duminică, 20 noiembrie 2011

O dragoste totală

Precum v-aţi aşteptat uni dintre voi, nu vreu să las să treacă duminica aceasta fără să vă arăt ceva frumos.
 
                          

Astăzi am ales acest cântec care este unul din preferatele mele (cele multe), însă videoclipul este cel care îmi aduce aminte mereu că Tatăl meu mă poartă zi de zi în carul Său de biruinţă oricât de grea cred eu că este viaţa uneori, şi că fără El nu aş fi nimic. Nu am nimic care să nu-mi fi fost dat, tot ce am, am de la Dumnezeu şi dacă sunt aici în punctul ăsta din viața mea e pentru că El vrea să fiu aici şi îmi dă putere să fiu aici.
Mi-e greu să mă încred în El de multe ori, crezând că eu ştiu mai bine. dar abia atunci când mă abandonez cu totul în dragostea Lui o scot la capăt biruitoare.

În filmuleţul de mai sus este vorba despre un tată Dick Hoyt şi un fiul său Rick care concurează împreună în diferite competiţii de maraton, triatlon şi povestea lor chiar vă rog să o citiţi aici
Ei sunt o echipă, un exemplu de dragoste care multora le e greu să o înţeleagă. Şi eu de-abia după ce am devenit părinte am experimentat cu adevărat dragostea necondiţionată sau măcar o frântură din ea.

În momentul naşterii lui Rick s-a întâmplat ceva şi creierul său a fost privat de oxigen. Doctorii în urma diagnosticului de tetraplegie spastica i-au dat foarte puţine şanse lui Rick de a trăi o viaţă "normală". Însă părinţii lui au văzut dincolo de limitările fizice ale lui Rick şi la vârsta de 10 ani i-au făcut rost de un calculator interactiv. Rick a fost admis la vârsta de 13 ani în şcoală publică iar în 1993 a absolvit Universitatea din Boston cu o diplomă în educaţie specială.

La varsta de 15 ani Rick i-a spus tatălui său că vrea să participe la o cursa de 5 mile. Departe de a fi un alergător pe distanţe lungi, Dick fost de acord să-l împingă pe Rick în scaunul cu rotile şi au terminat in penultima pozitie. În acea noapte, Rick a spus tatălui său: "Dad, when I'm running, it feels like I'm not handicapped."
De atunci au participat împreună la peste 1000 de curse.

Ptr cine cunoaşte sau a urmărit vreodată competiţiile de triatlon, ştie că acestea sunt foarte grele. Acest tată a participat cu fiul său trăgându-l la probele de nataţie cu un cablu de bungee ataşat la vesta sa şi la partea din faţă a bărcii, la probele de ciclism pedalând la o bicicletă specială cu 2 locuri, şi la probele de alergare îl împinge pe Rick în scaunul său special cei 40 km la competiţiile de Ironman.

Ştiţi, de multe ori noi spunem că Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat şi ne poartă de grijă indiferenr de situaţiile prin care trecem, dar adevărul e că noi nu înţelegem această dragoste decăt atunci cand o experimentăm, ne întâlnim cu această dragoste răscumparatoare la un moment dat din viaţa noastră sau o vedem manifestată la persoane reale care pot fi un exemplu pentru noi.
Respect şi admir acest tată, acest om dedicat care a înţeles cine este şi care este scopul vieţii lui care nu s-a lăsat învins de circumstanţe şi aşa cum arătam şi în videoclipul cu Nick, a învăţat să traiască viaţa din plin.

Închei acestă poveste de azi spunând că Rick a fost întrebat odată, dacă el ar putea da tatălui său un singur lucru, care ar fi acela? Rick a răspuns: "The thing I'd most like is for my dad to sit in the chair and I would push him for once."

8 comentarii:

  1. Foarte emotionant! Inca plang:(
    E o dovada de dragoste neconditionata...inca nu-mi revin.
    Multumesc mult pentru clip:*:*

    RăspundețiȘtergere
  2. O poveste extraordinara si un clip emotionant. Multumim, chiar trebuie sa ne amintim de multe ori sa multumim Domnului pentru toate!

    RăspundețiȘtergere
  3. doamne,aceasta povestea e uimitoare,m-a facut sa-mi fie rusine ca"cedez"prea usor in fata greutatilor ale vietii..e o adevarata lectie despre dragostea neconditionata fata de copilul tau,iti multumesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Fetelor si eu plang de fiecare data cand urmaresc acest videoclip. Pe site-ul lor este un alt videoclip cu scene si mai emotionante pe o melodie frumoasa "I can only imagine".
    Au si o carte intitulata "Devoted — The Story of a Father's Love For His Son"

    RăspundețiȘtergere
  5. Ca de fiecare data este un privilegiu ptr mine sa plang in urma articolelor tale. Asemenea povesti de viata ma aduc in punctul in care ma pot detasa de viata mea si pot privi mai clar ce scop am si ce trairi.
    Jos palaria in fata unui asemenea parinte. In vremea asta in care accentul se pune pe persoana intai singular, pe EU si ce vreau,doresc EU, atunci cand citesti despre oameni asa dedicati care trec peste eul personal, iti vine sa vrei sa ai un buton prin care s-o iei de la inceput. cu alte alegeri, cu alte prioritati, sa nu mai repeti greselile care le-ai facut. Am citit povestea pe site-ul lor. Un exemplu ptr toti parintii.
    Doamne ajuta-ma sa nu uit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea , ma bucur sincer ca acest articol si povestea lor a avut ecou in tine.
      Asa este, parintii sunt o "specie" ciudata, pusi mereu in fata deciziilor responsabile, cu rezervorul de iubire supraincarcat.
      Facem greseli toti, important e sa gasim drumul catre recunoastere, iertare, vindecare, schimbare. Nu e usor dar Dumnezeu ne-a inzestrat cu capacitati uimitoare de a face fata vietii. de ce sa irosim toate aceste capacitati si daruri si ocazii..?

      Ștergere
  6. Atat de emotionanta e povestea celor doi, incat ramai fara cuvinte!
    Irina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, draga mea Irina.
      e o relatie ce intrece valorile noastre umane.

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...