Busuiocul - mai mult decât un condiment

Zilele trecute admiram săpunul cu busuioc creat de Geta şi mi-am adus aminte că demult tot vroiam eu să scriu despre planta asta atât de benefică şi felul în care o folosesc eu în bucătărie, în cosmetică şi în tratamente naturale.
În afară de parfumul şi de calităţile busuiocului (antiinflamatoare, antibacteriene, antiinfecţioase, antiseptice) ceea ce m-a tras la el cu mulţi ani în urmă a fost faptul că este un bun galactogog. Aşa că eu beam ceai de busuioc şi chimion încă din luna a 9a de sarcină. Şi mi-a prins bine deoarece busuiocul stimulează digestia şi ajută la elimanarea gazelor iar mămicile ştiu cam cum e în ultima lună de sarcină. Tot mămicile ştiu că e bun ptr colici şi la copiii mici tot în combinatia busuioc-chimen-menta.

Mai tarziu am aflat de la fratele meu altă metodă de folosire a busuiocului şi până în ziua de azi o folosesc.
Pun seara în sticlă sau în borcan un pic de busuioc şi umplu sticla cu apa de la izvor. Dimineaţa strecor şi beau apa. şi eu şi copiii. Când nu pun de cu seara, pun dimineaţa şi începem să bem din ea abia pe la prânz.
Apa de busuioc are un gust şi miros specific şi conţine principiile active ale busuiocului. Câteodată o combin cu alte plante. De exemplu azi dimineaţă am băut apa de busuioc cu apă de gălbenele.

Deoarece uleiurile volatile din busuioc au proprietăţi antiseptice, bactericide, antiinflamatorii şi cicatrizante este folosit des în afecţiunile respiratorii.
L-am folosit şi eu cu succes când copiii mei au început să tuşească. Le-am facut apa de busuioc, cimbrişor de câmp şi pătlagină. Şi a avut efect.
De obicei fiul meu din tuse, > muci,,, ajungea la o bronşită asmatiformă în două zile. În ultimul timp n-am mai avut probleme cu el. Îi diminuează tusea chiar de la primele folosiri. Dar despre asta o să vă scriu altă dată.

Tot cu apa de busuioc mă clatesc dimineaţa pe faţa, fac gargară, sau o folosesc ca şi apă de gură după ce mănânc sau după ce mă spăl pe dinţi.
Ceai de busuioc bem toţi atunci când începe să ne curgă nasul.
Facem o infuzie de busuioc cu mentă şi ghimbir.
Infuzie de busuioc cu mentă si urzică + otet folosesc la clătirea parului. Cârlionţii mei se simt foarte bine după un asemenea tratament.


În urmă cu un an când m-am hotărât să nu mai folosesc creme, loţiuni şi măşti din comerţ am început să îmi prepar acasă ce am nevoie. Şi-mi aduc aminte ca uleiul de busuioc a fost printre primele care le-am facut. A fost de fapt un macerat de busuioc în ulei de măsline extravirgin. L-am pus cu gândul că-l voi folosi in bucătărie ca şi ulei aromat dar a ajuns să fie folosit şi altfel.
Mi-am facut ulei de masaj amestecând uleiul de busuioc cu cel de mentă (tot macerat) pentru corpul meu iar pentru corpul copiilor l-am amestecat cu uleiul de gălbenele (tot macerat).

Anul acesta cand am fost la munte mi-am făcut alt ulei de corp şi mai fain. Am pus într-o sticluţă în care aveam ulei de orez, o crenguţă de busuioc, una de mentă şi una de cimbrişor de camp. Uleiul acesta l-am folosit în bilele de baie pentru copii, în maştile mele de păr, şi în noul meu ulei de masaj.
Acum în timp ce eu scriu aici am pe aragaz un preparat cosmetic foarte fain din busuioc, dar nu vă spun încă despre ce e vorba. E în premieră pentru mine. Sper să îmi reuşească şi să nu îmi pară rău că am folosit tot busuiocul din casă.

Ca şi condiment îl folosesc la sfârşitul pregătirii mâncărurilor calde, sau în timpul preparării mâncărurilor reci. Este cel mai des folosit în bucătăria mea alături de mărar şi chimion. Acestea fiind zise mă intorc la preparatul meu minune si vă doresc tuturor un weekend frumos alături de cei dragi.