Bine v-am regasit, pe cei care obisnuiati sa treceti pe acest taram virtual, cu multi ani in urma. Viata mea s-a schimbat mult de cand nu am mai intretinut acest blog si recunosc ca veneam aici doar ca sa plang. In ultimele luni insa, viata mea s-a schimat prin venirea unor oameni in viata mea, oameni deosebiti care m-au facut sa imi accesez alte valente., sa imi vad viata si mai colorata. Ei m-au ajutat sa depasesc niste obstacole din prezent, m-au motivat sa privesc in trecut altfel 🤗 si sa invat sa imi creez un viitor asa cum imi doresc, luand ce e mai bun de la viata.
De ceva vreme știam ca o să îmi reîncep activitatea pe blog însă de fiecare data când ma apropiam de acest tărâm ca să scriu ceva, era cu o mică teamă că voi suferi integrandu-ma in aceste amintiri. Dar, cumva viata asta le pune în rand pe toate : au fost persoane noi venite în viața mea care mi-au citit postările din anii trecuți, și mi-au spus *Ludmila acolo e o parte din viața ta. doar fugind de ea, nu vei suferi mai puțin, doar te vei preface ptr binele tău de moment.* Au fost și persoane care mă stiau de cand scriam frecvent pe blog si doar imi mai trimiteau din cand o postare de pe aici, amintindu-mi de mine cum am fost.. Și au mai fost si conștientizari de ale mele ce le-am avut în momentele de singurătate, (ceea ce e f rar la mine, (deoarece eu nu prea sunt singură decât dacă aleg să mă retrag în singurătate). Viața mea e plină, colorată, în mișcare tot timpul, plină de ființe minunate, trăită cu intensitate, primesc lecțiile în direct din ce trăiesc cum ar veni. chiar nu am timp sa fiu singură. Și chiar și când am fugit de acasă ca să fiu singură, (când sufeream bineînțeles) cine a trebuit să mă găsească m-a găsit și acolo.
Așa că de la un timp am ales să îmi găsesc conștient momente de singurătate când toată lumea e ocupată. (sa doarmă sau sa muncească) Mă conectez cu mine conștient, mă duc și mă caut acolo, sau aștept sa iasă la iveală una din personalitățile mele, ca să ne cunoaștem mai bine. și sa ne vindecam, desigur. Așa am început să îmi iubesc familia de bază, neamul, strămoșii, E un început ca nu-i iubesc pe toți încă, dar știu că sunt pe drumul bun. M-au ajutat câteva persoane să aleg calea asta. Știu ca sunt o ființă iubită și răsfățată din punctul ăsta de vedere. Știu că este o oportunitate excelenta în singurătate. Mulți oameni fug de ea, cum zicea prietenul meu, ptr că nu știu să o folosească spre binele lor. Eu am început să o folosesc conștient pentru binele meu și zic că da, singurătatea e o comoara dacă ști să o exploatezi. Abia atunci ii vezi valoarea.
Iar al 3lea lucru bun e ca, am început sa scriu într-un jurnal ceea ce mintea și inima mea au nevoie să dea peste. tot așa, știam că voi ajunge aici, dar decizia finală a fost datorită unei prietene speciale, Luminița, care mi-a lăsat un comentariu la postarea de pe facebook și beculețul meu a zis: Ludmila, wake up. poate nu e cartea aceea, dar e o cărticică de suflet doar a ta.
Vă zic ca este o terapie excelenta în a-ți așterne gândurile și sentimentele, emoțiile trăirile pe o hârtie. Până acum îmi scriam în telefon pe notes, ce trăiam. Insa e diferit să scri cu mânuța ta pe o foaie de hârtie, lăsând pixul să deseneze cuvinte în spațiul din fața ta, să te plimbi cu ochii pe ce ai scris, să tai dacă simți asta, apoi să scri mai departe, plângând și râzând. Ce sigur nu fac, e că nu rup hârtia, nu o mototolesc și nu arunc caietul. Mă uit la ce am scris și admir ce a putut să iasă azi din mine.
Le multumesc persoanelor care au fost martore la viata mea aici, pe blog si care m-au ajutat sa imi revars preaplinul pe aici. m-am simtit mereu iubita si incurajata si sunt recunoscatoare pentru asta. iar cei care au plecat de aici pentru ca nu mai vedeau aici decat lacrimi si tristete, au ales bine pentru ca inima omului are nevoie de speranta si de lumina pentru a -si gasi drumul.
Acum am revenit cu forte noi, poate nu neaparat noi deoarce in interiorul meu sunt aceleasi forte si potential, insa cu un suflu nou , mai entuziasmat de viata si cumva mai impacat.
Voi povesti intr-o postare viitoare cum am reusit sa trec prin valea umbrei mortii, ramanand vie si intreaga la minte. insa zilele ce vin o sa va vorbesc despre vacante, oameni frumosi, surprize si fericire. poate si despre cateva lacrimi, dar cred ca la momentul respectiv totul se va asterne frumos in descriere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu