Pe scurt...

...despre cum a fost. Desi vacanta asta asta a fost o surpriza pentru mine (si nu numai pentru mine) aleg sa vorbesc aici doar despre lucrurile bune.

Am plecat la 11 noaptea intr-o masina supraincarcata 4 persoane adulte si 3 copii mici si un munte de scule. Pe la 2 noaptea ne-am oprit in Clopotiva unde am urcat vreo 200 m pana in varful unui deal unde Alina si-a construit casuta ei din lemn, asemanatoare cu cea a hobitilor din "Stapanul Inelelor". Dimineata cand m-am trezit si am vazut cat de frumos e totul in jur m-am simtit ca intr-o poveste; am iesit desculti in iarba uda si eu si copiii si la micul dejun am mancat mure direct din tufisuri. A fost o incantare pentru mine sa stau 2 zile acolo. In afara de faptul ca am avut mure la discretie am mai avut parte si de un prune, mere si visine. Si eu m-am mirat sa vad ca in august mai sunt visine in pom dar chiar eu le-am cules si au fost tare bune. Am cules si plante: menta, cimbrisor de camp, patlagina, busuioc.
Asa priveliste faina aveam chiar din usa casutei.

In pomisorul acela se vad scutecele fiica-mii la uscat :) In departare lacul Ostrov:

 cel mai nou prieten al fiului meu, Haiduc

Aici toti norii care s-au mobilizat asa special pentru incantarea mea :)

De-acolo am plecat si mai incarcati. Alina si Ina, doua surori frumoase si de gasca, ni s-au alaturat in aventura noastra.
Drumul a fost greu dar frumos.

Ne-am oprit si la muzeul Achim Emilian din Almasul-Mare unde copiii au fost foarte entuziasmati de vagonete.

Am ajuns la destinatie toti intregi si nevatamati sau cum spunea cineva unul mai nevatamat ca altul.
Noi, mamicile, ne simtindu-ne in stare sa dormim la cort, ne-am cazat la o casuta jos in sat unde de-abia am asteptat sa ne imbaiem si noi si copiii; insa nefiind obisnuite cu operatiunea de baie la lighean am facut o aparaie in casa omului asa incat la sfarsitul curateniei la locul de munca de-abia asteptam sa vina a 2a zi momentul sa facem baie la butoiul din curte.

Pe toata perioada cat am stat la munte indiferent unde am dormit, in casa sau in cort n-am putut sa dorm mai mult de ora 8. Aerul curat, soarele, ma trezeau in fiecare dimineata si ieseam desculta in iarba de afara. Era o adevarata placere. Parca auzeam cantecul lui Dumnezeu pentru mine care ma indemna sa ma bucur, sa dansez si sa zbor. Saream gardul in curtea vecina si culegeam menta si patlagina, ma rugam si cantam. Eram doar eu si oile. Nici macar nu-mi era foame dimineata; iar acasa de cand sunt inca in pat ma gandesc la ce-o sa mananc cand intru in bucatarie.

Asa arata cerul intr-o dimineata splendida cand m-am trezit eu

Copiii s-au simtit foarte bine. Pentru ca nu le-am luat decat cateva jucarii s-au jucat cu tot ce au gasit pe acolo prin curte: nisip, pietris, apa, cutii, scanduri... oi...

Cand ne-am mutat sus la cort a fost si mai interesant. Cum spunea cineva intr-un comentariu recent nu e chiar usor fara apa, curent, gaz, semnal... insa ne-am descurcat si ne-am adaptat fiecare la noul mediu; copii mai repede decat noi :)
Ei si-au gasit imediat de lucru/ de joaca:

Apa trebuia adusa de peste un deal si o vale. o adevarata aventura. Am cules alune din padure, ciuperci, si plante de pe camp

Am facut dus la butoi cu apa incalzita la soare si infuzata cu plante si uleiuri esentiale; am gatit mancare la ceaun/ pe jaratec, sau la soare; seara am stat de povesti in jurul focului; am spalat hainele in lighean cu sapun de casa-chiar si scutecele fiica-mii. Si e adevarat ca soarele scoate petele de pe scutece.
N-am avut semnal la telefon decat in anumite locuri, cu laptopul Alinei m-am plimbat de colo-colo cu speranta ca voi putea trimite ceva mesaje dar m-am multumit pana la urma doar sa citesc cateva articole.

Toate lucrurile bune s-au asortat cu o vreme superba, cu veselia copiilor mei si cu fascinatia pentru tot ceea ce a creat Dumnezeu

Deocamdata atat. Am facut mai multe poze dar a trebuit sa fiu foarte selectiva deoarece am spus ca va fi o postare scurta :)
Intr-o postare viitoare va voi spune ce am invatat eu din vacanta asta.