BUNĂ DIMINEAŢA VIAŢĂ

De câteva zile încoace dimineţile mele sunt cele mai frumoase momente din zi.
Nu vorbesc despre nopţi că pentru ele n-am cuvinte să le descriu şi nici nu vreau.

Deci. Dimineţile mele încep de un timp la ora 10 către 11, când de sub aripa mea un copil işi ridică capul şi anunţă cu un glăscior vesel "Mami, e ziuă".
Da, aşa se pare. Întorc capul spre geam unde văd că soarele e deja sus pe cer şi-şi trimite razele printre frunze prin fereastră la noi pe aşternut. Închid ochii într-o încercare de a mai prelungi puţin această placută senzaţie de căldură şi relaxare pisicească. Vreau să mai profit de sentimentul de linişte şi dragoste ce mi-o oferă trupuşoarele calde de lângă mine, când o mânuţă mică mă gîdilă pe la gene.

Chiar în faţa mea, doi ochi mari şi o faţă zâmbitoare mă anunţă fără cuvinte că n-o să mai stau mult timp aşa. Mă ascund sub pătură ca să le dau copiilor ocazia să mă caute şi să mă găsească; şi într-adevăr nu aştept prea mult şi feţişoarele vesele mă găsesc. Începe zbenguiala. Glasurile, privirile şi gesturile lor sunt exact ingredientele unei dimineţi superbe. În scurt timp cei doi copilaşi îşi găsesc liniştea şi satisfacţia la sânul meu lăsându-mă în felul acesta să mă mai bucur un picuţ de linişte, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru noaptea care a trecut şi încredinţându-mă în grija Lui pentru încă o zi.

Şi nu trece mult şi începe iar zbenguiala.
Liniştea a plecat. Dragostea a rămas.
Bună dimineaţa viaţă!



Filmuleţul acesta cu cai exprimă exact starea de care vă vorbeam mai sus.