luni, 28 februarie 2011

In lupta cu mastita

Miercuri a fost o zi grozava pentru mine. Dupa 5 zile de lupta cu o mastita insistenta am sarbatorit victoria asupra ei. Trebuie sa va spun ca primele 2 zile au fost groaznice. cine a trecut prin asta, stie.
Cu mai bine de o luna in urma am citit povestea Didinuskai pe 2 bloguri si o admiram pentru curajul si perseverenta ei si a celor ce au ajutat-o; si mi-aduc aminte ca imi spuneam ca eu nu o sa trec niciodata prin asa ceva, pentru ca daca n-am patit-o pana acum (la 6 luni), nici c-o sa mai patesc. Insa se pare ca necazurile vin neinvitate si neanuntate. Bineinteles ca experienta mea nici nu se compara cu cosmarul Didinuskai insa doar cand treci prin asa ceva te angrenezi cu toata fiinta ta in lupta si ii intelegi pe altii suferinzi.
M-am trezit intr-o noapte cu o durere insuportabila (ziceam eu) in sanul stang umflat si am incercat sa ma amagesc cu gandul ca o sa treaca pana a2a zi daca doar il masez. Insa de-abia a2a zi am aflat ce inseamna durere insuportabila; orice miscare care o faceam era crunta; nu mai suportam nici un material oricat de subtire sa-mi atinga sanul, si oricat a supt fetita mea, tot nu se dezumfla. Asa ca am sunat-o pe Roxana, si i-am povestit necazul meu. Am primit o consiliere prin telefon asa cum orice mamica isi doreste de la alta mamica. Cu o voce sigura si linistita, -in contrast cu starea mea- ea m-a calmat si m-a incurajat iar eu am ascultat-o si am pus in practica sfaturile ei in ciuda durerii, a gandurilor mele negative, si a faptului ca nu am vazut nici un progres 3 zile. Toata ziua dadeam la pompa ca nu ma induram sa ma mulg cu mana, stateam cu comprese, dusuri, si ma rugam. Am citit despre mastita cat am putut de mult, mi-am pus bebele sa suga foarte des, desii am primit sfaturi sa intrerup alaptarea, sau sa nu-i mai dau sa suga din sanul afectat, sau sa iau antibiotice. Sotul meu a fost cel care m-a sustinut tot timpul; ma suna si de la servici sa ma-ntrebe cum ma simt, daca m-am muls, cum e sanul, cum suge bebele. Noaptea nu puteam sa dorm aproape deloc pentru ca oricum stateam tot ma durea. N-am luat niciun medicament, nici macar algocalmin. Intr-o seara, mai precis intr-o noapte putin inainte de 12 cand picam de oboseala , dar nu vroiam nici sa ma culc, nici sa ma mulg, sotul meu mi-a spus niste cuvinte care m-au facut sa-mi aduc aminte cine sunt, ce rol am, si ca nu sunt singura. Orice femeie si-ar dorii sa auda cuvintele acelea in momentele in care este cumva la granita intre a-si plange de mila si a renunta. Iar eu de fiecare data cand ma apuca iar un soi de disperare ma incurajam cu cuvintele lui. Dupa 3 zile am inceput sa vad rezultate: incepea sa se dezumfle, nu ma mai durea asa de tare si nici asa incontinuu. De la durerile alea de san si de cap intr-o zi mi-a fost asa de rau ca am varsat, si de parca nu era de-ajuns, in a2a zi am mai si lesinat. Acum insa, eram asa de bucuroasa, ca am inceput sa sun acele fiinte care m-au incurajat desii era o ora tarzie. Asa un sentiment ca sunt pe drumul cel bun, ca mai am un pic si voi avea din nou sanul sanatos, ca pompam cu o voiosie ca a unui copil care a primit promisiunea unei bomboane. Si tot asa si urmatoarea zi, si noptile au devenit "dormibile", si durerea a disparut, iar umflaturile parca niciodata n-au existat. Imi admiram sanul ce frumos si aratos este si Ii multumeam lui Dumnezeu ca s-a sfarsit cosmarul.
Stiu ca nu sunt singura care a trecut prin asa ceva si nici cea mai de compatimit persoana n-am fost; insa vreau sa incurajez acele mamici care trec prin diferite momente de-astea care le panicheaza si le dau peste cap cursul normal al vietii. Nu sunt eu experta dar pot vorbi din experienta mea, din perspectiva celui care a trecut "pe acolo".
< Nu lasati ca vinovatia sa va copleseasca si sa va destabilizeze.
< Dispererea care v-a cuprins folositi-o ca pe un motor de a cauta solutii nu ca sa renuntati.
< Cautati ajutor, mamici care au mai trecut prin asa ceva, sau care au ajutat alte mamici.
< Folositi-va de toate metodele care impreuna duc la reusita:comprese, masaj, dusuri, pompa, varza...
< Nu lasati gandurile negative (de genul:o sa ma taie, o sa zica ca e altceva mai grav...)sa ia conducerea in mintea voastra.
< Iubiti-va copilul, iubiti-va corpul, iubiti-va pe voi.
< Priviti in viitor. Oricat de greu ar fi de suportat prezentul, cu durerea si chinul aferent, ganditi-va ca mai e putin si se va rezolva.
< Cereti ajutorul familiei, suportul lor; nu sunteti singura in lupta asta. Lasati-i sa va cunoasca durerea si starea prin care treceti.
< Rugati-va. Ceea ce nu poate face omul, poate face Dumnezeu.
Privind in urma, realizez ca a fost doar un episod din viata mea, o etapa mai grea, din care am iesit mai increzatoare, mai puternica, mai recunoscatoare.
Va multumesc ca ati citit si sper ca povestirea mea chiar sa fie de folos cuiva vreodata.

3 comentarii:

  1. Cam tirziu pentru tine Sakura dar, las si eu aici un mesaj poate ajuta pe cineva in vreun fel. Am avut si eu mastita cind bebele meu avea doua luni jumatate, aveam crapaturi la ambele mameloane si abia mai puteam sa alaptez. Noaptea aveam frisoane, ziua eram ametita si am dat fuga la medicul meu ginecolog care m-a ingrijit pina am nascut. Mi-a dat sa fac 10(zece) sedinte de raze ultraviolete. A chemat prin telefon asistenta de la cabinetul respectiv si am facut prima sedinta chiar atunci. Din primul minut de raze laptele a inceput sa curga siroaie din sini si am simtit pe loc o mare usurare. La fiecare sedinta s-a intimplat la fel. Pentru acasa mi-a spus sa ma spal cu apa calduta si sapun, sa ma limpezesc bine si sa ma ung cu Locacorten Forte ( mi-a scris imediat reteta)si mi-a recomandat sa alaptez in continuare, A fost foarte bine, durerile au scazut in intensitate chiar de a doua zi. Intr-o zi cind ma intorceam acasa de la policlinica m-am intilnit cu o cunostinta care s-a mirat foarte tare de mine si m-a intrebat : ai fost la mare,esti bronzata pe fata si miini dar nu trebuia sa stai la soare cu ochelarii la ochi ca se vede prea tare diferenta !?!....Nuuu, n-am fost la mare, sunt bolnava, am mastita la sini si medicul mi-a prescris raze ultraviolete ! Precizez ca asta s-a intimplat in regimul comunist, nu m-a costat nici un ban, doar un buchet de flori i-am dus asistentei care-mi punea la ochi ochelarii speciali si fixa ceasul sa sune cind sedinta de raze lua sfirsit ! Voi tare va chinuiti si suferiti cu mulsul sinilor cind ce bine si usor am rezolvat eu !

    RăspundețiȘtergere
  2. Geta, nici n-am stiut despre asa ceva.
    Bravo medicului ginecolog. Ce chestie. deci asta era acum mai bine de 20 de ani.
    Oare se mai face acum asa ceva?
    Ma bucur ca m-ai onorat cu vizita si povestea ta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu daca acum se mai recomanda asa ceva, doar daca intilnesti un medic mai in virsta cu experienta. Acum, e la moda pompa de muls si toti medicii recomanda mulsul. E un chin sa te mulgi. Am vazut ce eforturi fac unele femei sa se mulga chiar pe un sin fara probleme doar ca sa poata iesi cu sotul in oras citeva ore sa se relaxeze si sa-i lase acasa bunicii sa-i dea bebelusului un biberon cu lapte de mama.
    Am mai trecut pe la tine in fuga dar n-am avut timp sa comentaez. Acum am vazut ce ai patit cu mastita si am lasat un coment ca sa citeasca si alte femei cum se poate rezolva fara dureri aceasta boala. Te pup.

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...