marți, 5 noiembrie 2013

In cautarea ta..

Te caut. te caut mereu.. Zi de zi, secunda de secunda. Chiar si in somn inma mea te cauta.
E o cautare intensa, continua, incontrolabila..
In linistea diminetii, dorul de tine ma aduna ca pe un puzzle imprstiat. si fiecare piesa din mine se compune dupa forma ta, de parca ai fi aici. aici langa mine..
Ochii mei te cauta, bratele mele te cauta, toata fiinta mea te cauta..
Pasii mei te cauta. strabat aceleasi drumuri, aceleasi incaperi, asteptandu-ma parca sa iti aud glasul venind de undeva..
Totul in jur e la fel si totusi asa de schimbat. Pasii mei trec prin amintirile lasate pe jos, mainile mele ating amprentele tale, cautand, asteptand..
Ma descompun si ma recompun cu fiecare suflare. Respir amintiri.
In ce lume esti? Cat de departe? Ai putea sa imi faci o surpriza, aparand acum de dupa usa? razand.. ?
Toate usile poarta amprentele tale. si toti peretii. si incaperile..
oare nu exista o usa secreta... catre tine?
Atata vreme ti-am citit povesti.. povesti fermecate, povesti cu happy end, cu dorinte implinite. Oare eu in ce poveste traiesc acum? Tu in ce poveste esti?
Ma poti auzi daca incep sa iti spun o poveste?
...
Imi dau seama ca aerul de aici nu imi e de ajuns. Ies afara si dau de parcul nostru. Locul unde stateam impreuna cu tine pe iarba, totul in jur e atat de plin de amintirea ta..
Incerc sa ma detasez de prezent si sa ma proiectez intr-un alt timp. durerea imi e tovaras de drum..
dar vreau. vreau sa plec de aici. intr-un loc unde sa te gasesc..
Iarba tepoasa ma primeste in bratele ei, si desupra mea e doar cerul. senin, de un albastru subtire si transparent. si e asa de aproape ca am impresia ca daca intind mana il ating. dar iarba mi-a incolacit mainile si nu le mai pot misca... parca un adanc ma cuprinde, si pamantul ma absoarbe. nu mai stiu daca eu ma scufund in pamant sau cerul ma sufoca...
Inchid ochii impacata ca nu mai trebuie sa lupt pentru nimic.  pentru tine a fost ultima mea lupta..
Rasetele si glasurile copiilor din parc ajung tot mai slab la mine. nu vreau decat sa dorm. vreau sa te visez.. visele mele te cauta.. unde esti..?..
...
Incep sa imi resimt respiratia. deschid ochii si cerul de deasupra nu mai e la fel. norii au creat un tablou, parca special pentru mine.. acum poate daca as intinde mana, l-as putea atinge..
si din tablou a curs o picatura. o picatura pe obrazul meu. e o picatura de ploaie? sau e doar o lacrima de-a mea?
nu mai stiu. cerul imi trimite picaturi. mici. usoare. razlete.. sarate
picaturi ce imi elibereaza dorul
picaturi ce ma elibereaza.
da. te-am gasit. stiu. esti aici. foarte aproape. am impresia ca daca intind mana, te ating.
cerul te-a adus mai aproape. tu imi soptesti acum, mesaje prin picaturile de ploaie si imi trimiti pupici din norii cei pufosi..
esti aici.. azi, te-am gasit.


31 de comentarii:

  1. ohhh, cata suferinta....te-as imbratisa si as plange impreuna cu tine...sufletul tau este o toamna(asa cum ai scris in alta postare), da, dar o toamna frumoasa care care aduce primavara in atatea alte suflete...ma gandesc mult la tine...si ma rog ca D-zeu sa-ti aline durerile...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu exista lacrimi si nu exista cuvinte, care sa descrie ce simt eu citind aici randurile scrise de tine ... ... ...
    Imi cer iertare ca indraznesc sa iti dau un sfat: Este o carte "Baraca" de Wm. Paul Young, in care este descrisa o experienta covarsitoare. Sunt mai multe experiente covarsitoare.
    Daca ai ocazia sa o cumperi, eu ti-o recomand din inima. Daca nu, incearca sa o imprumuti de undeva. Sora mea a primit-o cadou in urma cu doi ani. Poate nu se potriveste cu anumite credinte ale tale, insa cred ca dupa citirea ei, vei accepta altfel pierderea copilului tau.
    Ti-am zis, nu vreau sa te supar cu nimic, sper sa iti gasesti cat mai repede vindecarea.
    (sorei mele i-a facut bine sa citeasca aceasta carte

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit de pe telefon si apoi am accesat pagina din fata calculatorului ca sa iti spun ca ma gandesc cu drag la tine, la voi.Te iubesc mult si te imbratisez cu mult, mult drag! Restul cuvintelor care imi trec prin minte ar fi de prisos...

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt alaturi de tine <3 Nu esti singura!

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu ma gandeam sa iti recomand "Baraca" insa in prima faza doar sa o citesti, ia-o imprumut de la cineva. si daca iti place, o cumperi.
    Cartea e destul de controversata. crestinii se cearta inca pe subiectul cartii (daca e sau nu crestin). Pana la urma fiecare avem conceptiile nostre despre Dumnezeu care nu ni le poate darama nimeni, insa dupa citirea cartii s-ar putea ca perspectiva sa ti se schimbe.
    Eu te apreciez ca scri in continuare si nu te inchizi fata de oameni. Esti o curajoasa.
    Si chiar daca tu nu o vezi pe fetita ta, ea te vede.
    Ma rog pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-au ramas in gât si cuvintele si lacrimile...traiesti niste stari atat de profunde si le exprimi cu atat de mult din tine...Ma gandesc mereu la tine, te port in gandurile mele si as vrea sa stii ca...cu toate ca as vrea sa imparti din suferinta ta si cu mine, sa port si eu puthn din ea...nu stiu daca as putea...iti sunt alaturi te respect, te iubesc, te apreciez si incerc atat de mult sa te inteleg ...dar as minti sa spun ca o fac...atata timp cat nu am trecut pe acolo..esti atat de puternica si sensibila in acelasi timp. Dumnezeu sa-ti umple dorul cu vise in care sa apara EA!..si cu siguranta ca intr-o zi ne vom revedea cu totii acolo unde EA ne asteapta deja stand langa tronul slavei!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cautarea si dorul tau sfasietor...ne doare si pe noi...si ne face sa ne simtim extrem de neputincioase...da, orice anotimp nu mai e la fel...dar veti petrece impreuna un anotimp vesnic...ce nu se va mai termina niciodata...pare mult pana atunci si totusi, e atat de putin.
    printre lacrimi iti spun...ca sunt si eu aici....si nu esti singura.

    RăspundețiȘtergere
  8. Fara cuvinte, doar lacrimi si multe imbratisari.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah si Gloriuta! te rog ceva: vino in visele mamei tale sa isi mai aline dorul! <3

    RăspundețiȘtergere
  10. Oh! Ludmila... dupa cateva ture de plans, luat o pauza, m-am adunat si as vrea sa imi descarc sufletul...

    In primul rand, iarta-ma ca nu am stiut sa iti spun cuvinte potrivite la momentul potrivit.
    Continua sa scri, iti face bine si in acelasi timp, noua, ne face bine sa iti citim gandurile, cuvintele tale pur si simplu ne ating sufletele, ne despietreste sufletele invrajbite.

    M-am gandit mult la tine, adeseori ma invinovatesc pentru ca nu am stiut cum sa astern in scris ceea ce simtam in inima. Intr-un final am inteles de ce am avut cuvintele legate ... cred ca atunci cand sufletul iti este incarcat ne este greu sa spunem cuvinte de imbarbatare celor ce au atat de mare nevoie de ele, desi le simtim, am vrea sa le scoatem afara din tolba, dar cred ca nu stim cum sa le asezam. Personal, ceea ce-mi ingreuna mie sufletul sunt atat de fleacuri pe langa cele simtite de tine. Uite, azi am inteles asta, probabil pentru ca in aceste momente sufletul meu se simte mai usurat. Uite, iarasi simt nevoia sa iti spun ca te iubesc, esti o fiinta umana minunata, detii un cufar de minuni, tu, prin toata fiinta ta esti o minune. Iar eu o fericita pentru ca am avut ocazia sa te intalnesc, chiar si virtual. Sunt foarte bucuroasa pentru ca in sfarsit cuvintele ies si din inima mea :)
    Te pup si imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  11. M-ai facut sa-mi dea lacrimile...si tac si ma gandesc la frumosul din tine si la toata minunea de tine!
    Claudia

    RăspundețiȘtergere
  12. Atata dragoste, atata durere, atata suferinta, numai o mama poate simti. Daca mie, care nu v-am cunoscut pe tine si pe Gloria decat de online, imi.este greu sa accept ce s-a intamplat, nici nu imi pot imagina ce e in sufletul tau.
    Sunt mama si plang cand te citesc, plang pentru ca nu asa trebuie sa fie, parintii trebuie sa plece primii, nu copiii!
    Gloria, copil mai frumos ca tine nu am vazut, ingerasule!

    RăspundețiȘtergere
  13. M-am tot gandit de cand am citit ce ai scris daca si ce sa iti raspund ...nu ma simt in stare sa imi deschid cu totul sufletul, ar durea prea rau si nu cred ca i-as face fata. Am fost in punctul in care esti tu acum, stiu cum doare pana si cand bei o cana de apa intr-o camera in care alta data ...Mi-as dori din toata inima sa iti spun ca va trece durerea...La mine nu a trecut ...dar sunt oameni in jurul meu (mai precis un omulet mic) care depind de mine si nu imi pot permite luxul sa ma inec in durere ...o fac uneori in mintea mea, atunci cand sunt singura...si ma simt furioasa si neputincioasa si plang si plang si plang ...iar dimineata aproape ca nu m-as mai trezi daca s-ar putea. Si totusi o fac si zambesc si iubesc puiul de om de langa mine care nu are nici o vina pentru jumatatea mea de inima sfaramata ...
    Curaj ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alina, mi-ar placea sa te cunosc. nu vrei sa imi trimiti un email? sau un mesaj privat?

      stiu ca durerea nu va trece. si inima nu se va repara...
      dar nu ma grabesc, si nici nu resping acea zi cand imi voi putea aminti fara sa imi vina sa urlu..

      Ștergere
  14. Draga mea Ludmila, poate Dumnezeu va dori vreodata sa iti ofere o noua mica minune...Te imbratisez cu drag de aici din spatele ecranului.

    RăspundețiȘtergere
  15. am trecut prin aceasta experienta si stiu ce simti ...Domnul sa iti dea putere !!!!!<3

    RăspundețiȘtergere
  16. fetelor, va multumesc.
    nici nu stiu ce sa va raspund. cuvintele le-am consumat deja ...
    stiu si va simt ca sunteti alaturi de mine.
    imi pare rau ca sunt printre voi fiinte care au mai trecut pe aici. si eu ma simt neputincioasa.
    nu pot decat sa plang. si sa urlu.

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu gasesc cuvintele...Nici nu cred ca exista cuvinte cu care ai putea consola o mama care si-a pierdut copilul...Dar sa stii ca sunt aici, langa tine, te inteleg si te imbratisez cu toata caldura sufletului meu.

    RăspundețiȘtergere
  18. Cristina-Olimpia Rus7 noiembrie 2013, 01:16

    Sakura...ai puterea sa vezi printre nori, pana dincolo de ei...noi n-avem nici cuvinte sa-ti transmitem cat de mult esti in gandurile noastre si iti simtim durerea, dar si speranta...

    RăspundețiȘtergere
  19. Ai fost printr-e nori cu adevarat.Doar te imbratisez cu drag astazi.

    RăspundețiȘtergere
  20. Offf, offf, offf ......este oftatul pe care-l simt in toata fiinta mea. Cand iti impartaseai bucuriile cu noi ti-am spus, mai demult, ca reusesti perfect sa ne transpui in trairile tale. Efectiv ai harul de a ne acapara in ,,povestile,, tale. La fel si acum ... traiesc durerea ta, e infinit mai mica decat apasa in sufletul tau, insa stiu ca esti extrem de puternica si renasti dupa fiecare vis, cel putin asa vreau sa cred. Stiu ca fiecare zi e o lupta insa forta ta interioara te face o invingatoare, zi de zi. Aceeasi Cristina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina mea <3
      iti multumesc ca ai incredere in mine. nici nu stiu de ce ai... ca eu nu mai am..
      dar stiu ca esti de partea mea.

      Ștergere
  21. Va admir foarte mult, aveti un dar minunat de a reda trairile. Eu nu pot sa ma exprim asa in scris, dar sufletul imi este plin, as vrea sa va fiu alaturi, sa va ofer un umar, o mangaiere, o imbratisare. Gloria este in gandul meu, cand ma uit la cer, la soare, este acolo. Alina, Sibiu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alina draga, multumesc ca iti imparti gandurile cu mine.
      chiar ma ajuta cuvintele scrise aici. nu stiu cum sa explic... dar.. ma alina un pic..

      Ștergere
  22. As vrea sa cred ca vorbele noastre iti pot ostoi durerea, ca rugaciunile noastre pentru tine si Gloria iti alina imensul gol...
    Plang si nu ma pot opri... imi strang copii la piept si nu pot intelege de ce se intampla asemenea tragedii.
    Te caut si te citesc mereu, in tacere, aproape zilnic. Cumva esti in sufletul sj mintea mea si sper sa citesc intr-o zi despre voi, despre toate binecuvantarile lui Dumnezeu care vor veni.
    Caci stiu ca Dumnezeu nu si-a intors fata.
    Curaj suflet de mamica greu incercat.
    Te iubim si ne rugam pentru tine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, ...
      chiar nu stiu ce sa iti raspund..
      ...
      sa sti ca vorbele voastre chiar ma mai alina. nu stiu cum sa explic.. si nu cred ca inteleg nici eu. cert e ca suntem pusi (oarecum) impreuna sa trecem si peste/prin situatii din-astea...
      Si eu sper ca intr-o zi se vor schimba lucrurile..

      Ștergere
  23. Ludmila, puterea ta, seninatatea si dragostea pentru oameni, linistea si bunatatea, nu puteau fi plamadite decat de Dumnezeu personal. Trebuie ca a fost un plan mai maret decat putem noi intelege de ce s-au intamplat lucrurile asa. Nedrept si dureros... dar in mintea mea e singura explicatie care m-a facut sa ma adun dupa momentul acela. Inutil sa iti spun trairile mele, nu eu aunt importanta, cert e ca atunci l-am certat pe Dumnezeu si nu am mai vorbit cu el o perioada... pentru ca mai apoi sa vad din nou lumina ta.
    Eu te iubesc pentru ca datorita tie sunt o mama mai buna! Nu are logica ce spun.. Georgiana Adamut

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Georgiana, tu ma vezi mai frumoasa decat sunt... (vorba cantecului)
      E clar ca eu sunt prea trista ca sa vad vreo lumina... La mine e doar intuneric si durere.
      insa aceste cuvinte scrise aici dau o doza de ... speranta (nu stiu daca e chiar cuvantul potrivit) Daca chiar asa e imaginea din afara, poate intr-o zi, lumina aceea va fi simtita si pe dinauntru.
      iti multumesc pentru sustinere <3

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...