care au nume cu A.
Si am facut din baloansoarul din curte un A urias :) in jurul caruia s-au tot invartit copiii. A fost o surpriza ptr ei deoarece m-au ajutat la infasurarea hartiei si l-a sfarsit s-au bucurat mult cand au vazut ce am realizat impreuna.

Aseara in timp ce strangeam jucariile de pe sub fotolii a venit la mine fiul meu ca sa-mi arate o carte cu litere cu coperta desprinsa. numai bine ca mi-am adus aminte de litera A si am trecut la treaba. Ne-am pus amandoi pe cunstruit litere din cuburi si va prezenta mai jos A-ul nostru

 Daca doriti sa vedeti ce A-uri au realizat celelalte participante la proiect deschideti articolul acesta

Poate ne vedem si la B.
;)

La culcare copii

Luna:  Haaaideeti, la culcare copii
O Stea:  Mami da' asa de tarziu s-a facut?
Luna:  Da, imediat se face dimineata
Luceafarul:  Mami, da' eu pot sa mai stralucesc un piiic?
Luna:  Bine, dar numai un pic.
Alta Stea:  Oof, iar el sta ultimul. Mami, dar nu ne spui o poveste?
Luna:  Ba da, va spun. Dar hai inchideti ochisorii :)
O steluta:  Biiine mami...
Luna:  A fost odata ca niciodata, demult demult de tot....

Pe un carton colorat fiul meu a lipit luna si stelutele si apoi le-am pus ochisori. Asta a facut in timp ce se usca pe geam pictura de mai jos.
Asta a facut el in timpul cinei. A pictat o foaie cu albastru, ca cerul si dupa ce s-a uscat a lipit luna si stelele care se pregateau de culcare deoarece venea dimineta ;)
Deci aveau ochisorii adormiti :))

Ptr concursul Ochisorii Veseli

De-a Baba Oarba ;-)

O baba-oarba vesela ne-am jucat noi astazi ptr ca am avut casa plina de copii
Dupa ce am mancat sandvisurile cu inimioara si am pictat am trecut la lucruri mai  antrenante :-))

  Fiecare s-a amuzat sa fie baba oarba dar si sa fie alergat prin sufragerie neincapatoare

 

 ... in afara de fiica mea cea mica care fugea razand in toate partile, insa daca era prinsa incepea sa planga

  Ne-am propus ca data viitoare sa ne jucam baba oarba afara in parc avand in vedere ca vremea e inca frumoasa iar multimea de frunze de pe jos ne-ar mai amortiza caderile ;)



Particip la concursul Ochisorii Veseli

Mic Dejun din Dragoste

Mic dejun din inima pentru cei care apreciaza inimioarele

Particip cu acest mic dejun la provocarea de pe blogul Handmade in Covasna.

Biscuiti din faina de mei

Am vrut sa-i numesc biscuiti integrali dar aceia au fost niste biscuiti sarati asa ca deocamdata fiecare biscuite cu denumirea lui :-)
Reteta dupa care m-am inspirat se afla aici insa stiam de la inceput cam ce o sa adaug in plus fata de Raluca.
Pentru acesti biscuiti minunati am folosit urmatoarele ingrediente ca si reteta de baza:
faina de mei, faina de ovaz, faina de orz, galbenus de ou, unt, zahar brut nerafinat, putina apa
In plus dupa ce am facut compozitia de mai sus am impartit aluatul in doua si intr-o parte am adaugat un morcov mic ras fin + nuca maruntita, iar in cealalta ghimbir ras fin +  scortisoara pudra

Aluatul se face foarte rapid insa sa nu va asteptati sa fie asa de fin ca la biscuiti din faina alba.
Faina de mei am obtinut din meiul macinat in rasnita, faina de ovaz din fulgii de ovaz rasniti  iar faina de orz bio am avut ca bonus la cumparaturile din magazinul naturist preferat.
Am amestecat totul cu degetele adaugand apa putin cate putin si am intins pe masa cate un pic de aluat decupand apoi cu forma de inimioara
Prima data i-am facut pe cei cu morcov si nuca

 

La cei cu ghimbir si scortisoara am avut un ajutor somnoros

Am pus inimioarele pe tava unsa cu ulei si am dat la cuptorul incins pentru 10 minute. I-am facut subtiri si probabil de-aia s-au facut asa repede.

 

Au fost foarte gustosi, copiilor le-au placut, am dus biscuiti si cu noi in parc sa le dam si altora.. le-a placut :)
Dar cel mai mult sunt incantata ca i-a placut si sotului meu caruia ii plac dulciurile dulci-dulci si pufoase-pufoase pe cand ai mei biscuiti nu pot sa zic ca sunt prea pufosi si nici prea dulci :)
Asa ca am primit complimente la superlativ si de la cel mai consecvent critic al meu. Deci clar mai fac.

Adevarul este ca de mult imi doream sa folosesc forma de inimioara la ceva comestibil si nu la plastelina iar acum am avut ocazia datorita concursului de pe blogul Handmade in Covasna.
Tema de luna aceasta este INIMA.
Premiul consta in cartea Locuri in inima de la Editura All
Sper ca v-am facut pofta si de biscuiti si de concurs
;-)

Marea provocare a alăptării - Quintessence Breastfeeding Challenge 2012

Anul trecut pe vremea asta va anuntam pentru prima oara despre “Marea provocare a alaptarii” si eram foarte incantata sa particip la un asemenea eveniment. Desi ne-am intalnit doar cateva mamici  pentru mine a fost o mare bucurie sa cunosc aceste mamici si copilasiI lor iar cu unele dintre ele am si tinut legatura intre timp.
Aseara in parc, in timp ce fiica mea se cuibarea la san sa-si ia portia de dragoste, am avut surpriza sa ma intalnesc cu una din mamicile de atunci, Cristina. Culmea e ca pe ea n-am tinut-o minte insa cand am vazut copilul l-am recunoscut imediat desi atunci la intalnire avea 5 luni :)  si intre timp a trecut 1 an in care noi nu ne-am mai vazut.
Mi-a facut placere sa ii revad mai ales ca Cristina stia deja despre “Marea provocare a alaptarii” de anul acesta de pe Facebook si inca alapteaza si ea.

Ce inseamana aceasta Mare provocare a Alaptarii? Inseamna ca in multe locatii de pe acest glob pamantesc, mame care alapteaza se vor reuni în data de 29 septembrie 2012 pentru a-si alapta copiii in acelasi timp. Astfel se sarbatoreste, se promoveaza, se protejeaza alaptarea si se sprijina femeile care alapteaza. Acest eveniment reprezinta o sansa pentru educatie si sprijin reciproc intr-un mediu social. Este o modalitate de a demonstra dreptul mamelor de a-si alapta copiii oriunde, oricand. Evenimentul este o provocare mondială pentru fiecare zonă (provincie, stat, teritoriu, oraş, judeţ şamd) - care are cei mai mulţi copii alăptaţi  în acelaşi timp la o oră prestabilită. (via Rox)
Nu va ganditi ca este un concurs la care fiecare se imbulzeste ca sa castige ceva. Este o “competiţie” distractivă unde fiecare copil va “câştiga” deoarece va fi alăptat si fiecare mama va fi castigata prin faptul ca sarbatoreste alaptarea alaturi de mii de mame din intreaga lume chiar daca nu ne cunostem intre noi.

Daca doriti ca si in Romania sa fie promovata alaptarea si vreti sa organizati acest eveniment in localitatea unde locuiti inregistrati-va si voi pe Quintessence Foundation. E necesar sa va faceti cont mai intai si apoi sa inregistrati orasul vostru. Asta pentru ca la sfarsitul actiunii se va aduna numarul de participanti si locatiile pentru fiecare tara.
Daca nu sunteti in Romania dar totusi vreti ca acolo unde sunteti sa promovati alaptarea organizand intalnirea cu mamicile care isi alpteaza copiii (si) cu insotitorii lor, aveti de facut acelasi lucru: sa va inregistrati pe  Quintessence Foundation  si sa promovati evenimentul luand legatura cu mamicile respective in timp util, adica pana sambata :)

Anul acesta in Timisoara evenimentul este organizat de catre mamicile de pe grupul Facebook Alapteaza! 
Locul unde ne intalnim este Clinica Life Concept Clinic de pe Strada Mureș nr. 39A  la ora 10:30
Sper ca ne vom aduna in numar cat mai mare si vom avea parte de un timp minunat impreuna
Tocmai am primit un email de la Silvia cu pagina evenimentului
 V-am tzucat  :* 

Nu uitati de giveaway!!

Oraselul Vesel

 Nu prea stiu cum sa incep postarea asta. Poate ar fi bine sa va spun ca de-abia asteptam sa va arat ce am mai facut in ultimul timp.
Datorita unui accident pe linia de tramvai activitatile mele s-au cam restrans in sensul ca n-am mai putut sa ma zbengui prin locuri pline de verdeata ci am facut treburi statice, majoritatea stand pe jos inconjurata de copii. Deci, acasa sau la gradinita, am primit multime de pupicuri pe genunchiul accidentat, mi s-au impletit codite, am fost machiata( vopsita pe fata), si m-am jucat in nisip pana s-a inserat.
Deci, am fost rasfatata ;)

Ideea acestui orasel a pornit de la oamenii de nisip facuti in vacanta. Asa ca in ultimele seri ca si activitate in parc cu copiii am facut cate un orasel de nisip cu copiii mei si cu altii care ni s-au alaturat pe parcurs.
Am folosit lopatele, galetuse, pahare, canute, cofrage de oua, frunze si pietre pentru a realiza orasele de nisip care din cand in cand erau daramate de cate un copilas mai mic (inclusiv de fiica mea)
Momentul culminant a fost punerea ochisorilor care a dus si la mai mare harmalaie, deoarece toti copiii vroiau sa puna ochisori peste tot si astfel se darama cate o constructie ;)

Acesta e oraselul de ieri seara care l-am construit impreuna cu cativa copilasi din parc, ai mei copii preferand sa se rostogoleasca pe deal de-a dura.

Cu aceste poze particip la concursul Ochisori Zambareti

Mai roşie ca roşia?

Ce zici, sunt mai roşie ca tine?

Cu această poză particip la concursul organizat de LittleLucky şi Giggles, concurs cu premii oferite de Julia Toys, Giggles şi Cristina

De-ale baloanelor

-Mami, nu e periculos aşa de sus?

-Dacă ne ţinem de mânuţe, nu.

 :-)

 Cu această poză particip la concursul organizat de LittleLucky şi Giggles, concurs cu premii oferite de Julia Toys, Giggles şi Cristina

Giveaway cu Buchet de Margele

Pe neasteptate asa, la mijloc de septembrie dau si eu drumul unui giveaway in colaborare cu Andreea, o mamica draga mie, creatoare de bijuterii handmade.
Pe Andreea am cunoscut-o pe viu anul trecut la Marea Provocare a Alaptarii insa de admirat am admirat-o mai demult descoperindu-i blogul la intamplare si dandu-mi seama ca este chiar din Timisoara. Este o femeie minunata, talentata, are o famile frumoasa, in prezent ea lucreaza de acasa si face ceea ce ii place, ceea ce ii doresc sa faca mult timp de aici incolo :)
Precum puteti vedea si pe blogul ei - Buchet de Margele, majoritatea creatiilor ei sunt facute din margele deci ea este o margelara :-) 
Pentru acest giveaway Andreea ofera un colier negru uneia dintre cititoarele mele; colierul este lucrat din margele mici de sticla si are sistem de inchidere placat cu argint

Reguli de participare:
1. Share pe Facebook (public) sau postare pe blog despre acest giveaway cu link activ si poza (ptr cei ce n-au Facebook dar au blog)

2. Like pagini de Facebook Buchet de Margele sau urmarire prin GFC a blogului Buchet de Margele (cei fara facebook)
3. Abonare prin email la blogul meu - introduceti adresa de email in casuta din dreapta sus

4. Comentariu in care sa specificati
                          -link cu share/ postarea
                          -numele cu care ati dat Like/ v-ati abonat prin GFC la Andreea
                          -adresa de email cu care v-ati abonat la mine

UPDATE: Concursul de prelungeste pana in 17 octombrie 2012 .
Se pot inscrie si persoane care nu se afla in tara dar care au o adresa de livrare in Romania       
Data limita pentru inscriere 10 octombrie 2012
Castigatoarea va fi aleasa cu random.org
Succes    :-*   
                          

Ciorchinele de strugure- activitati copii 3-4 ani

M-am gandit la aceasta activitate de anul trecut de cand educatoarea fiului meu lucrase cu ei ceva asemanator si mi-a placut ideea, insa a trebuit sa astept sa vina iar toamna ca sa-l fac si eu cu copiii la gradinita.
Am folosit hartie creponata mov si albastra pe care am rupt-o bucatele si am facut-o cocoloase :)
Am cules din vie frunze mai mici si mai mari pe care le-am prins de foaie capsandu-le codita.
Am luat din vie si doi ciorchini de struguri ca sa avem exemplul in fata noastra si am trecut la treaba.
Le-am dat copiilor lipici cu care au uns suprafata de hartie unde am facut eu semne (sau pe unde au vrut ei) si fiecare a luat din gramada de bobite move sau albastre si le-a aplicat pe foaia lui.
A fost amuzant, mai ales ca unii au vrut sa lipeasca pe toata foaia cum facusem la un alt tablou, de primavara, altii voiau sa lipeasca boabele de struguri care la sfarsit au fost mancate de catre toti copiii; unii au cerut ajutor, altii, mai mari, au facut singuri ciorchinele.

 

 

Alte idei de activitati de toamna gasiti in colectia Despre Frumusetile Toamnei

Covor de frunze- activitati copii 2-3 ani

Incurajata de articolele unor mamici active din blogosfera care sunt specializate in activitatile cu copii mici m-am gandit sa incep sa postez si eu despre proiectele care le fac la gradinita cu grupa mea sau chiar cu ai mei copii.
Aveam in plan asta cred ca de saptaman trecuta si vroiam sa incep cu altceva dar pentru ca am vazut ca Little Lucky are o noua colectie intitulata Despre frumusetile toamnei numai bine a picat tematica de saptamana aceasta.

Luni am avut in plan sa culeg cu copiii frunze din curtea gradinitei dar fiindca vremea nu a avut aceleasi planuri ca mine m-am dus singura prin iarba uda sa adun frunze de pe jos in timp ce copilasii stateau la geam si ma dirijau  :)
Cate frunze am reusit eu sa adun de sub visin, corcodus si vita-de-vie, toate erau ude. asa ca pana s-au uscat ele, ai mei copii deja au rupt jumatate si le-au imprastiat prin sala.
Pana nu erau uscate toate le-am si lipit cu lipici pe hartie cartonata chiar daca unele nici nu erau uscate bine.
Copiii au tot lipit si au dezlipit la ele pana a ramas ce vedeti mai jos :))

Pe drumul catre casa, dupa ce mi-am luat si baiatul de la gradinita ne-am pus toti trei sa culegem frunze din parc, unde oferta era mai bogata :-) iar in casa i-am lasat si pe ai mei sa isi faca tabloul cu frunze. Le-am scris numele fiecaruia pe tablou pentru a le pastra in colectie apoi le-am pozat afara in iarba

In afara de faptul ca am gasait lipici intins peste tot ( ca de fiecare data cand lipim) activitatea a fost foarte placuta. Ceea ce ma duce cu gandul la autocolantul despre care vorbea Little Lucky aici. Sper sa gasesc sa cumpar si eu.
Pun mai jos colectia Despre frumusetile toamnei poate doriti sa va inspirati in activitatile voastre cu copiii sau poate doriti sa particitati si voi

Cu Tine

Cum se distreaza bebelusii :)

Nu sunt ai mei :))  I-am gasit pe YouTube.
Nu-i asa ca-s dragalasi gemenii?  

Cum a fost la Seara Lampioanelor

Asa de frumos a fost:

Si o parte din grupul nostru

 Multumesc celor care au fost alaturi de mine.

Dor de tine & Seara Lampioanelor

 Dor de tine

Nu am cuvinte

de dor,

de durere,

nu stiu sa le caut

nu pot sa le zic.

Aleg sa renunt

sa plang,

in tacere,

sa las amintirea 

sa plece zambind.

Intind doar o mana

spre cerul ce tace,

visand la o zi

cand te voi revedea

dar pana atunci 

printre lacrimi si raze

iti trimit doar un cantec

si dragostea mea

Voiam sa fie iar o postare cu putine cuvinte insa ...
Citind zilele trecute articolul Andreei "Exista viata dupa doliu" mi-am adus aminte ca voiam sa scriu si eu despre ceea ce ramane in viata noastra dupa ce pierdem pe cineva drag, numai ca nu s-au potrivit lucrurile in directia aceea...
Nici acum nu se potrivesc...
Dar pentru ca in Timisoara va avea loc un eveniment deosebit la care voi participa si eu si pentru ca sunt intr-o dispozitie speciala am zis sa scriu ceva mai mult....

Evenimentul se numeste "Seara Lampioanelor" si va avea loc in Parcul Rozelor sâmbătă, 8 septembrie 2012, de la ora 18'30. Va invit pe toti cei care doriti sa inaltati un lampion in memoria celor care au pierdut lupta cu cancerul.
Pentru cei care sunteti din Bucuresti, sambata 15 octombrie 2012 va avea loc intalnirea "Frica de schimbare- Arta de a pierde" puteti afla mai multe detalii pe existaviatadupadoliu.ro

Pentru ca nimic din ce vedem nu dureaza vesnic si pentru ca nu putem da timpul inapoi, va rog: iubiti viata, apreciati-i pe cei din jur, faceti-va timp pentru cei care conteaza cu adevarat pentru voi, si mai ales, semanati iubire in vietile voastre si in relatiile voastre, pentru ca mai tarziu veti culege ce semanati.
Cu drag,
un suflet plin de dor 

LE pozele de la seara lampioanelor aici

Minivacanta mea

Dragele mele drage, m-am intors de curand dintr-o minivacanta binefacatoare sufletului si trupului meu, asa cum este orice timp petrecut la mama acasa :) si asa cum este orice timp in care te intalnesti cu situatii nerezolvate din trecut si ai ocazia sa le rezolvi (mai usor decat ti-ai fi imaginat)
Am fost intr-o mica localitate din Ardeal aceeasi de anul trecut si m-am gandit sa impartasesc cu voi cate ceva din experientele noastre. Trec peste detaliile intoarcerii din drum din pricina lucrurilor uitate, etc, etc si va spun ca pe la miezul zilei am facut o oprire la Ulpia Traiana Sarmizegetusa exact cand era arsita in toi

Merita vizitat tot complexul, este destul de mare, deci va ia timp. Noi am reusit sa vizitam doar o parte, copiii erau deja obositi, varsasera pe masina, apa ne era pe terminate, asa ca dupa ce ne-am catarat pe cateva ziduri eram cu bateriile gatate

am fost in Amfiteatru unde noi ne-am luptat, noi am aplaudat :)

A 2-a zi chiar daca au fost nori si se anunta si o ploaie la orizont, am fost la Strei unde am avut parte de o apa calda si linistita, asa ca ne-am balacit

si apoi am facut oameni de nisip. o indeletnicire de-a noastra care am descoperit-o anul trecut pe celalalt mal al raului :-).

Ne-au vizitat si cativa stropi de ploaie dar au plecat destul de repede in timp ce noi am jucat fotbal

Pe drumul de intoarcere am trecut prin Clopotiva unde aveam amintiri frumoase de anul trecut  dar de data asta am fost intampinati doar de Haiduc, prietenul de trante si drumetii de anul trecut al baietulului meu,

am admirat din nou frumoasele privelisti in care se vede si Ostrovul

si ne-am autoservit din tufele incarcate de mure care spre deliciul copiilor, ne-au albastrit si mainile si fata si hainele :)

Nu ne mai venea sa plecam din mijlocul acestor frumuseti dar timpul ne presa; in schimb pe masura ce ne apropiam de Timisoara am fost intampinati de alte privelisti incantatoare. Ia uitati ce primire ne-a facut soarele care nu era prea hotarat cum sa apuna mai frumos de dragul nostru

Fotografiile sunt facute din mers de pe geamul masinii cu manutele mele :-)

A fost scurt dar frumos, mi-am reincarcat bateriile si am ramas cu amintiri destule pana la anul si cu promisiunea ca alta data o s-o facem si mai lata :-)

Maine incep serviciul, mi-e dor si de copiii mei de la gradinita, mi s-a schimbat din nou si programul, ma asteapta noi provocari.
Inchei urandu-va o saptamana binecuvantata, in care sa aveti parte de minuni, aprecieri si satisfactii in fiecare zi.
V-am tzucat  :*