Alaptarea - oriunde, oricand

"Dumnezeu ne-a inzestrat cu aceasta minunata capacitate de a produce lapte pentru copiii nostri, pentru ca prin alaptare noi sa le facem mai usoara patrunderea in aceasta lume."

In cadrul provocarii Alaptarea- ce experienta frumoasa! si in deschiderea Saptamanii Mondiale a Alaptarii am decis ca postarea aceasta va fi de genul cuvinte putine, imagini multe
Enjoy :-)

                             alaptare in tandem undeva intr-un loc frumos. sursa

                                           alaptare in tandem la sanius

                                              alaptare in padure - Coreea. sursa

alaptare in masina.  sursa

alaptare pe plaja. sursa

                                                    alaptare in tandem in zapada

                                              alaptare pe o plaja in Spania. sursa

                                                            alaptare in padure

                            
                              alaptare intr-un loc foarte departe de lumea dezlantuita. sursa

alaptare la discretie :-)  sursa

                                                   alaptare pe plaja.sursa

                                                alaptare noaptea in zapada

                                                      alaptare in Africa. sursa

si un video frumos realizat de un grup de mamici minunate

                  

Desene animate de weekend

Demult nu v-am mai aratat un desen animat asa ca azi mi-am zis ca daca tot suntem intr-o zona dedicata copiilor sa va arat un desen animat drag mie, poate il indragiti si voi. V-am mai spus intr-alta postare ca mie imi plac desenele animate educative, sau mai pe inteles, desene animate care sa contina un anumit mesaj. unul bun evident.
Enjoy :-)
Acest desen animat pe langa faptul ca este unul cu morala mai are si un cantec care mie imi place mult dar nu stiu cum sa fac rost de el. Cantecul incepe la min 3:27 si este destul de vechi dupa parerea mea.

Si mai am si un mesaj de transmis celor care se regasesc cumva in acest desen animat: pentru fiecare exista perechea potrivita. De multe ori o cautam in locuri gresite, de multe ori incercam sa fim altcineva pentru a fi acceptati si de multe ori incercam tot felul de retete pentru a gasi dragostea adevarata.
Insa, la vremea potrivita ea va veni.
Chestia este ca atunci cand o intalnim sa o pretuim si sa nu ne batem joc de ea.

Un weekend fain va doresc tuturor.

Poezie pentru fata mea

Oh, câtă dragoste şi câtă împlinire

pot simţi atunci când te privesc.

Copila mea cu ochi de primăvară

cum de m-ai ales tocmai pe mine?

Din lumea asta plină de femei

care visează şi-şi doresc copii

ce-am făcut eu oare să te merit,

astfel încât la mine tu să vi?

Copila mea cu ochi de primăvară

îţi ţin mânuţa caldă într-a mea

şi orice-ar fi să vină peste tine

cât voi putea eu te voi apăra.

Fie ca viaţa să îţi curgă lin

şi să te poarte pe cărări senine

Şi orice greutăţi vei întâlni

voi fi aici. bazează-te pe mine

Mai mult decât atât aş vrea să şti

că nu la toate am răspunsuri eu.

Ci mai presus de mine şi de tine

se află Însuşi Bunul Dumnezeu

El te-a creat şi mi te-a dăruit

şi a vegheat neîncetat asupra ta;

tot El te va călăuzi în viaţă

deci tu să nu ai frică, draga mea.

De-aceea azi sunt liniştită şi-mpăcată

că viaţa îţi surâde pe deplin;

Şi-ţi scriu aici ca să citeşti când vei fi mare:

Copilă scumpă, la mulţi ani senini.

                    Cu dragoste, a ta mamă

~ ~ ~
poezie personala, scrisa cu ocazia implinirii celor doi ani ai ficei mele

Budinca de tapioca cu fructe de sezon

Ziua buna dragii mei.
Stiu sigur ca multi dintre voi ati avut o saptamana relaxanta la plaja pe undeva, la scaldat la strand, sau chiar la mare in timp ce eu trageam tare pe ultima suta de metri cu licenta. A fost foarte greu dar acum sunt asa de bucuroasa ca am terminat si ca pot sa ma simt in sfarsit in vacanta, ca organismul meu este de 3 zile tot in refacere, deci dorm foarte mult si foarte bine si ziua si noaptea.

 Budinca aceasta de tapioca am facut-o destul de des in ultimele doua saptamani Aveam de ceva timp in camara o punga de perle de tapioca care tot o mutam de colo-colo asa ca in perioada asta i-a venit randul la fix. deci si-a implinit destinul :) Numai bine ca pentru prima portie facuta am cules ultimele visine din visinul din spatele blocului meu. Sunt sigura ca anul trecut v-am zis doar de smochin si de nuc nu si de visin si cei doi caisi care cresc si ei in spatele blocului si imi fac zilele mai ... dulci :)
Nu am poze de la budinca cu visine si cea cu capsuni dar am de la celelalte cu afine, zmeura, caise si piersici  :)

Pentru aceasta bunatate de budinca am folosit:
~tapioca
~apa,
~lapte
~pastaie de vanilie/baton de scortisoara/cuisoare
~zahar nerafinat din trestie de zahar
~cacao/ sofran.
~fructe: visine/capsuni, caise/piersici/afine/zmeura
Din cand in cand am mai pus
~galbenus de ou
~unt

Am spalat perlele de tapioca si apoi am le-am lasat la inmuiat in apa rece. Veti observa ca se umfla si isi maresc volumul absorbind o parte din apa.
Cam dupa o ora, altadata mai mult, am scurs tapioca de apa si am pus-o impreuna cu laptele rece in proportie de 1 la 2,5 (o cana de tapioca hidratata / 2,5 cani de lapte) la fiert. cam asta este masura care ma satisfasce pe mine, gasita dupa catava incercari si masuratori.
Am adaugat si o jumatate de pastaie de vanile sau 4,5 cuisoare timp in care am spalat fructele si le-am scos samburii impreuna cu fiica mea care are o colectie impresionata de samburi :)
Cand incepe sa fiarba trebuie sa fiti pe faza si sa amestecati in ea ca altfel se prinde de fundul oalei (stiu din proprie experienta) Eu am lasat sa clocoteasca cam 20 min
Am luat vasul de pe foc si am lasat un pic la racit. in faza asta am scos vanilia/cuisoarele si am amestecat zaharul sau mierea in compozitie. precum vedeti si in poze in unele am pus cacao (preferata fiicei mele) sau sofran, primit in dar de la draga mea Raluca. tot acum am pus galbenusul.si untul.

Am rasturnat in cupe, pahare, castronase, am ornat cu fructe si am bagat la frigider pana in momentul servirii.

In poza asta se vad si cuisoarele care n-am apucat sa le mai scot :)

Sper ca v-am facut pofta cu acest desert delicios. Este spornic, de ex dintr-un pahar de tapioca ies 4 portii la final, si puteti face diferite combinatii in asa fel incat sa va incante si privirea si papilele gustative.

L.E. budinca cu afine din saptamana curcubeului

Demisie Oficiala

Subsemnatul,
va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Mitica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.

Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.
Eu vreau sa cresc MIC!

sursa http://www.despresuflet.ro/

Giveaway de ziua ey :)

La multi ani draga Simona. nici ca ma puteam nimeri mai bine sa postez despre giveaway-ul tau decat de ziua ta.

Deci. de ziua ei, Simona ne ofera un giveaway :)
 Pentru urari, imbratisari si felicitari -aici.
Grabiti-va sa va inscrieti pana nu trece de miezul noptii si sa ii urati La Multi Ani

Naufragiatul

Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.
 
Ziua urmatoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.
Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca.
 
Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise. 
Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.


Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau.
Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi ! 

Sursa Ozibuna

Ferice de cei ce iubesc ...

Cu drag pentru voi cei care popositi aici printre nori si cu multumiri colegei mele Anisoara care m-a binecuvantat cu acest mesaj frumos

  

Supa crema de mazare

De aseara de cand m-am intors de la Street Delivery, pictata pe rochita, obosita, flamanda si pe tocuri :) ma asteptam sa mananc ceva bun si verde.
Ceva facut de altcineva bineinteles :) insa socoteala de pe strada nu s-a potrivit cu ce am gasit acasa. Al meu sot era la calculator invatand de zor, frigiderul imi zambea cu subinteles, asa ca dupa dusul rapid m-am bagat cu fiica-mea in pat sacrificand capsunile pastrate pentru inghetata, cu promisiunea ca azi voi face chiar eu cu manutele mele ceva bun si verde.

Si iaca azi, m-am apucat de aceasta supa-crema usoara si fina, numai buna pentru pentru perioada asta agitata a mea.

Am folosit urmatoarele:
~ 800 gr mazare boabe verde; 1 cartof; 1 movov mic; 1 ardei verde; 1 ceapa verde; ulei de masline; sare; coriandru macinat; marar verde; lapte de susan;sare

Cartoful si morcovul, taiate bucati le-am pus la fiert intr-o oala cu apa rece. Dupa vreo 15-20 de minute am adaugat boabele de mazare, ardeiul curatat de cotor si ceapa verde taiata bucati si am mai lasat sa fiarba inca vreo 5 minute. Am scos legumele cu o paleta si le-am blenduit impreuna cu putin din apa in care au fiert. si cu boabele de coriandru rasnite. A rezultat un piure gros pe care l-am subtiat cu lapte de susan am adaugat sare, ulei si marar.
La portia mea am adaugat suplimentar susanul ramas dupa strecurarea laptelui, un catel de usturoi pisat si putina zeama de lamaie.
 Portia aceasta mare este a mea :)

A fost DeLiCioaSa. Chiar mai vrem sa mai facem deoarece acum e perioada in care mazarea verde este cea mai buna.
__________________
Postarea este decalata cu doua zile. Eu nu-s de vina :))
Stie cineva ce are Blogger in ultimul timp?

CUVINTE PENTRU TINE

Stiu ca ai vrea sa le auzi:

Fantastic Flying Books

Desi in ultimul timp am avut cateva tentative de a ma bucura de o lectura placuta (a citi si altceva decat cursuri), am abandonat intentia si am lasat cartea deoparte cu gandul ca mai incolo sigur o sa citesc. Acel mai incolo nu a avut loc inca, sper ca in seara asta totusi (sau la noapte) sa am timp sa ma arunc in vana si sa ma relaxez, singura, timp in care voi reciti un capitol din cartea amanata de atata timp.

Maine am 3 examene unul dupa altul asa ca deseara trebuie neaparat sa ma bucur de acest minunat rasfat, care este de fapt o originala metoda de a mea de a ma debarasa de anumite ramasite ineficiente si neproductive si de a ma reimprospata. Strategia asta functioneaza de fiecare data la mine.

Si pentru ca de cateva zile am descoperit o animatie excelenta legata de carti, m-am gandit sa o pun aici sa o puteti viziona si voi.
Sunt curioasa ce sentimente trezeste in voi acest filmulet care a castigat cateva premii la festivalurile la care a participat

Si pentru ca e vorba aici despre carti va anunt ca pe blogul Blueroses are loc un bookcrosing cu o carte frumoasa. Eu am vazut recent filmul facut dupa aceasta carte.
Intrati sa vedeti despre ce e vorba.

Ciorba de loboda

Foarte pe scurt si foarte la obiect despre aceasta ciorbita buna buna de tot. Se face repede, intre timp va puteti apuca si de o inghetata tot simpla si tot buna buna de tot :)
Am primit saptamana trecuta un plasoi de loboda de la o prietena si cum altceva nu stiam sa fac mi-am propus aceasta ciorbita pe care o cunosc de pe vremea copilariei vreme.

A fost o perioada de cativa ani buni in care aveam o gradina maaare cu toate bunatatile in ea. Asa ca n-am dus lipsa de aproape nimic in ceea ce priveste legumele si fructele. Din primavara de cand apareau verdeturile si capsunile, asa de multe ca de fiecare data dadeam si la vecini, si pana toamna cand culegeam ultimii struguri si nucile, era o placere sa merg la gradina chiar daca era ceva drum de mers pana acolo, fiind la marginea orasului. Printre putinele amintiri frumoase ale mele se afla si aceasta gradina, cu dealurile cu mure si macese in spate, si cu padurile unde faceam drumetii si culegeam alune, afine, coarne si ciuperci. Revenind la loboda  :) atata timp cat era loboda in gradina la noi se facea ciorba de loboda si ciulama de loboda.

Dupa atatia ani am incercat din nou si iata ce a iesit cu urmatoarele ingrediente
~ 1 ceapa
~ 1 morcov
~ ulei
~ orez/cartofi/mei
~ apa
~ loboda
~ 1 ou
~ kefir
~ patrunjel/marar

Precum vedeti am facut-o in diferite variante ca sa vad cum le place mai mult copiilor. Ceapa curatata si taiata marunt si morcovul dat pe razatoare se inabusa in ulei cu putina apa. Cand arata a innebusite, se adauga orezul spalat sau cartoful curatat si taiat bucati sau meiul spalat si apa si se mai lasa sa fiarba pana cand acestea din urma au o consistenta comestibila :)
Se adauga loboda spalata si taiata fasii si pana nu clocoleste bine se bate oul cu kefirul ca si cum ai face un liezon :)
Il diluam cu zeama din ciorba adaugand putin cate putin peste el, pentru a nu fi diferenta mare de temperatura intre acesta si ciorba si a se omogeniza frumos.
Il adaugam si pe el in cioba si dupa cateva clocote luam da pe foc ciorbita.
Adaugam verdeturi dupa plac.
Eu am folosit patrunjel si marar. sotul meu isi mai punea leustean si telina :)

Este o ciorba foarte buna la gust, nu va luati dupa poza :)
Merita sa o incercati atata timp cat aceste verzituri sunt in plin sezon. Puteti inlocui loboda cu spanac, stevie, sau chiar macris.
Am zis eu ca foarte pe scurt si la obiect si uite cat m-am intins. iar.
Asa se intampla cand calatoresti prin amintiri :)
Acum ma grabesc sa amestec iar intr-o inghetata buna de tot si sa continui cu invatatul deoarece maine am iar examen.

O seara frumoasa va doresc tuturor. si celor care sunt in stresiune va doresc inspiratie, memorie buna, atentie si sa va ajute Dumnezeu. ca eu numai asa voi lua examenele astea.
  

Giveaway aniversar pe VintajeLook

Un giveaway intarziat (din motive multiple) pe blogul Simonei.
Azi e ultima zi.
Daca va grabiti mai prindeti locuri :)
Premii frumoase.
Succes..

Cu ce masura masurati, vi se va masura

Intr-un sat traia un brutar renumit pentru painea sa. Intro zi, acestui brutar i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care le cumpara de la un taran.
Le aseza pe cantar constatand ca in loc de 1 kg cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea cate 800 grame.
Suparat foc, se duse la judecator spunand ca taranul e un inselator si trebuie sa fie pedepsit.
Taranul a fost adus la judecator care il ameninta:

- Daca e adevarat ce spune brutarul ca il inseli, te voi baga la inchisoare!

- Sa-mi fie iertat- zise taranul - eu nu sunt un om vinovat.

- Cum indraznesti sa minti? sari brutarul; chiar de dimineata am cumparat aceste bucati de unt de la tine.
 Domnule judecator, acest sarlatan trebuie numaidecat inchis! a incercat sa ma pacaleasca.

- Asa e omule? este untul acesta al tau?

- Da. Insa vedeti dumneavoastra, eu am un cantar si nevand bani sa cumpar si greutatile pun pe un taler o paine de-a brutarului iar pe celalalt untul meu; painea brutarului scrie pe ea ca are 1 kg! eu ce vina am dar?

Auzind si vazand acestea, judecatorul folosind cantarul cu greutati descoperi ca painea are doar 800 de grame.

In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul inselator care nu numai ca insela oamenii dar dorea sa fie si pedepsit cel ce ar fi facut exact ca el...


"CU CE MASURA MASURATI CU ACEEA VI SE VA MASURA" Matei 7.2

Alaptarea dupa cezariana - II

Partea I aici

La urmatoarea cezariana am avut de intampinat alte dificultati, legate nu neaparat de alaptare ci de neluarea in considerare a dorintelor mele. Vroiam foarte mult sa incerc sa nasc natural dar doctorul care mi-a urmarit evolutia, dupa ce la fiecare consult ma complimenta ca sunt o femeie puternica capabila sa nasc natural, cu o zi inainte de cezariana mi-a zis ca nici nu se pune problema unei nasteri naturale si nu ma va lasa nici macar sa intru in travaliu si sa riste. Mai avea un an pana la pensie, ce-o fi fost in capul lui nu stiu ca doar era un doctor meserias.O fi avut el motivele lui pentru care a facut asa, oricum eu l-am iertat si am fost multumita ca n-au fost complicatii nici pentru mine nici pentru copil (am vrut sa fiu sigura si l-am convins pe sotul meu sa asiste la nastere). De-abia de curand, dupa ce am citit cartea despre care v-am spus data trecuta, "Cezariana" am inteles ca era mai bine sa fi lasat travaliul sa inceapa apoi sa ma opereze. Dar..  :(

Chiar in ziua aia s-a intamplat sa facem accident cu masina iar eu imi doream ca cumva cumva sa mi se intample ceva: sa vina contractiile, sa se rupa apa :) si sa nasc copilul natural inainte sa apuce sa intervina careva. Da' de unde.
Ajunsa acasa teafara si nevatamata m-am bagat in vana cu apa calda doar doar nasc mai repede de maine :) dar nici de data asta n-a avut nici un efect. Pana la urma mi-a trecut disperarea, nervii si supararea si am acceptat faptul ca nu mai pot schimba nimic. Ma simteam din nou pacalita si simteam cum inca o sansa de a naste natural se duce pe apa sambetei. Diferenta fata de prima oara era ca acum chiar stiam ce va urma si ca posibilitatea ca sa gasesc un doctor dispus sa ma lase sa nasc natural dupa doua cezariene era si mai mica.

De data asta nasteam intr-un spital universitar, sotul meu era prezent acolo, personalul era fain, amabil, am primit copilul la cateva ore dupa cezariana cand eram inca pe terapie intensiva, asistenta care mi l-a adus mi l-a pozitionat la san, mi-a vorbit foarte frumos, a avut rabdare cu mine pana m-am dezmeticit si m-am pus cat de cat confortabil. Bebele meu a supt foarte putin si a adormit iar ea cand l-a luat mi-a promis ca il mai aduce cand se trezeste si nu-i va da alt lapte. Am adormit linistita, multumita si fericita. L-a adus din nou dupa ceva timp, nu mai stiu cat, mi-aduc aminte ca am simtit asa din somn cum cu o mana pe sanul meu incerca sa il mufeze pe micul meu print. In timp ce bebele sugea de zor uterul mi se contracta. Ma uitam la acest copil al meu cum isi face treaba asa de minunat si cum imi transmite si mie starea lui de bine. 

De data asta n-a mai adormit dupa ce a supt ci a ramas treaz iar asistenta mi l-a lasat cu mine in pat. Ma minunam de frumusetea lui si Ii multumeam Domnului ca am parte de asemenea momente. Asa m-a gasit doctorul cand a venit la vizita de seara. Mi-a controlat sanii, tamponul, mi-a pus cateva intrebari si m-a felicitat ca alaptez. Mi-a spus din nou ca sunt o femeie puternica si o sa ma refac repede si a plecat. Asistenta a venit si mi-a luat bebele pentru baie chiar dupa ce l-am mai alaptat o tura si mi l-a mai  adus o data chiar inainte de ora 23. Era o femeie foarte amabila, venea la fiecare dintre noi, avea rabdare si ne facea sa avem incredere in noi. Toate mamicile din salon eram fericite ca alaptam cu succes bebelusii si ne incurajam una pe cealalta fara sa ne vedem prea mult, ci doar asa pe auzitelea :) ca nu ne puteam ridica inca niciuna.

A 2-a zi am avut parte de si mai mult timp cu bebele  meu deoarece mi l-a lasat in salon pe perioade mai lungi putand astfel sa-l alaptez de fiecare data cand dorea el si sa-l studiez mai bine. A 3-a zi mi s-au angorjat sanii de am crezut ca imi vor pocni iar bebele facuse o forma usoara de icter. Chiar atunci m-au mutat intr-un salon in alta aripa a spitalului deoarece erau multe cezariene si le trebuia terapia intensiva si sectia operate era prea plina. M-am cam ofticat eu ca nu-l mai aveam cu mine in salon si trebuia sa vin sa-l alaptez la salonul de bebelusi insa nu prea aveam ce face. O asistenta mi-a vazut sanii in timp ce alaptam si s-a gandit ea ca ma poate ajuta facandu-mi cunostinta cu pompa electrica de muls. Vaai, ce experienta. Nu imi imaginam ca poate durea atat de tare chiar din momentul in care o pornesti. Ma gandeam la bietele vaci care sunt mulse electric. Oare asa or suferi si ele? Macar eu aveam posibilitatea sa ii modific viteza si sa o opresc cand nu mai rezistam. dar ele? 

Aveam canale infundate, ragade iar pompa asta ma teroriza de-a binelea. Alte mamici se mirau cum de nu o suport dar eu chiar nu intelegeam cum de pot ele rezista ca instrumentul asta sa la traga lapte din sani. Cand s-a schimbat tura a venit o asistenta in varsta la mine si vazand cum ma chinui acolo mi-a promis ca vine sa ma ajute numai sa gasesc un salon mai aproape de neonatologie. Nu am gasit un pat dispus sa ma primeasca asa ca acolo in camera aia s-a apucat sa ma mulga cu mana. Chiar daca nu a fost lipsit de durere tot nu se putea compara cu ceea ce simteam la pompa aceea electrica. Dincolo de geam puteam vedea cum bebelusii dorm linistiti iar eu imi doream ca sa se trezeasca al meu si sa il pun a san. Dorinta mi s-a implinit pe nesteptate. S-a auzit un bebe scancind apoi plangand incetisor. Ne-am uitat amandoua pe geam si era chiar al meu. Ce bucurie pe mine. L-am pus la san si in urmatoarea jumatate de ora m-am minunat de el cum suge si cum sanii mei se dezumfla. 

Pana cand am iesit din spital, a 5-a zi, mi-am mai revenit cu sanii, Stateam mai mult cu ei dezgoliti, imi faceam masaj, ii acopeream cu prosopul cu apa calda inainte sa merg la alaptat si dupa alaptat puneam garmastan primit de la o prietena. Cand am plecat din spital i l-am lasat altei mamici pentru ca eu consideram ca nu voi mai avea nevoie. Bebele meu era fericit eu la fel, de-abia asteptam sa fim impreuna in liniste, acasa, unde sotul meu pregatise frumos camera (singura camera deoarece locuiam intr-o garsoniera inchiriata si mica.)
Am mai avut o tura de furia laptelui acasa insa atunci am folosit cand lanolina cand lapte din san ptr a ma unge pe sfarcuri. Pe urma ne-am intrat in ritmul nostru, si bine a fost. L-am alaptat pana pe la 1 an si jumatate si l-am intarcat cu greu. Apoi printr-o conjuntura fericita l-am re-alaptat (alt cuvant mai potrivit nu gasesc) am scris la alaptarea in tandem  despre asta

Va multumesc pentru rabdare, daca ati ajuns pana la sfarsit, stiu ca iar am scris mult chiar nu m-am asteptat sa scriu atat 

Acesta a fost episodul 2 din povestea Alaptarea dupa cezariana
Va urma partea a3-a care va fi mai scurta :)

Looking Back

Alaptarea dupa cezariana - I

Saptamana trecuta cand am aflat subiectul propus de Roxana pentru luna aceasta am stiut ca voi avea  mult de scris si in mintea mea deja prindea contur articolul acesta. Insa cu fiecare zi care trecea se adunau si motivele pentru care sa nu-l scriu, motive pentru care sa nu imi mai rascolesc amintirile.
Cineva spunea odata ca oamenii se uita inapoi in trecutul lor doar pentru a-si plange de mila sau pentru a se lauda; una din astea doua. Insa eu cred ca noi chiar avem nevoie sa ne intoarcem din cand in cand intr-un anumit trecut pentru a ne intelege mai bine,  pentru a recunoaste o anumita transformare in noi sau pentru a ne descarca de inca o parte din povara acumulata si acoperita de multe straturi de resentimente, vinovatie sau negare. Si in ceea ce ma priveste a fost o perioada destul de mare din viata mea in care evocarea trecutului si dezlantuirea amintirilor era singura metoda de supravietuire 

Pentru mine a vorbi despre alaptarea dupa cezariana (de fapt dupa 3 cezariene) ma duce involuntar cu firul povestii mult mai inainte de nastere, la perioada graviditatii care, spre regretul meu, in contextul vietii mele de atunci, nu i-am stiut insemnatatea. Am fost luata pe sus de o viata care nu mi-am dorit-o si m-am trezit in mijlocul ei fara skillurile necesare ptr ai face fata. Stiti acele expresii "daca ar fi fost altfel.." in care recompunem niste scenarii, sa le spunem, favorabile? De fapt nu facem decat sa strigam din tot sufletelul nostru chinuit ca viata e nedreapta si ca undeva a avut loc o eroare. Sufletelul meu si-a facut cunoscut mult timp strigatul, in felul acesta cautandu-si eliberarea. Si daca acum este impacat cu viata, este pentru ca a strabatut un lung drum al vindecarii. inca il strabate si in tot acest proces se transforma si se innobileaza.

Precum spuneam, cu prima mea sarcina nu am realizat importanta a ceea ce reprezinta graviditatea. Acum, cand privesc in urma si scriu aici, daca nu as simti aceasta durere surda in plex si nodul din gat, as avea impresia ca vorbesc despre o alta persoana, straina mie. O persoana care stia despre nasterea de copii doar ceea ce vedea in filme, si anume ca dureaza cateva minute, timp in care femeia depune putin efort,  transpirand, tipand si scremanduse, dupa care isi ia bebelusul in brate linistita si fericita. Da, asa credeam si asta asteptam sa mi se intample si mie. Tocmai de aceea in noaptea in care mi s-a rupt apa acea verde si o infiermiera incerca sa ma convinga sa merg la sala de operatii pentru a mi se face cezariana, m-am panicat si am luat-o la fuga pe coridoare cu un ciorchine de strugure in mana strigand ca eu vreau sa fiu lasata acasa si sa nasc altadata. Eram o copila speriata, careia nimeni nu i-a spus ca avea placenta previa, prezentatie pelviana, ca era importanta odihna si suprevegherea atenta, si mai ales ca nu trebuia sa fiu lasata pana la acea data cu copilul in mine. 

Era ora 23, se schimba tura, nici nu mai stiu cum am ajuns intinsa pe o masa, un asistent (cred eu) imi spunea o poveste in timp ce-mi punea o perfuzie in brat iar eu il rugam sa aiba rabdare cu mine, sa imi spuna clar cand trebuie sa imping si cand sa respir pentru ca eu vreau sa nasc usor si repede. Si n-am mai vazut decat lumina aceea de deasupra.
M-am trezit cu dureri ingrozitoare, nu stiam ce se petrece, si credeam ca de fapt atunci ma duce sa nasc deoarece simteam cum ceva in burta mea se misca cu putere. Cand mi s-a spus ca bebele e bine si a fost dus la neonato iar eu  trebuie sa ma odihnesc am realizat de fapt ce s-a intamplat. Am izbucnit in plans pe langa faptul ca imi venea sa vomit si sa urlu de durere. Parca eram intr-un vis dureros.
Stateam intinsa in pat cu o greutate rece pe locul operatiei si ma simteam ca si cum as fi fost mintita. Mi se parea ca mi se facuse o nedreptate si vroiam sa vina cineva sa-mi explice ce-au facut cu mine si cu copilul meu. Asistenta a venit si mi-a facut un somnifer iar eu nu vroiam sa adorm. Aveam impresia ca este un complot impotriva mea de nimeni nu imi aduce copilul sa-l vad. Am adormit plangand incercand sa descifrez ce scria pe bratara legata la mana mea.

Dimineata am rugat o asistenta sa-mi spuna mai multe despre bebele meu. In timp ca ma ridica la orizontala mi-a zis ca am o fetita ca a avut nota 7 la nastere si ca o pot vedea doar daca ma duc eu la neonatologie. Vai, ce-am mai plans. Si de durere, si de neputinta si de suparare. De-abia asteptam sa ma pot ridica din pat si sa ma duc la ea. Nu mai stiu ce ora era cand am auzit ca pe coridor se cheama mamele la alaptat. Am strigat sa vina cineva sa ma ajute si cum n-a venit nimeni m-am ridicat singura si am pornit spre usa. A durat foarte mult pana am ajuns pe hol. Eram ametita si ma durea tare burta, mergeam cocosata si ma sprijineam de perete. Nici nu stiam unde era salonul copiilor. Coridoarele erau pustii si era liniste. Nici macar planset de copil nu auzeam. Pai cum sa planga ei, ca doar erau la sanul mamei. M-a gasit o infirmiera si m-a adus inapoi in salon chiar cand eram pe punctul sa ma pun jos. Mi-a spus ca era prea devreme sa ma deplasez iar eu nu mai aveam puterea sa ma impotrivesc.

La urmatoarea strigare m-am dus iar. De data asta eram mai puternica dar si mai disperata sa imi cunosc copilul. Pe coridor ajunsa nestiind unde trebuie sa intru, am luat la rand toate usile pana am ajuns la una care nu era cu nimic diferita de celelalte insa cand am deschis-o am vazut cateva mame cu bebelusii la san. Nu stiu daca va puteti inchipui bucuria mea si nerabdarea mea. Cea care dadea copiii pe un gemulet mi-a spus ca bebelusa mea nu era programata sa fie data la san acum si i se daduse deja lapte praf. dar daca vreau o pot tine in brate putin. Mi-am luat cu emotie copila in brate si mi s-a parut ca tot universul sta in loc si se uita la mine ce fac. Nici nu gaseam un loc unde sa ma asez asa ca am stat cu ea in brate in picioare, pana cand o mama a terminat alaptarea si s-a ridicat de pe scaun. M-am pus incet jos avand grija sa n-o trezesc insa vazand ceilalti bebelusi cum sug de la mamele lor mi s-a facut si mie pofta sa o pun la san. S-a trezit de indata ce a simtit sfarcul pe buze si spre uimirea si incantarea mea a inceput sa suga. Ma simtem asa de importanta ca fiinta aceea mica vroia sanul meu incat am si verbalizat ceea ce gandeam. Asa ca toate mamele acelea m-au felicitat si atunci am vazut ca eu eram cea mai mica dintre ele.
. 
 Am plecat ultima de acolo. Asistenta care mi-a luat bebelusa mi-a zis ca daca ma cred in stare, sa vin peste 3 ore din nou la alaptat, ceea ce am si facut. Vaai ce mai plangea fata mea cand am ajuns. Mi-a pus-o pe cantar si apoi mi-a dat-o prin geam. Am inceput sa-i vorbesc in timp ce ea cauta sanul cu gurita. S-a atasat singurica fara sa intervin eu cu nimic si si-a luat hrana pe care o dorea asa de mult. Eram asa de fericita si ma intrebam oare ce suge ea atat de acolo ca eu cand strangeam de sfarc in salon nu iesea lapte, ci doar un lichid galbui. Atunci am aflat ca primul lapte care vine este colostrul si este foarte valoros pentru bebelusi. De-abia la a 2-a nastere am aflat ca valoarea lui consta in faptul ca contine elemente care nu se gasesc in alte alimente ci doar in laptele matern. Acest colostru are foarte multe substante nutritive, anticorpi, vitamine si minerale, este usor de digerat pentru bebelusi si ajuta la eliminarea meconiului. Colostrul nu dureaza decat cateva zile de aceea este important ca bebelusul sa profite din plin de aceasta hrana perfecta pentru el prin faptul ca ii este adus mamei la scurt timp dupa ce l-a nascut sau chiar pus direct la pieptul ei asa cum v-am mai aratat si in filmuletul din postarea aceasta. 

A 3-a zi de la cezariana sanii mei s-au umflat si erau tari ca doua pietroaie; ma dureau asa de tare ca am si uitat de durerea operatiei. Nu stiam altceva ce sa fac decat sa plang. O asistenta m-a vazut si i s-a facut mila de mine. Mi-a spus ca asta e furia laptelui si m-a invatat sa ma mulg. Era dureros dar strangeam din dinti si ma rugam sa scap mai repede desi eram foarte speriata si imi imaginam tot ce e mai rau. Nu puteam dormi bine nicicum ca sanii imi erau sensibili si indiferent de pozitia in care stateam curgea lapte din mine de udam tot pe mine si pe sub mine. Ma duceam la alaptat impreuna cu celelalte mame si ma bucuram ca bebelusa nu refuza sanul. Ma durea la primele supturi dar dupa aia simteam cum presiunea se diminueaza. Ii dadeam doar dintr-un san pentru ca aveam foarte mult lapte si vroiam sa fiu sigura ca prin suptul ei imi descongestioneaza macar un san. Dupa aia, in salon, o luam iar de la capat cu mulsul si de regula umpleam un borcan de 800 ml cu laptele meu. Bebelusa mea era o mancacioasa si lua in greutate foarte bine. Cand am ajuns acasa cu ea am incercat eu sa ma tin de programul din  maternitate cu suptul insa nu am reusit. Copila mea plangea des si orice (altceva) ii faceam nu se oprea din plans numai daca o puneam la san. Ma speriam foarte usor  pe-atunci si cum nu era altcineva sa ma invete altceva asta era singura metoda de a o linisti si asa ma linisteam si eu.

Si-am continuat asa aventura noastra in pofida multor piedici de tot felul deoarece n-am avut sprijinul nimaniu ba chiar am avut impotriviri. Mi-am alaptat primul copil la cerere pana la 1 an si vreo doua luni, dupa care datorita anumitor conjuncturi din viata mea am intarcat. Mi-a parut rau. Simteam ca n-am luat decizia corecta, ca multe altele de altfel, insa acum uitandu-ma in urma vad ca am facut ceea ce puteam eu la vremea aia sa fac.
Stiam cumva ca voi avea in viata si alte sanse, ceea ce s-a si intamplat, insa despre asta si despre ce au insemnat urmatoarele cezariene pentru mine voi vorbi in alta postare.

< Daca vreti sa aflati mai multe despre cezariana va invit sa cititi review-ul facut de Raluca aici cartii "Cezariana" de Michel Odent sau chiar cartea intreaga daca aveti posibilitatea. Sunt si chestii cu care nu-s de acord din ce a scris el sau poate ca nu le inteleg eu deoarece nu am citit toata cartea ci doar ce a scris Raluca.
< Daca vreti sa cititi povestirile altor mamici care au alaptat dupa experienta unei cezariene le gasiti aici toate adunate.

Va urma partea a2a  :)

Creative Kids

Astazi mi-am propus sa va scriu putin despre activitatile creative din ultima vreme din casa noastra, impreuna cu copiii bineinteles. Nu stiu daca va mai amintiti voi curcubeul desenat pe geam in saptamana curcubeului insa daca v-a placut va spun ca deja nu mai exista :(
A venit proprietarul apartamentului dupa cateva zile si a spus ca el nu vrea geamuri pictate iar eu m-am conformat si am spalat geamul. Imi dau seama ca n-ar fi trebuit sa cedez asa repede si ar fi trebuit sa-mi sustin ideea mai cu convingere. Ceea ce m-a facut sa renunt asa usor a fost faptul ca deja ne facuse observatii pentru peretii desenati cu creioanele cerate de catre copiii mei si de fiecare data cand vine tot ne aminteste ca va trebui sa zugravim.
Sa nu va spun ce fata a facut copilul meu cand a intrat in camera si curcubeul nu mai era. A 2a zi nu m-am lasat pana n-am pictat un curcubeu pe geamul gradinitei :) spre amuzamentul copiilor mei :)

Zilele trecute prietena mea Katy afland despre incidentul cu pricina mi-a dat o idee grozava. sa pictam pe oglinda in loc de geam. O tzuc pentru ideea aceasta si ii arat pe aceasta cale rezultatul ultimei creatii pe ziua de azi. A trebuit doar sa scot acuarelele din sertar si copiii mei topaiau in jurul meu de bucurie stiind ce urmeaza.

Partea mai grea a fost sa ii impac pe cei doi cu folosirea pe rand a pensulei. Insa creativitatea copiilor si-a spus din nou cuvantul :) in timp ce unul picta cu pensula celalalt picta cu degetul :))

Cu toata atentia de care dispuneam n-am putut evita ajungerea acuarelei si pe pereti. Asta e.
 Le-am promis copiilor ca intr-una din zilele urmatoare vom colora si pe haine, in sensul ca o sa-i las efectiv pe ei sa deseneze ce si cum vor. Am ales deja cate un tricou pentru fiecare din cele care se pot preta la aceasta activitate, singurul care nu si-a donat tricoul a fost sotul, insa presimt eu ca tricoul pe care vom face primele incercari va fi chiar al lui :)
Oricum va vom arata si voua ce o sa iasa din mainile noastre.

 Bineinteles ca mi-ar placea sa am unul din seturile creative Seedling precum acesta care l-ar folosi cu succes fetita mea si unul mai complicat dar si mai distractiv cum ar fi acest set Tie-dye Tee cu care fiul meu (impreuna cu mine) s-ar distra de minune.
Daca va plac vreunul din aceste seturi creative va anunt ca pe blogul Kiddy Shop se afla inca in desfasurare un concurs cu premii de la  Seedling. Nu trebuie decat sa va grabiti sa cititi regulile pentru ca azi e ultima zi.
De fapt mie mi-ar placea sa castig acest Ceas Seedling pe care am pus ochii mai demult dar am ramas doar cu privirea. Poate, poate...   :)

V-am tzucat pe toti. noi plecam in parc. Postarea e inceputa de ieri de aceea nu se prea potrivesc unele detalii :)
Va urez succes celor care va inscrieti la concurs si distractie placuta celor care v-ati hotarat sa petreceti cu copiii un timp minunat.

Poftiti la inghetata

Stiu ca unii dintre voi inca nu si-au terminat somnul de frumusete tocmai de aceea ma grabesc sa scriu aici pentru ca atunci cand va treziti sa poftiti direct la inghetata mea de capsuni.
De ieri de cand mi-a adus sotul 3 kg de capsuni tot la inghetata si la tort m-am gandit. Dintr-un kg am facut inghetata iar restul s-a mancat asa de repede ca parca nici n-ar fi fost si am amanat tortul pe alta data :)
Toata ziua de ieri am amestecat in inghetata deoarece n-am masina speciala iar de invartit des in ea tot am uitat luandu-ma cu altele. Asa ca prima tura de inghetata am mancat-o azi cand am venit din parc unde m-am intalnit cu Simona. O intalnire scurta-scurta ca si celelalte de pana acum, de parca n-am sta amandoua in aceeasi parte a orasului :)  Am apucat insa sa facem poze si sa ne pupam :) si am mai primit si un cadou frumos de la ea de care m-am bucurat foaaaarte mult.

O sa va arat repede inghetata de capsuni care a mai ramas si la care va invit si pe voi (pe rand nu toti odata) si o sa va spun ca este foarte usor de facut.
Pentru primul fel de inghetata am pus in blender capsuni, kefir si miere. Nu dau cantitati ca n-am stat sa masor, fiecare pune in functie de gust sau de cat are :)
Dupa ce s-au blenduit am amestecat compozitia intr-un vas si am bagat in congelator. Normal ar fi trebuit sa amestec in el cam din ora in ora ca sa nu se faca acele de gheta dar eu am amestecat din doua in trei ore :)
Azi am pus in cupe am rasturnat pe farfurioare si am savurat ce vedeti aici

Pentru cea de-a 2a de inghetata am amestecat in blender o banana cu jumate de kg de capsuni. Atat. Fara miere sau altceva. Data viitoare o sa incerc din curiozitate sa fac doar din capsuni fara sa mai pun nici banana.
Am pus compozitia intr-un alt vas in congelator si la fel am uitat sa amestec si in asta :)
Iar azi am pus inghetata in pahare de sampanie ca sa iasa forma de turnulet sau de munte cum vrea fiul meu ) am rasturnat pe farfurioare si am pus deasupra toping de ciocolata. Va prezint acum si cel mai bun toping de ciocolata format din miere +cacao

Precum vedeti incepe sa se topeasca :) Cei mai pofticiosi pot trece in fata sa nu mai stea la rand: Raluca, Coco, Roda, Simona, Natalia si Irena

Doctor in dezvoltarea infantila...

“Nu te preocupa dacă nu poţi da copiilor tăi ce e mai bun din toate...

Dă-le tot ce ai tu mai bun”

  Într-o zi, o femeie numită Anne, îşi lua carnetul de şofer. Când au întrebat-o care era profesia ei, ea avu un dubiu. Nu ştia cum să se considere. Funcţionarul insistă:
- Ceea ce v-am întrebat este dacă aveţi un serviciu .
- Sigur că da, am un serviciu, exclamă Anne, sunt mamă.
- Noi nu considerăm ăsta un serviciu. O să consemnez casnică , spuse funcţionarul cu răceală.


O prietenă a ei, Marta, auzi cele întâmplate şi căzu pe gânduri câtva timp. Într-o zi, se află în aceiaşi situaţie. Persoana care o interoga era o funcţionară de profesie, sigură şi eficientă. Formularul părea enorm şi interminabil. Prima întrebare era : “Care este ocupaţia dvs ?”
Marta se gândi puţin şi fără să ştie cum, răspunse :
- Sunt doctor în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”. Funcţionara făcu o pauză şi Marta trebui să repete cu pauze, emfatic, apăsând cuvintele mai semnificative. După ce a notat totul, tânara vru să verifice.
- Pot să vă intreb, ce înseamnă că faceţi, mai exact ?
 Fără pic de nelinişte în glas, cu mult calm, Marta explică:
- Desfăşor un program pe termen lung, înăuntru şi în afara casei. Gândindu-se la familia ei, ea continuă:
- sunt răspunzătoare de o echipă şi am primit deja patru proiecte. Muncesc în regim de dedicare exclusivă. Marea exigenţă este de 14 ore pe zi, uneori chiar până la 24 ore.
 Pe măsură ce îşi descria responsabilităţile, Marta observă creşterea tonului de respect în vocea funcţionarei.

Când se întoarse acasă, Marta fu primită de echipa sa: o fetiţă de 13 ani, alta de 7 şi alta de 3. Suind spre dormitoarele casei, ea auzi pe cel mai nou proiect al ei: un bebe de 6 luni, probând o nouă tonalitate a vocii. Fericită, Marta luă pe bebe în braţe şi gândi la gloria maternităţii, cu multitudinea de responsabilităţi şi orele interminabile de dedicaţie. ”Mama unde-mi sunt pantofii? Mama, mă ajuţi să-mi fac o fundă? Mama, bebe nu încetează din plâns. Mama, mă aştepţi la sfârşitul orelor? Mama, vii mâine să mă vezi dansând? Mama, mergi la cumpărături? Mama...”      
Stând în pat, Marta se gândi: ”Sunt Doctor în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane, dar bunicile ce or fi?” Si apoi a descoperit un titlu pentru ele: ”Doctorite superioare în dezvoltarea infantilă şi în relaţiile umane”.
Străbunicile: "Doctorite executive superioare".
Mătuşile: "Doctorite-asistente".
 Şi toate femeile, mamele, soţiile, prietenele şi colegele: "Doctorite în arta de a face viaţa mai bună."

Într-o lume unde se dă atâta importanţă titlurilor, în care se cere mereu cea mai mare specializare în domeniul profesional, transformă-te într-o specialistă în arta de a iubi.

~~~~
Mesaj primit pe e-mail de la draga mea Cristina intr-un frumos pps. 

Multumesc Cristina ca imi bucuri sufletelul si ma rasfeti cu mesaje frumoase.
:*

Tuturor femeilor care veniti pe aici printre nori va dedic acest mesaj.

În viaţă, învaţă!

"Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari, ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanci cum neclintit sa crezi!
Invata de la soare cum neclintit s-apui,
Invata de la piatra cum trebuie sa spui;
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate ca toate-ti sunt surori,
Cum treci frumos prin viata,cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme,ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curtat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea!
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier,cand singur esti,sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti;
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa-i vezi povara ei!
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la soare sa ai blandetea sa!
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor,
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei, prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!"