joi, 18 decembrie 2014

Marea carte de experimente: 365 Science Activiries - Usborne Books

Cu adevarat o mare carte de experimente de care fiul meu nu se mai satura si de fiecare data cand are musafiri, scoate cartea ca sa facem experimente din ea.
Cartea a ajuns la noi tocmai din Cufarul Cartilor, un cufar unde si-au dat intalnire cele mai frumoase carti pentru copii, in limba engleza.
De ce este ea cea mai indragita carte a fiului meu? deoarece contine foarte multe experimente din diverse domenii.
Cea mai des axperimentata activitate de pana acum, a fost topirea creioanelor cerate cu uscatorul de par.
 Noi am folosit resturi de creioane ramase, pastrate de cand erau ai mei copii mici, special pentru refolosire creativa. In carte, experimentul este prezentat mult mai artistic fata de cum a iesit la noi


Feonul nostru este unul vechi, pansat, care merge pe o singura treapta si face zgomot cat un tractor, insa pana la urma a topit creioanele.
Am folosit o foaie alba pe care am lipit-o peste un carton. Pe foaie, cu jutorul pistolului cu lipici am lipit creioanele intr-o ordine random :)
Am sprijinit foaia de perete, un pic inclinata iar dedesupt am pus alt carton. Am dat drumul la feon si am asteptaaat,, pana au inceput sa curga culorile. Gabriel a fost foarte incantat de prima reusita si in acea seara a repetat experimentul de inca doua ori, singur. In urmatoarele zile, toti prietenii lui care au venit la noi in casa au avut parte de o demonstratie de culoare (si zgomot)
Dupa atatea experiente cu creioanele cerate, feonul nostru este pe alocuri patat cu rosu si mov, insa noi am invatat cateva lucruri care va pot fi utile si voua:
- daca vreti sa iasa un tablou frumos, asezati creioanele in ordinea care o doriti insa pe grupe de culori, nu asa imprastiate cum am facut noi. (culorile inchise se vor sui peste cele deschise si le acopera de tot cand se usuca)
- folositi feonul pe treapta cea mai fierbinte (daca nu vreti sa asteptati mult si bine)
- tineti-l indreptat catre varful creioanelor , nu asa cum se vede ca am facut noi in filmulet, pe toata lungimea lor
- inainte de a incepe, decojiti hartia de pe creioane
- folositi ziare vechi sau cartoane pentru a proteja suprafata pe care lucrati si zona dimprejur. (ceara colorata va stropi si in jur, depinde cum veti indrepta jetul de aer cald)

       

Un alt experiment incercat de noi, de fapt primul experiment din carte a fost experimentul cu oja.

A fost acesta primul, fiindca la celelalte ii spuneam ba ca n-avem una, ba ca n-avem alta, ba ca e tarziu sa ne apucam.. dar la asta cu oja n-am avut ce zice deoarece chiar el mi-a folosit sticlutele cu oja pe post de soldatei, in urma cu vreo cateva saptamani.

Am luat cele 3 sticlute cu lac de unghii pe care le mai aveam in casa, (dupa marea curatenie din vara cand am aruncat o punguta de oja), un vas in care am pus apa rece si o foaie de hartie.
Asa cum veti cedea in filmuletul de mai jos, am turnat cu grija putina oja in apa, apoi urmatoarea oja am turnat-o (relativ) in mijlocul primei, .. si tot asa. Cu o scobitoare am facut modele, apoi am pus cu grija hartia peste modelul obtinut la suprafata apei. Dupa cateva secunde am ridicat hartia din apa si ne-am mirat de ce am reusit sa facem. am lasat-o la uscat.

In seara aceia am repetat de 3 ori operatiunea, amandoi incantati fiind de mini-tablourile pe care le-am obtinut. nici nu va spun cat de rau mi-a parut ca am aruncat celelalte sticlute de oja.

         

Al 3-lea experiment pe care vi-l prezentam astazi, este unul ... floral
Nu stiu de ce ma asteptam sa nu fie asa atras de el, probabil fiindca in ultimul timp nu am avut activitati mai delicate, cu tema florala, ci doar crafturi de iarna.

Activitatea este foarte usor de realizat. Presupune insa indemanare din partea copilului de a desena un model de floare si de a decupa cu foarfeca.

Am folosit hartie colorata de diferite culori si grosimi. Asa cum veti vedea si in filmulet, florile din hartie mai subtire s-au deschis primele. Ultima care s-a deschis a fost din hartia cea mai groasa.
I-am explicat cum fibrele de hartie absorb apa si fac ca petalele sa se desfaca.

            

Acest experiment l-am facut pana acum de 4 ori. Vi-l recomandam mai ales cand copiii fac baie pentru a vedea ce se intampla de aproape si a se putea juca cu floricelele. Insa pana cand florile nu vor absorbi destula apa ca sa isi desfaca petalele e indicat sa nu faceti valuri prea mari ca sa nu patrunda apa inauntru si sa se scufunde sau sa nu se mai desfaca petalele. (noi am patit-o)

In afara de ce v-am povestit aici, am mai facut dupa modelul din carte: avioane, experimente cu sare + gheata, telefon cu fir, portavoce, prastie, experimentul cu ciocolata si cel cu lupa.
Asa cum am mai spus, cartea e o sursa excelenta de activitati si mai ales de proiecte facute in echipa
Acestea urmeaza in curand:




Sper ca v-a facut placere sa cititi experientele noastre dar sper si mai mult ca v-am starnit curiozitatea.
Iti multumim, Miriam, pentru acesta carte si iti dorim succes si satisfactii in toate proiectele tale.

11 comentarii:

  1. Ce idee excelenta, eu tocmai voiam sa arunc resturile de creioane cerate, ma tot impiedic de ele prin sertare... Maine incerc si eu, sa vedem ce iese!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur din plin ca exista astfel de idei pentru dezvoltarea spiritului creativ al celor mici, dar nu in ultimul rand, pentru distractia lor. Carticica asta a lua-o si pentru mine! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Craciun fericit alaturi de toti cei dragi.
    Multe zambete si bucurii...
    Primiti cu colindul?

    "Scoală gazdă din pătuţ
    Florile dalbe,
    Şi ne dă un colăcuţ
    Florile, florile dalbe.

    Că mămuca n-o făcut
    Florile dalbe,
    Sâtă rară n-o avut
    Florile, florile dalbe.

    Pe cand sâtă-o căpătat
    Florile dalbe
    Covata ni s-o crăpat
    Florile, florile dalbe

    Când covata o lichit
    Florile dalbe
    Cuptioru' nu s-o urnit
    Florile, florile dalbe

    Când cuptoru o pornit
    Florile dalbe
    Anul Nou o şi venit
    Florile, florile dalbe
    Florile, florïle dalbe."

    RăspundețiȘtergere
  4. Acum juma' de ora am primit-o si noi. am ascuns-o,dar nush dc pot sa rabd pana de Sf Ioan :)) . cred c-o pun diseara sub brad si scriu pe ea "acest cadou trebuia sa-l primesti de Sf Ioan" :))

    RăspundețiȘtergere
  5. este o carte foarte foarte faina. atat va zic. de aratat va mai aratam noi pe parcurs cum ne-am inspirat din ea.
    are idei pentru toate gusturile. si mai soft.. si mai aventuroase.. :)
    Violeta , sotul meu mi-a zis odata o vorba (cand tot ascundeam un cadou sa nu il vada Gabriel): mai bine ii dai cadoul acum si te bucuri de bucuria lui, decat sa te uiti vreodata inapoi si sa zici: ce bine ar fi fost..
    asa ca da-il si specifica acolo ca fiindca este un copil foarte foarte iubit , si-a primit cadoul acum ;)

    sau.. pastreaza cartea pentru a-ti clati tu ochii si a pregati materialele ptr experimente din timp. iar cand o va primi si va veni cu propunerile de activitati, sa nu patesti ca mine- aia n-avem, aia nu putem.. ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. I-am dat-o din seara aceea :). Si ne-am bucurat, intr-adevar. E fffff tare cartea- Ioan umbla toata ziua cu ea dupa el. eu am cam obosit. pana acum ne-au reusit toate expeimentele. cel mai mult ne place parasuta. S-o faceti neaparat!!! Chiar functioneaza- dupa cc ne-am distrat cu clestele de rufe, am atarnat un omulet lego. ioan a vrut de la inceput sa punem omuletul insa eu am tinut-o pe-a mea, (ca-i greu omuketul si nu o sa mearga). m-am inselat :)). asteptam sa se mai inmoaie gerul si sa mergem in pod sa-i dam drumul de acolo. sincer, nu m-asteptam sa fie cartea realizata atat de bine. toate-s fff bine explicate, iar materialele sunt la indemana oricui. Maine mergem sa cumparam baloane sa facem masinuta :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim, te rog sa iti stergi comentariul.
      nu cred in astfel de ritualuri si nu vreau sa las altcuiva impresia ca sunt de acord cu ele.
      si nu am nevoie de minuni.

      Ștergere
  8. Indraznesc sa iti scriu in speranta ca te vei intoarce cat de curand pe aici. Cred ca absenta ta e doar una temporara si in curand iti vei da seama ca blogul acesta este o punte de legatura intre tine si oameni, oameni care au nevoie de eroi, oameni care au nevoie sa fie eroi in propriile vieti.
    Te citesc de aproximativ doi ani si in tot acest timp m-ai inspirat. Am invatat de la tine nu doar cum sa fac o mancare buna sau cum sa ma joc cu copiii ci si cum sa privesc viata dintr-un unghi diferit. Mi-ai confirmat ceea ce stiam: ca unii oameni sunt facuti sa fie lumini in lume, oricat de zdrobit le este sufletul.
    Povestea mea nu e asa dureroasa ca a ta, insa sper sa te ajute sa iti gasesti puterea de a merge inainte si de a avea din nou speranta.
    In urma cu 5 ani mi-am pierdut mama intr-un groaznic accident si pentru prima data in viata am vrut sa mor. Sa mor cu adevarat. Insa povestea nu e despre mine. E despre sora mea. Ea, la foarte scurt timp a piedut si copilul. S-a nascut mort si preotul a refuzat sa ii inmormanteze copilul. A intrat intr-o depresie foarte grea si a devenit de nerecunoscut. A urmat apoi si probleme cu casa deoarece sotul mamei mai avea un fiu care si-a dat toata silinta sa ne scoata de acolo. Sora mea a fost toata viata un exemplu pentru mine, am fost surorile perfecte, iar ea si sotul ei erau cel mai frumos si iubitor cuplu care putea exista. Si dintr-o data lumea ei a devenit neagra si urata. A avut doua tentative de sinucidere, pur si simplu se topea sub ochii nostri. Nu puteam sa spunem nimanui din cauza pozitiei ei intr-o institutie importanta.Nu stiam cum s-o ajut si nici sotul ei nu putea face nimic. Dupa un timp a urmat divortul iar eu m-am simtit invinsa de viata care nu ne dadea decat lovituri. Tot ceea ce crezusem valoros pana atunci, tot ceea ce mi se parea frumos si demn devenise o ruina. Doar faptul ca trebuia sa am grija de sora mea ma oprea sa imi pun in practica gandurile sinucigase. Pana la urma am dus-o la un doctor insa asta a insemnat sfarsitul carierei ei. Si inceputul unei perioade in care traiam amandoua din pensia mea de handicapat. Fostul ei sot ne ajuta fara stirea ei, cu bani sau alimente, deoarece ea nu voia sa mai aiba nici o legatura cu el, desi el inca o iubea. Ma simteam vinovata, simteam ca innebunesc traind asa, vazand cum oamenii pe care ii iubeam cel mai mult sufera fara ca eu sa pot face nimic. Parca eram blestemate. Chiar imi doream sa vina sfarsitul cat mai repede insa suferinta se prelungea din zi in zi.
    Si sfarsitul a venit. Sfarsitul suferintei. Anul trecut a trebuit sa ne mutam, ca nu mai razbeam. Unul din vecinii nostri ne-a spus ca ne putem muta in apartamentu lui, mai sus cu un etaj, deoarece era anuntat la inchiriere de cateva luni si nimeni nu il solicitase. Nu stiu ce a vazut la noi, pentru ca noi eram ca doua umbre. Sora mea nu mai voia sa ia medicamente, mie imi era frica sa n-o pierd. El ne-a lasat sa stam acolo fara bani. Intr-o seara mi-a marturisit ca era indragostit de sora mea. Credeam ca visez. Sora mea fusese o femeie frumoasa inainte sa o afecteze depresia insa acum nu mai era asa. Mi-a spus ca de un an tot voia sa intre in vorba cu noi insa noi eram foarte retrase si retinute si asta l-a oprit. Mi-a fost greu sa ii spun povestea noastra insa dupa un pahar de vin, am lasat ca durerea adunata in mine in ultimii ani sa se reverse. Nu am crezut ca mai pot privi viata cu ochi buni, insa acest om a fost salvarea noastra. Peste o luna de zile, sora mea era indragostita din nou, zambea din nou, si ne pregateam sa ne mutam in alta zona a orasului. Acum sora mea e fericita, a nascut un copil sanatos, iubeste din nou, are un sot care o adora, lucreaza din nou dar doar de placere la gradinita unde eu sunt ingrijitoare si am in jurul meu o multime de copii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De aceea iti spun ca viata se poate intoarce oricand in favoarea ta, Ludmila. Nu se stie cand, intr-adevar, insa trebuie sa rezisti pana atunci. La noi s-a intamplat minunea dupa 4 ani, la tine se poate mai repede. Ma bucur ca nu am dat curs gandurilor negre atunci cand ma copleseau, pentru ca altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat cu sora mea. Si ma bucur ca oamenii care au intrat si au iesit din viata mea, au fost extraordinari si mi-au aratat ca iubirea e cea mai mare putere si ea ne ajuta sa rezistam. Fostul meu cumnat cu care m-am intalnit accidetal, a aflat cum s-a schimbat viata noastra si s-a bucurat sincer ca suferinta noastra a luat sfarsit. Stiu ca el a iubit-o foarte mult, insa viata i-a adus pe un drum in care nu mai puteau fi impreuna.
      Faptul ca imi vad sora fericita e cea mai mare satisfactie a mea. Si nu e numai ea fericita, ci intreaga familie. De aceea, Ludmila, iti spun ca mai exista speranta. Tu ai deja oameni care te iubesc, familia ta. Nu irosi aceasta mare putere care este foarte valoroasa prin simplul fapt ca este foarte rara.
      Aduna-ti suferinta si fa din ea o treapta pe care te poti catara mai sus. Nu zic ca nu vei mai suferi, ci zic doar ca vei vedea mai departe. Si cand se mai aduna suferinta, faci alta treapta, si iar alta treapta. Si vei vedea din ce in ce mai departe.
      Astept sa te intorci. Sunt sigura ca mai ai multe de spus. Viata iti da multe ocazii sa impartasesti cu altii ceea ce te ridica sau te coboara.
      Cu drag, o prietena.

      Ștergere
  9. Oricat de departe ai fi de noi, sa sti ca noi te iubim.
    Si ne e dor de tine.
    Te asteptam.
    <3 <3 <3 <3 <3 <3

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...