luni, 5 noiembrie 2012

Un dascal de nota 10

Acest articol nu este din categoria "asa nu" cum sunt majoritatea articolelor despre cadre didactice din ultima vreme (pe buna dreptate), ci din categoria "asa da" adica se poate si altfel de invatamant, cu oameni care inteleg importanta si rolul meseriei lor de invatator/ profesor. De cand a aparut filmul si discutiile cu comportamentul invatatoarei Veronica B mi s-a tot pus un nod in stomac si mi-am zis ca stau deoparte de acest subiect. si nu pentru ca am avut o invatatoare care facea asa ci pentru ca am avut un parinte care facea asa.
Si daca de o invatatoare te mai scapi cumva, de parinte :( nu prea ai cum.
Acum doua zile cautam filmuletul pe youtube si, ia-l de unde nu-i. a disparut. Bine ca a facut LittleLucky rost de el si la pus la ea pe facebook ca sa-l pot arata si eu catorva persoane.

Dar sa revenim la prefesorii de nota 10. Pentru ca ei exista. sunt rari dar exista. Si nu neaparat in invatamantul Montessori, Waldorf sau Step by Step ci in invatamantul de stat. Nu am eu exemple de dat chiar acum, din invatamantul nostru, insa stiu ca se gasesc cateva de citit pe bloguri, si sunt sigura ca si voi ati intalnit sau ati auzit macar de unul.
Ceea ce am pregatit eu pentru voi azi, este un filmulet gasit anul trecut pe TED, un site drag mie, unde printre multe alte idei extraordinare, am gasit si filmuletul despre scoala verde :)
Mi-a placut acest profesor, John Hunter care a inteles diferit de altii, cum functioneaza educatia, invatarea, sau cum vreti voi sa-i ziceti acestui proces prin care noi formam niste oameni care sa faca fata lumii acesteia.
Filmuletul se numeste "John Hunter: Jocul de-a Pacea Lumii" si se gaseste cu traducere in mai multe limbi.
Va doresc vizionare placuta si va astept cu pareri.

8 comentarii:

  1. ce prezinta nenea este ca o lume ideala, e foarte frumos si pare asa de usor mai ales ca el nu s-a confruntat cu reguli, a facut ce i-a dictat inima intr-un sistem pe care avea voie sa-si modeleze propriul drum. dar sunt sigura ca el este una dintre exceptii, chiar si acolo unde totul pare ca se realizeaza la modul ideal si imposibil pentru noi.
    daca sistemul ar fi exact cum se scrie in carti sau cum se incurajeaza sa fie, peste tot s-ar studia dupa cum ne prezinta John Hunter, din pacate e nevoie de multe minti luminate si de ceva bani de investit in scolile noastre.
    intr-adevar, totul porneste de cand sunt copiii mici, cresa, gradinita, caci de atunci trebuie sa fie indrumati sa descopere prin joaca,sa invete prin descoperire si sa aplice prin experimentare.
    Dar ma uit la mine, la bancile lipite unele de altele de nu ne dau posibilitatea de a ne misca liber in clasa, de regulile care le interzic liceenilor sa iasa in curtea scolii in pauzele dintre cursuri, la frustrarile acumulate de profesorii care la enervare dau 2 si 3 si nu stiu ce sa mai faca sa-i atraga, sa le explice ca totul le foloseste. imi bat capul cu idei de proiecte si metode de a-i atrage si ma gandesc deprimata ce bine ar fi fost sa stam cu totii, ca la gradi, pe jos, pe un covor si sa vorbim, exact cum face nenea, sa ne jucam, sa invatam altfel, nu doar cu amenintarea catalogului, testului, notei scazute la purtare, dar doamne, este atat de departe pana acolo. si eu nu sunt dintre cei care ameninta cu cele enumerate de mai sus, mi se pare o aberatie, dar, of, e prea complicat.. Sunt atat de frustrati ca nu li se acorda atentie incat ajung sa se comporte ca niste maimute in cusca. trebuie tot schimbat. parintii sa aiba mai mult timp liber pentru odraslele lor, profesorii mai putin constransi de reguli, etc, etc... elevii sa constientizeze, cei mari mai ales, ca viata nu e atat de usoara pe cat cred ei ca este, cand mama si tata le dau totul de-a gata. si pana sa inteleaga asta trebuie sa schimbam noi abordarea. sa fim intr-adevar mai putin axati pe pedeapsa ci pe motivare, aprecierea evolutiei, pe calitatea invatarii. nu: ai 2 pt nestiinta si purtare urata ci bravo, ai mai adaugat o caramida viitorului tau sau: stagnezi, nu hai sa vedem ce nu merge, de ce nu merge. Dar la noi: fie profesorul e cu nasul pe sus si nu mai sta la explicatii, fie elevul nu are nicio treaba cu ce se preda la clasa.
    cat despre tanti, invatatoarea, un adevarat tiran. nu dascal, ci tortionar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptatae in ce spui. E greu intr-un sistem ca al nostru.
      John Hunter a avut in viata profesori deosebiti, precum spune si el, oameni care l-au facut ceea ce e acum si care l-au ghidat intr-o directie.
      Atunci cand intalnesti in viata oameni care investesc asa in tine sau cand ai parte de o intamplare marcanta (in sensul de schimbatoare de perspectiva) poti deveni un asemenea dascal. Eu vreau sa cred ca sunt un dascal in devenire. Nu prin faptul ca acum, la gradinita am activitatea care o am ci pentru ca chiar vreau sa investesc in vietile celor care raman un timp in viata mea.
      Am indoieli si eu, am nemultumiri, ma uit la ce-am invatat din manuale/cursuri si vad ca in practica ai nevoie de alte skill-uri. Daca nu iti plac cu adevarat copiii, si nu crezi ca ei sunt niste fiinte importante, modelabile si unice, cand vei ajunge in situatii de criza, (pentru ca inevitabil vei ajunge) poti sa te sui pe pereti si sa te invarti in jurul axei proprii in toate directiile, ca tot alta solutie decat cea a doamnei de mai sus nu vei gasi.
      Si despre rolul parintilor, nici nu mai vorbesc, ca doar vad la parintii cu care sunt eu in contact, si la modul in care incearca ei cu disperare sa si-l implineasca desi au un program de lucru de 9 ore/zi, mai stau cu copilul (sau in preajma lui) 4-5 ore si pe urma gata, la somn nu-i mai implinesti decat nevoia de odihna, a 2-a zi la fel.. si tot asa.

      Colegele mele care sunt invatatoare/ profesoare mi-au spus ca mai bine raman la gradinita decat sa ajung intr-o scoala unde cea mai mare responsabilitate e sa scriu/semnez/controlez documente :(

      Ma mai gandesc la ce as face in viitor. dorinta mea e sa am mica mea gradinita- scoala unde copii sa fie crescuti altfel.

      Ștergere
  2. Perfect de acord cu parerea de mai sus.
    Intr-o lume ideala putem invata impreuna cu copiii inventand tot felul de jocuri si strategii.
    DAR: noi traim intr-o lume cu susul in jos. Cui ii pasa ca copiii au o creativitate innascuta si ca vor sa si-o exprime?
    Cui ii pasa ca copiii au nevoie sa se zbenguie, sa sara, sa alerge, sa se tavaleasaca, sa fie ascultati cand se exprima si nu ridiculizati.
    Hai ca iti spun tot eu. Doar educatoarelor. Atat. La gradinite ii lasi sa se manifeste, sa alerge, sa vorbeasca, si cand trec la scoala, nu mai e voie: sa vorbesti, sa alergi, sa fi nemultumit, sa gresesti. Acolo trebuie sa stai drepti in banca, sa raspunzi cand esti intrebat, sa stai la ordin.
    Eu cand am trecut de la educatoare la invatatoare nu mi-a venit sa cred cat de repede m-am "adaptat" noii atmosfere. Dintr-o data am devenit batoasa, de fapt eram nesigura pe mine si speriata ca ce fac cu atatia copii agitati. Dar te uiti la ceilalti invatatori si vezi cum fac ei si te conformezi imediat. E ca din mers. Nici nu apuci sa gandesti de ce faci ce nu iti place.
    Si nu poti sa iti doresti decat sa nu ajungi ca invatatoarea din videoclip. Doamne ajutama sa nu clachez. Atat zici. Si mergi mai departe in nebunia asta colectiva.
    De-aia profesorii intelepti isi dau demisia cand vad ca nu razbesc. Pleaca sii ii lasa pe altii care cred ca pot muta muntii. care au studiat din carti ca e placut si usor sa fi invatator. Ai niste copii acolo cu care trebuie sa faci niste lectii patru ore pe zi. Trebuie sa ii educi. Doamne. Ce fals.
    Tocmai ca nu e asa. Te educi pe tine in timp ce aflii cate ceva despre copii.
    Daca nu poti sa accepti asta, ajungi frustrat , intr-un sistem in involutie si, culmea, ajungi sa iei apararea frustratilor asemanatori tie, atunci cand sunt descoperiti.
    Eu de aceea am renuntat la scoala. Am preferat sa raman acasa sa imi educ eu copilul cum cred. Nu mai vreau sa ma intorc in invatamant insa ii inteleg pe cei care raman acolo de ce ajung asa.
    Ai aus vorba de invatamantul Montessori, Waldorf sau Step by Step. tocmai ca acolo cerintele sunt mari, e greu sa ajungi profesor in sistemul lor. acolo chiar merg cei care se simt curajosi. Si pentru societatea noastra, e bine ca exista si acestea dar mai promovat ar trebui sa fie homeschoolingul.

    Iti las un artcol foarte bun- http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Anonim, cunosc articolul catre care ai lasat link. o jumatate de zi am stat si am citit inclusiv comentariile.
      Cu o parte din ce spui tu sunt si eu de acord insa vreau sa te contrazic asupra unor aspecte.
      Profesorii buni si copiii destepti n-o sa fie si nu sunt doar in invatamantul Montessori, Waldorf sau Step by Step. Asta inseamna ca ceilalti din scolile normale n-ar avea nici o sansa :(
      Dar dupa mine, acestia sunt curajosii; care fac treaba buna in sistemul nostru asa cum e. E adevarat ca nu am experienta ta, ca sa imi pot forma o parere mai ampla dar faptul ca traim intr-o lume cu susul in jos nu inseamna ca, gata. ne punnem mainile pe piept si nu mai facem nimic. gasim scuze pentru orice. Dar eu cred ca asta tine de fiecare fiinta in parte. In primul rand esti om , apoi profesor, inginer, sau altele. Deci daca un om ajunge sa se poarte asa, ar trebui sa isi cam puna intrebari. daca deja purtarea asta devine un comportament frecvent > obicei > principiu de viata, nu mai are ce cauta acolo. se duci la psiholog sa isi rezolvi probblemele. ii lasa pe altii, care au mintea mai proaspata sa faca treaba in locul lor
      Nu am zis ca e usor. e greu. e greu si sa fi aviator, si inginer, si medic, si invatator, si parinte. dar atunci cand o faci cu placere, cand intelegi rostul si sensul a ceea ce faci, nu mai e chiar atat de greu. Zic eu. care si eu ma enervez, obosesc, caut scuze si vinovati, imi plang de mila, sau caut solutii de iesire din impas si oameni care sa ma asculte.

      Cu homeschooling-ul si eu cochetez de ceva vreme insa deocamdata din homeschooling nu fac bani sa platesc chiria.
      sper ca pe viitor sa se rezolve si cu asta.
      Felicitari daca tu poti face asta. Mai cunosc mamici care fac homeschooling. pe Coca o sti? http://ursuletinazdravani.wordpress.com/


      Ștergere
  3. Iaca, sosesc si eu cu comentariul la articolul acesta :) jos palaria pentru profesorul-model, reprezinta un imbold pentru cei din breasla lui, dar ... si el sigur este printre cei putini care inoveaza, care ofera un suflu aparte sistemului de invatamant, gandindu-ne chiar ca face parte dintr-un sistem deschis, cu multe oportunitati, maleabil, centrat pe elev...si-acum sa transpunem acest profesor-model intr-un sistem de invatamant ca al nostru.....e un exercitiu la care nu am rezolvare .... suntem, cand spun suntem ma refer la cei din domeniul educatiei, deci, suntem ,,bolnavi,, daca nu ne ingropam de hartii, ,, suferim,, daca nu planificam si cel mai mic detaliu al activitatii, in loc sa lasam loc creativitatii si spontaneitatii elevului, ,,dirijam,, un grup in asa fel incat sa iesim noi bine la inspectii, .....offf cate si mai cate sunt de spus... dar nu rezolvam noi aici situatia in care se afla sistemul nostru de invatamant ... nu sunt ,,ascultati,, copii, dar mai profesorii..... singura optiune este sa ne manifestam asa cum simtim insa sub tiparele impuse ... daca putem!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, chiar asa e. Eu pana sa fac practica in scoli nu am crezut ca este obligatorie atata hartogaraie. mai ti-amintesti ca te si intrebam de ce atatea hartii si hartii...? cui folosesc?
      Fata de gradinita unde chiar esti centrat pe copil si pe dezvoltarea lui e mare diferenta.
      Si eu cum din start nu ma prea conformez regulilor..... nenecesare cred ca solutia este deocamdata asa cum zici tu: sa ne manifestam asa cum simtim si cum stim ca e bine, insa sub tiparele impuse ... daca putem :)
      Iti multumesc ptr comentariu Cristina. vine iarna si noi tot nu ne-am intalnit la o plimbare prin parc... :/
      Cand/daca o sa am scoala mea ti-ar placea sa colaborezi cu mine?

      Ștergere
    2. Wow, ce propunere ... nu stiu daca m-ai accepta in scoala ta, deja am un mod de manifestare destul de ,,spartan,,... dupa 17 ani de invatamant special ...sunt formata sub un anumit tipar. A nu se intelege gresit... nu sunt violenta cu copiii, ci doar autoritara datorita specificului scolii. Insa tentatia exista in a-mi schimba orientarea profesionala, in a gasi acea nisa in care sa evadez pentru binele psihicului meu. Tu esti oarecum la inceput si ai o efervescenta laudabila in ceea ce priveste invatamantul .... si ca sa nu ma lungesc ... cand vei avea scoala ta sigur gasim o cale de a colabora, in orice forma ar fi, iar cu plimbarea in parc ...nu mai promit nimic ... am un semestru incarcat ... prea incarcat incat sa pot face vreo promisiune :(
      Cristina

      Ștergere
    3. "efervescenta laudabila" :)) da, mi s-a mai zis :))
      sper sa nu mi se potoleasca prea mult cu timpul.

      oh. cand va veni scoala mea... :) ... eu mai am o saptamana de preaviz. deci sa vina mai repede ;)

      sunt sigura ca si oamenii mai spartani sunt modelabili :)) deci eu cred in tine

      o sa ne intalnim. ai sa vezi tu!

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...