O poveste de toamna.

O frunză mi-a bătut în geam încet, sfios, ca şi cum s-ar fi temut să nu deranjeze. Sunetul mâinilor ei se împletea cu simfonia stropilor de ploaie care se loveau de sticla aburită.

Uimită, am deschis fereastra şi ochii mei au întâlnit alţi doi ochi mici, trişti, înlăcrimaţi şi un glas suav care-mi şoptea rugător:

- Trebuie să mă asculţi! Mi s-a întâmplat o mare nenorocire!

Înţelegând starea în care se afla, am luat-o în palmă şi apoi am închis geamul. Am privit-o îndelung câteva clipe, apoi am îndemnat-o uşor:

- Ssspune, sspune...

- După cum şti, a început frunza, ploaia a început de curând să-şi verse lacrimile reci peste oraş. Vântul, tovarăş nedespărţit, s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Toţi copacii s-au cutremurat la auzul cântecului său, iar creanga pe care eram m-a alungat, lâsându-mă pradă toamnei şi vântului. Din fericire, am căzut pe marginea ferestrei tale şi de aceea te rog, nu mă lăsa din nou pradă naturii crude!

- Priveşte, i-am spus eu gânditoare încercând să străbat cu privirea ceaţa diafană ce îneca împrejurimile; octombrie îşi arde nestingherit torţele arămii în valuri nesfârşite. Dealurile par pictate în mii de culori, iar câmpiile sunt acoperite de un val argintiu de brumă. Toamna este un anotimp plin de melancolie care nouă oamenilor, ne aduce roade bogate. Oriunde te afli, simţi în nări un parfum dulce de mere, pere, gutui şi alte fructe pe care ea ni le dă cu generozitate. Chiar dacă uneori este scaldată în lacrimi de ploaie, noi tot o iubim. Frunza tăcea. Poate regreta că a apleat la ajutorul meu văzând că ţin parte toamnei. În timp ce medita, eu îmi aţintii ochii asupra geamului. Frunzele copacilor cădeau întruna şi după ce pluteau uşor câteva clipe, se aşterneau veştede, moarte la picioarele toamnei. Ea se aproprie sfioasă de fereastră şi, după ce privi un timp copacii goi, îşi întoarse ochii spre mine şi un zâmbet îi inflori pe chipul palid. Întelesese, în sfârşit, că locul ei este printre celelalte frunze şi că legile toamnei nu se vor schimba niciodată.

~ ~ ~ ~
această povestire nu îmi aparţine. am preluat-o de pe  blogul Bădiţă cu permisiunea autorului.