sâmbătă, 18 august 2012

Cu cizmulitele .. :-)

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei.
Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre.
Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
- Doamna, dar sunt puse invels...
Intr-adevar, erau pe picior gresit...

Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia.
Insa atunci baietelul a zis:
- Cizmulitele astea nu sunt ale mele!

In loc sa strige la el: "De ce nu mi-ai spus??", educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte.
Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
- Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.

Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
- Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!

Raspunsul a venit prompt:
- Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield...


*****

Ce ziceti? Vi se pare usor? Vi se pare greu?
Credeti ca e doar o povestioara care circula pe net? va spun ca nu e doar asta.
De cand lucrez cu copiii am fost pusa deseori in situatii in care rabdarea, calmul si dragostea mi-au fost puse la incercare. Marturisesc ca nu intotdeauna am reusit sa ma descurc excelent. insa pot sa spun ca atunci cand am facut-o, am simtit ca cresc, ca invat, ca ma daruiesc si n-am incetat sa ma minunez de rezultate.

Azi fiind prima mea zi de concediu mi-am amintit de aceasta povestioara in care ma regasesc si care ma induioseaza de fiecare data. Mai ales ca ieri in ultima zi de serviciu, am aflat ca unul din copiii de care m-am atasat in ultimul timp, va pleca de la noi.  Un baietel care de cateva ori pe zi voia sa-l incalt. si la scurt timp dupa aia, se descalta :)
si din nou venea sa-l incalt :) :)

Imi doresc din toata inima ca acesti copii care se intersecteaza cu destinul meu pentru un timp, sa aiba parte in viata lor de oameni care sa-i iubeasca si sa ii calauzeasca in viata asa cum au ei nevoie.

12 comentarii:

  1. haioasa povestioara!:))

    daca am invatat ceva de la toti copiii pe care i-am cunoscut in viata mea, aceasta este rabdarea.:) cu cat am cunoscut mai multi, cu atat gradul meu de rabdare si de toleranta [si de intelegere a lor!] a crescut.

    imi pare rau pentru despartirea voastra, dar sa fii sigura ca nu te va uita mult timp.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate. noi zi de zi ne minunam cate invatam de la ai nostri copii.
      Cu atata gratie si seninatate ne invata ei cum sa ne traim viata la maxim

      Ștergere
  2. Copii sunt atat de draguti si iti chiar pun rabdarea la incercare, dar cred ca sa lucrezi cu ei e un lucru minunat:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da, copiii iti pun la incercare toate calitatile care crezi ca le ai :)

      Ștergere
  3. Am ras cu lacrimi citind povestioara :) Cu siguranta, in preajma copiilor invatam sa fim mai buni.Nu e deloc usor sa lucrezi cu ei. :) Rabdarea e o calitate foarte mare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) :))
      Eu de fiecare data cand o citeam ma imaginam pe mine facand asta :) again and again :))
      treceam prin toate starile educatoarei doar citind ..

      Ștergere
  4. tare povestioara:))greu cu rabdarea ,insa copii sunt draguti si ne invata sa avem rabdare:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. .. chiar ca e greu cu rabdarea.. dar fiind zi de zi in contextul in care s-o exersezi, incepi sa te lasi transformat

      Ștergere
  5. Ce povestioara draguta...:)) Mi se pare minunat sa lucrezi cu copii, mai ales daca iti sunt dragi, iar la varsta gradinitei mi se par foarte haiosi si naturali pentru ca spun tot ce le trece prin cap :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. copiii sunt cei mai naturali.

      Ai sa vezi tu cand vei trece prin asta.. ;)
      Si ai sa povestesti si la altii.

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...