luni, 7 noiembrie 2011

Viaţa ca un premiu

V-aţi gândit vreodată la viaţă ca la un premiu? Un premiu nemeritat bineînţeles, că doar n-am depus efort pentru el şi nici n-am concurat undeva ptr a-l primi.
Dar vi s-a întâmplat măcar o dată in viaţă să realizaţi că viaţa este un dar?
Că erai pe punctul de a o pierde de vreo câteva ori până acum şi că, cumva, prin minune încă trăieşti?
Eu m-am gândit la toate astea sâmbătă seara, când tolanită între perne şi între copii făceam un review al zilei încă neterminate, şi încercam să fac o alegere între a mă arunca în vana cu apă sau a rămâne să facem cinematecă. Tot gândindu-mă aşa, am adormit lăsând cele două placeri pentru a 2a zi când meditaţia mea asupra vieţii s-a aprofundat şi mai mult.

Dar să revin la ziua de sâmbătă care am ales-o ptr a merge toţi în parc şi a ne bucura de vremea asta frumoasă cât mai e. Eu şi fiul meu ne-am luat rolele, iar soţul şi-a luat fotoaparatul şi fetiţa, şi ne-am distrat într-un parc cu trandafiri, bănci, leagane şi alei pavate cât de cât ok ptr testarea rolelor. Fiul meu s-a lăsat păgubaş după 15 minute de încercări şi s-a dus la joacă alături de ceilalţi iar eu am rămas cocoţată pe role timp de 2 ore. Poate pentru unii nu e ceva deosebit însă pentru mine care n-am mai pus role în picioare de 5 ani a fost o mare reuşită/dorinţă împlinită/favoare/provocare. Deşi am avut în urmă cu 10 ani un accident la ambele picioare şi coloana, accident care mă cam descalifica din practicarea sporturilor de genul patinaj, gimnastică, dansat, purtatul bebeluşului, chiar şi mersul pe tocuri :) am reuşit să trec peste bariere şi să-mi testez limitele.

Cei care mă cunosc ştiu ce înseamnă asta ptr mine şi cât de motivată sunt. Aşa că am înfruntat stânjeneala de început când ceilalti părinţii se uitau curioşi la mine, şi comentariile de descurajare venite de pe o bancă alaturată, am depaşit şi primele senzaţii de "fuga pământului de sub picioare" şi am început să dau ture prin parc lăsând vântul să-mi spună cât de frumoasă/curajoasă/talentată sunt :)
A fost ceva ce-mi doream demult şi ăsta a fost doar începutul :) Deşi mă aşteptam să fac febră musculară nu am vrut să mă dau jos de pe role până când nu a trebuit să ne-ntoarcem acasă. M-am bucurat că am picioare sănătoase şi că Dumnezeu a făcut minuni în toţi anii ăştia cu mine ca să pot aprecia viaţa la (cât mai) adevărata ei valoare şi să îmi pune ordine în priorităţi.

Cu mulţi ani în urmă mă aflam în spital cu o persoană foarte dragă mie şi într-o anumită dimineaţă pe când mă admiram în oglindă, mi-a venit aşa dintr-o dată în minte o întrebare: "ce-aş face dacă într-o dimineaţă când m-aş trezi şi m-aş uita în oglindă aş constata că faţa mea a păţit ceva? ceva care să-mi ştirbească frumuseţea şi care m-ar îngrozi?"
"Oaaah, ar fi teribil. m-aş sfârşi. lumea mea s-ar dărâma."
Oare? Dintr-atâta lucru?
"Dar dacă nici n-aş mai ajunge la oglindă. dacă atunci când m-aş trezi nu mi-aş putea mişca mâinile? sau picioarele. sau n-aş putea scoate măcar un sunet. sau... n-aş putea vedea nimic."
Ar fi asta o tragedie? Atunci lumea mea s-ar dărâma?

În timp ce îmi puneam întrebările acestea am văzut în oglindă imaginea acelei fiinţe, cea mai dragă mie, întinsă pe pat. Şi mi-am dat seama că habar nu am despre viaţă si că o percep greşit. Că lumea mea s-ar putea dărâma oricând, din orice, doar că viaţa nu se rezumă doar la asta ci şi la ceea ce faci după. Atunci, când eşti în faza de "după" îţi dai seama de tine altfel, începi să-ţi asumi alegeri (sau nu) şi înţelegi că noţiunile de "faci cum simţi", "faci ce trebuie", "perfecţiune", "merit", "viaţă" au altă însemnătate.
Dacă v-aţi pus vreodată asemenea întrebări sau ştiţi pe cineva care chiar şi le pune, vreau să vă las cu un filmuleţ reprezentativ şi cu câteva concluzii.
Viaţa nu e întotdeauna roz. Viaţa ne dă lecţii importante. Atitudinea în faţa vieţii determină dacă viaţa noastră merită trăită şi dacă putem schimba ceva la ea.


                        

20 de comentarii:

  1. Deseori imi pun si eu astfel de intrebari. Si eu am scapat ieftin din incercari teribile, cu un plaman spart (reparat dupa), coaste rupte, o hemipareza, etc. Oare aceasta constientizare se intampla numai celor care ajung pe marginea prapastiei efectiv, sau putem invata si din ale altora despre cat de minunat dar de la Dumnezeu este viata? Eu cred ca e suficient sa privim cu intelepciune tot ce ni se perinda prin fata ochilor zi de zi. In toate sta maretia lui Dumnezeu si frumusetea acestei vieti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh Marilena. eu cred ca putem invata si in alte moduri, doar din experientele altora, insa suntem razvratiti. Mai cred si ca toate astea au rostul lor. in primul rand sa ne apropie de Creatorul nostru si de implinirea destinului nostru. Dar ma uit in Biblie si vad oameni ascultatori (Fecioara Maria, Iosif) deci se poate. Recunosc ca eu in incercarile vietii m-am domesticit. Desi a fost dureros e bine ca n-a fost mai rau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai atins un subiect sensibil din mai multe puncte de vedere, fiecare avem propria viziune asupra vietii, insa mie imi place cum ai scris chiar tu...,, priveste...inainte cu credinta,in jos cu intelegere si in sus cu recunostinta,,....ai cuprins in mare masura cam cum trebuie sa privim diferitele aspecte ale acestei vieti.
    O seara plina de iubire sa aveti.
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  4. ne-am pus , cum nu ?...dar...hai sa privim spre soare ...e sarbatoare azi...la mare e soare...nu stiu in alte parti :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Hm. eu ma si intrebam cum ai putut sa lasi sa treaca duminica fara sa scrii tu ceva frumos..?
    si uite! M-ai uimit din nou. Cred ca a vorbi despre lucruri care dor in viata personala, amintiri, e cel mai greu. In public ma refer.
    Dar uite cum le-ai pus tru una langa alta de a iesit asa de bine. Cel putin videoclipul asta, ma face sa imi revizuiesc comportamentul in fata vietii. Doamne ce atitudine!

    RăspundețiȘtergere
  6. 10 puncte ptr meditatia asupra vietii.
    10 puncte ptr curajul de a te cocota pe role & de a accepta complimente din partea vantului :)
    10 puncte ptr deschiderea sufletului tau.

    Esti o mare descoperire ptr mine. chiar daca n-am mai comentat pana acum desi te citesc de ceva timp, azi m-ai scos din confortul meu si vreau sa-ti multumesc ca ai facut-o.

    Videoclipul m-a pus exact in lumina adevarului. ce viata mediocra am si ce scuze lamentabile gasesc ptr ea. Si imi doresc din toata inima sa spun I LOVE LIVING LIFE> I AM HAPPY

    RăspundețiȘtergere
  7. Am impresia ca te cunosc. Sau ca imi furi gandurile.
    Asa gandesc si eu doar ca pe mine nu ma baga in seama nimeni. in anturajul meu, prietenele sunt interesate doar de moda, make-up, cheltuirea banilor... Cand zic si eu ceva mai profund sunt luata in ras.
    Macar tu ai oameni care te apreciaza.

    RăspundețiȘtergere
  8. De cand am inceput sa tin minte, am tot pierdut pe cineva drag. Pe mama, tata, bunicii. L-a varsta la care pe altii nu i-a durut nici macar maseaua de minte, eu pierdusem cam tot ce puteam sa pierd. Durerea fizica si sufleteasca doar eu stiu cata a fost.
    Si am ajuns intr-un punct la care am fost la un pas de a-mi pierde viata. Si totusi, am fost salvata. de atunci, sunt ani buni si multi, ma tot intreb de ce. De ce, cand toti au murit, eu am fost salvata.
    Nu stiu daca viata e un premiu, dar ca un dar o vad.
    viata nu e roz, cu siguranta nu. dar depinde se fiecare dintre noi sa ne-o facem frumoasa. de asta sunt sigura.

    RăspundețiȘtergere
  9. Apreciez curajul tau, e atat de greu ca o persoana sa nu se lase invinsa de ceea ce spun altii...si citind si comentariile de aici,vad ca nu esti singura..fiecare a pierdut ceva sau pe cineva intr-un anumit moment. Dar cum Dumnezeu nu uita si compenseaza, trebuie sa cerem de la El speranta si increderea ca vom fi mangaiati pentru toate clipele noastre de durere.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Cristina esti un observator excelent. Si un comentator de asemenea excelent. O seara excelenta si tie

    RăspundețiȘtergere
  11. @Coco in fiecare zi e sarbatoare :)
    La mine aici e o luna plina superba. Sunt convinsa ca si la tine.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Andreea ai observat tu bine. Duminica o pastrez ptr anumite postari mai .. speciale. Uneori a vorbi despre lucruri care dor e benefic. depinde si daca suntem pregatiti sa fim vulnerabili in fata altora. Acesta este unul din filmulete motivationale care-mi plac mie. mai am multe.
    Nick Vujicic este un om deosebit. Un exemplu de viata traita frumos. si pe mine ma remonteaza de fiecare data.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Ralus nu ne-am mai vazut de mult :)
    Te imbratisez si eu cu drag

    RăspundețiȘtergere
  14. @Oana deci am 30 de puncte :)
    Si filmuletul merita 10 puncte. Iti doresc din toata inima sa poti spune
    I LOVE LIVING LIFE> I AM HAPPY

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Anonim nu cred ca ma cunosti. gandurile nu ti le fur :)
    Fiecare din noi avem nevoie de apreciere, si ar fi bine sa o primim de la cei aproape noua. Anturajul nu inseamna neaparat prietenie. Poate ca iti vei gasi oameni cu care ai in comun mai multe lucruri si te vei simti mai bine, dar cel mai important e sa te apreciezi si sa te iubesti tu ;)

    RăspundețiȘtergere
  16. @Loredana doar citind ce ai scris am fost atinsa de starea ta si desi suna banal, te inteleg. Copilaria lasa urme in sufletul nostru si ne afecteaza viata. Intrebarea De Ce e cea mai complicata si raspunsul e tot complicat.
    Eu cred ca tu esti o luptatoare. si mai cred ca tu sti cum sa-ti faci viata frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  17. @Amitha ai spus cuvinte frumoase si adevarate. Numai Dumnezeu stie cum sa compenseze dincolo de intelegerea noastra.
    Bine ai venit printre nori.

    RăspundețiȘtergere
  18. Draga, m-ai lasat cu gura cascata! Tu m-ai sedus deja cu eseul despre elefant, atunci am priceput ca esti chiar talentata(la expunerea de la Miruna-def. de auz, eu am fost cea care am batut prima din palme). Nu ca nu ma asteptam ca tu sa reusesti sa ai un blog(desi nu stiu ca vreo colega sa aiba), dar modul coerent de a-ti expune ideile, ortografia impecabila...curajul de a indrazni...formatul impecabil al blogului...si nu in cele din urma, tematica si mesajul(lucruri nu prea comune multora), iata ce m-a uimit! D-l sa te vegheze!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea! Colega mea! Mi-ai facut o surprizaaa! Nu ca n-as sti parerea ta despre mine -doar intotdeauna ai vorbit frumos despre mine si m-ai incurajat- ci ptr ca viata ta e destul de aglomerata, asa cum e, iar tu ai venit pe-aici si mi-ai bucurat sufletul.
      Iti doresc numai bine, succes la toate examenele, si sa ai parte de minuni din partea lui Dumnezeu.
      Te iubesc.

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...