Indeletniciri cu acul si ata - activitati pentru copii curiosi

Azi am trecut la activitati de solicitare a atentiei si de motricitate fina.
Am printat o plansa de desenat pe care copilul meu urma sa coasa dupa anumite semne si apoi sa  deseneze. Am lipit-o pe un carton si i-am bagat ata in ac amintindu-i cum sa coasa in asa fel incat sa ii fie mai usor.
Oricum a fost mult mai usor de data asta deoarece aveam deja o experienta nu chiar pozitiva  :) cu un soare printat si cusut :)

El de fel nu prea sta intr-un loc chiar daca face ceva  migalos :)

El a ales culorile cu care sa coasa si culorile cu care sa deseneze.

Iata si soarele de care va vorbeam si care ne-a dat de furca :)

Desenul cu casuta l-am printat de pe Talente de nazdravani iar lucrarea realizata participa la concursul Sus, pe derdelus! care a ajuns la etapa a doua.


In incheiere va lasam cu o poezie de Tudor Arghezi

Acul si Ata

Nenea Acul, ţaţa Aţa
Îşi pierdură dimineaţa
Pe un cot
De postav sau şeviot.
Nu prea ştiu porecla lor,
Pentru că nu sînt croitor.

Acul zise?: – „Ce ai azi
De te-ncurci mereu şi cazi?
Cînd te rupi şi când te-nnozi
La un fir cu două cozi.”
Aţa zise : – “Tu mi-o spui,
Cînd mă duci aşa, haihui?
Ia mai bine ţine-ţi gura
Şi fă drept împunsătura.
Văd că lucrul nu ţi-e drag,
Coşi de-o zi la un nădrag
Şi nu te-am văzut în stare
Să pui nişte buzunare.
Te-ai întors de-atîtea ori
De la bumbi la cheotori,
Şi cu toate că ţi-am spus
Că-i pui strîmb, mai jos, mai sus,
Ca un încăpăţînat
Tu nici nu m-ai ascultat.
Şi clientul şi patronul
Au văzut că pantalonul
Încercat a treia oară
Tot îl roade
Şi nu-i vine cumsecade.
Ia nu te mai îngîmfa,
Lua-te-ar naiba să te ia,
Cine treaba nu şi-o ştie
Ia o altă meserie.”

Zise Acul : – “Stai niţel.
Cîrpa-nfruntă pe oţel?
Te-am simţit de-o vreme, Aţă,
Că ajungi cam îndrăzneaţă.
Altă treabă nu mai ai,
De te ţii de mine scai?
Nu mai pot să fac un pas,
Că-mi dai una peste nas.
Numai să nu-ţi pară rău.
Fii, mă rog, de capul tău.
Nu-i destulă o ruşine,
Ca un maţ c-atârni de mine?
Mult o să te mai rabd şi car?
Parcă ţi-aş fi fost măgar.
Nu vezi c-ai îmbătrânit?
Cicăleala te-a băbit
Şi, din neagră, ai albit.
Tu eşti ce fuseseşi : Aţa?
Îţi dă, uite, şi mustaţa.
Cînd m-am însurat cu tine
Nu te săturai de bine.
Ai uitat, de cînd te-am luat
De pe ghem, că ţi-s bărbat?”

- “Uite cine mă învaţă!
Îi răspunse ţaţa Aţă.
Un sfrijit, un găunos,
Încrezut bărbat frumos.
Uită şi el că, la zor,
L-am primit, de milă, chior.
De m-aş lua după sudalme,
I-aş cîrpi şi două palme.”
La această sindrofie
A sărit dintr-o cutie
Acul bont cu gămălie,
Care nu se prea pricepe
Cît şi celălalt să-nţepe.
Unde-l pui acolo şade,
Că e tare cumsecade.
Si s-a mai vîrît să fie
Si o copcă mărturie.
Si un nasture, tiptil,
De cămaşe de copil.
Mai pîndea şi-un crocodil
Cu gingiile căscate
Pînă pe la jumătate,
Gros în fălci şi ascuţit :
Foarfecele de croit.
Dar cînd fuse – de o dată
Cearta mai întărîtată,
A intrat, cum s-a făcut,
O maşină de cusut.