Legenda Dragostei

Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti.

Cind Plictiseala a căscat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus: "Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!" Intriga şi-a ridicat ispitită sprincenele, iar Curiozitatea, neputind să se reţina, a întrebat: "V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfîrşit, primul ce va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua...

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neînteresată... însă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat să nu se ascundă: "De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?" Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinuse), iar Laşitatea a preferat să nu îndrăznească.
Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere.

Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! Egoismul şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului, iar Pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan. Neatenţia, pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns.

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafir, şi, profund impresionată, s-a ascuns între flori. "Un milion!" a numărat Nebunia şi a început să caute. Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. După aceasta Credinţa a fost auzită discutind cu Dumnezeu, iar Pasiunea şi cu Dorinta au fost văzute făcând vulcanul sa vibreze. Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a ieşit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumuseţe.

Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi, Talentul - în iarba tînără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - la fundul oceanului, chiar şi pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă. Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriş, fiecare rîuleţ, pe piscurile munţilor, şi, când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi. Ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumător.
Începând cu acea zi dragostea e oarbă şi nebunia o însoţeşte mereu!