By By Holiday

Tot spuneam eu in cateva postari ca ma simt asa de bine ca si cum as fi intr-o vacanta nesfarsita. Chiar daca am mai mers la facultate, am avut examene, practica de specialitate, cu mici exceptii simteam ca timpul imi apartinea. Provocarile, greutatile, oboseala sau alte evenimente neasteptate erau cumva gestionate usor, cu incredere si cu pasiune, majoritatea avand legatura cu familia mea sau cu cei dragi mie.
Acum lucrurile s-au schimbat. De vreo 2 saptamani a mai aparut un consumator de energie in peisaj si acesta se numeste serviciul :)
Daaa, am facut ceea ce ii este greu oricarei mame sa faca: sa se intoarca la lucru cat copiii sunt inca mici.

Nu vreau sa spun prin asta ca mamicile n-au de lucru cat sunt in concediu de cresterea copiilor; oricum o mama care sta acasa nu sta ci are o responsabilitate foarte mare: aceea de a pregati un om (sau 2 sau 3) pentru viata, de a avea grija si de gospodarie (cu tot ce presupune asta), de a intretine o anumita atmosfera in casa si intre membrii familiei, mai pe scurt: de a fi magician
Eu simteam ca asa de bine mi se potriveste rolul acesta si asa de implicat il traiam, incat in momentele cand ma gandeam ca va veni o vreme cand voi reincepe serviciul, ma simteam ca si cum as fi cumva pedepsita. Asa ca alungam gandul spunandu-mi ca pana atunci mai este timp si n-are rost sa ma ingrijorez dinainte. In schimb in discutiile cu sotul meu ne gandeam serios la posibilitatea lucrului de acasa. insa desi sunt buna la multe lucruri nu gaseam un domeniu in care as putea excela in asa fel incat contributia mea financiara sa insemne ceva.
Si din nou ma consolam cu ideea ca oricum mai e timp.

Pana intr-o seara. Cand am primit un telefon cu o propunere de lucru cu raspuns pana a2a zi. Nu va descriu cate mi-au trecut prin cap, cate scenarii, socoteli si temeri, mai ales ca ai mei copii erau raciti. Era o chestie asa ciudata mai ales ca ei in iarna asta n-au mai fost raciti chiar daca au fost frigurile acelea extreme si baiatul meu a fost in fiecare zi la gradinita. Partea buna a fost ca din primul telefon dat, am gasit o prietena dispusa sa ma ajute si sa stea cu copiii mei a 2a zi cat eu merg in proba.
Asa ca a2a zi i-am lasat instructiunile, ceaiurile si siropurile, copiii dormind, si am plecat la noul serviciu. N-am sa va spun cum au trecut cele cateva ore, va spun doar ca la ora 1 si ceva cand am plecat catre casa aveam niste sani mari, umflati si tensionati, aproape ca in prima luna dupa nastere.
Ajunsa acasa, amandoi copiii au sarit efectiv pe mine si pe sanii mei. Printre rasete, lacrimi si muci, o multime de ganduri si de contradictii zburau prin mintea mea cea creata.

Toata ziua am stat cu ei efectiv lipiti de mine. Seara (am renuntat la cinemateca), cand m-am refugiat in vana sa meditez, m-am gandit si m-am razgandit de vreo cateva ori in privinta viitorului meu. Am plans si am plans incercand sa gasesc raspunsuri, incercand sa gasesc alte solutii incercand sa ma calmez, incercand sa gasesc formula ideeala pentru situatia mea. Am cerut in rugaciune un raspuns. Am pus conditii. Am plans iar. Cand m-am bagat langa copii in pat, vroiam sa gasesc acel buton pe care sa apas si sa opresc timpul in loc. Sunt sigura ca fiecare din voi ati avut momente in care ratiunea s-a luat la intrecere cu feeling-ul. Parca fiecare rationalizare chema un val de emotii; si incercand sa nu mai gandesc, fiecare emotie chema alte valuri de cugetari.
Copiii mi-au simtit cumva starea. A fost prima data dupa muuult timp cand s-a trezit si fiul meu peste noapte sa suga.

A 2a zi am luat-o iar de la capat. De data asta am plecat la 7 si am ajuns acasa la 5. Dupa 10 ore departe de copiii mei, cand ne-am reintalnit a fost sarbatoare. In timp ce-mi alaptam copiii, prietena mea mi-a povestit tot ce-au facut ei peste zi iar eu eram ca la aflarea celor mai importante stiri.
Niciodata n-am fost mai obosita ca in acele prime 4 zile de munca. Incercam sa dorm cand ajungeam acasa dar nu prea reuseam. De mancat nici nu imi mai trebuia cu toate ca prietena mea ne facea mancare zilnic; eu voiam doar sa ma odihnesc. Seara, in vana, imi aveam timpul de plans si rugaciune. Clateam scutecele, pregateam hainele ptr ziua urmatoare, ma puneam sa adorm copiii si acolo ramaneam. Pana cand suna ceasul a2a zi.

Acum cand scriu imi dau seama ca au trecut deja 2 saptamani de cand lucrez. Saptamana asta care a trecut nici macar nu stiu cum de a trecut timpul. stiu doar ca am fost foaaarte obosita. obosita si fericita.
Da. sunt si fericita. Pentru ca in saptamana care a trecut am reusit sa-mi iau si copila cu mine la serviciu. Copiii mei s-au insanatosit (fara medicamente), asa ca dimineata plecam toti de acasa la 7. Ne suim in tramvai, sotul se da jos la gradinita sa-l lasa pe baietel, iar eu cu fiica mea mergem mai departe la munca - la alta gradinita :-)
Nu e usor dar macar am copila cu mine, nu mai sunt nevoita s-o las acasa cu altcineva. Cand plec de la lucru cu fiica-mea legata de mine, trec si il iau si pe fiul meu de la gradinita lui si asa ajung acasa cu amandoi copiii.

Incercam sa ne petrecem timpul cat mai frumos si cat mai impreuna :))
Daca n-ar fi sotul meu sa ma ajute sa ma sustina sa ma alinte si sa ma aprecieze, n-as rezista asa. De obosita sunt obosita in cursul saptamanii. de-abia asteptam sa vina weekendul sa ne relaxam si sa ne facem de cap in stilul nostru.
In continuare speram sa apara o oportunitate sa lucrez de acasa. dar deocamdata merg pe drumul asta. Speram ca facem bine asa si nu provocam suferinta inutila nimanui.
In continuare ne redescoperim. pe sine, unul pe celalalt, puterile, viata.
Azi cred ca este ultima zi in care mai avem ocazia sa ne distram asa ca in filmuletul acesta. De aceea vrem sa profitam la maxim de ceea ce avem.
Va las cu ganduri bune si va urez o saptamana binecuvantata alaturi de cei dragi