Cand se rupe o coarda

Itzhak Perlman, marele violonist, a cântat într-o seară la Lincoln Center în New York. În copilăria lui, Perlman a suferit de poliomelită, aşa că apariţia lui pe scenă nu era un lucru uşor. Are proteze la ambele picioare şi merge cu ajutorul a două cârje. Să-l vezi urcând treptele este un lucru dureros, dar în acelaşi timp maiestuos, este o imagine extraordinară.
Şi-a aşezat cârjele pe podea cu dificultate, s-a aplecat după vioară, a aşezat-o sub bărbie, apoi i-a făcut un semn dirijorului cu capul şi a început să cânte. Publicul era obişnuit cu acest ritual şi a păstrat linişte. Dar acum ceva mergea prost. Când a terminat de cantat cateva măsuri, s-a rupt o coardă. Sunetul produs a fost ca al unei arme. Toată lumea se gândea că va trebui să caute o altă vioară sau o altă coardă. Dar el nu a făcut nimic. A aşteptat un moment, şi-a închis ochii şi a făcut un semn dirijorului să înceapă din nou. Perlman a cântat cu pasiune şi putere, aşa cum publicul nu mai auzise niciodată. Cum s-a întâmplat acest lucru? Fiecare dintre noi ştie că este imposibil să cânţi o simfonie cu numai 3 corzi. Dar în mintea lui, el a schimbat şi a recompus piesa.
Când simfonia s-a terminat, o linişte extraordinară domnea în sală. Apoi sala a izbucnit într-un ropot de aplauze. Toată lumea era în picioare, aclamându-l. Perlman a zâmbit, şi-a şters transpiraţia, şi-a ridicat arcuşul pentru a se face linişte, apoi a spus pe un ton grav şi plin de reverenţă: "Uneori, artistul are sarcina să găsească modalitatea de a compune muzică, cu posibilitaţile care i-au mai rămas."
Iată un om care a axersat toata viaţa să cânte la patru corzi şi, dintr-o dată, a mai rămas numai cu trei. Aşa că el cântă cu numai trei. Şi muzica aceea este mai frumoasă şi mai memorabilă decât oricare alta cântată înainte.
Poate că şi sarcina noastră este să facem faţă unor schimbări rapide, uluindu-i pe cei din jurul nostru cu muzica pe care o cântăm cu resursele care ne-au mai rămas. Ia viaţa aşa cum este şi încearcă să faci din ea ceva extraordinar, chiar şi atunci când Dumnezeu îngăduie să treci prin încercări.
Fă din ziua de azi, o zi fericită.

~fragment din "Culorile harului"~