Alaptarea dupa cezariana - II

Partea I aici

La urmatoarea cezariana am avut de intampinat alte dificultati, legate nu neaparat de alaptare ci de neluarea in considerare a dorintelor mele. Vroiam foarte mult sa incerc sa nasc natural dar doctorul care mi-a urmarit evolutia, dupa ce la fiecare consult ma complimenta ca sunt o femeie puternica capabila sa nasc natural, cu o zi inainte de cezariana mi-a zis ca nici nu se pune problema unei nasteri naturale si nu ma va lasa nici macar sa intru in travaliu si sa riste. Mai avea un an pana la pensie, ce-o fi fost in capul lui nu stiu ca doar era un doctor meserias.O fi avut el motivele lui pentru care a facut asa, oricum eu l-am iertat si am fost multumita ca n-au fost complicatii nici pentru mine nici pentru copil (am vrut sa fiu sigura si l-am convins pe sotul meu sa asiste la nastere). De-abia de curand, dupa ce am citit cartea despre care v-am spus data trecuta, "Cezariana" am inteles ca era mai bine sa fi lasat travaliul sa inceapa apoi sa ma opereze. Dar..  :(

Chiar in ziua aia s-a intamplat sa facem accident cu masina iar eu imi doream ca cumva cumva sa mi se intample ceva: sa vina contractiile, sa se rupa apa :) si sa nasc copilul natural inainte sa apuce sa intervina careva. Da' de unde.
Ajunsa acasa teafara si nevatamata m-am bagat in vana cu apa calda doar doar nasc mai repede de maine :) dar nici de data asta n-a avut nici un efect. Pana la urma mi-a trecut disperarea, nervii si supararea si am acceptat faptul ca nu mai pot schimba nimic. Ma simteam din nou pacalita si simteam cum inca o sansa de a naste natural se duce pe apa sambetei. Diferenta fata de prima oara era ca acum chiar stiam ce va urma si ca posibilitatea ca sa gasesc un doctor dispus sa ma lase sa nasc natural dupa doua cezariene era si mai mica.

De data asta nasteam intr-un spital universitar, sotul meu era prezent acolo, personalul era fain, amabil, am primit copilul la cateva ore dupa cezariana cand eram inca pe terapie intensiva, asistenta care mi l-a adus mi l-a pozitionat la san, mi-a vorbit foarte frumos, a avut rabdare cu mine pana m-am dezmeticit si m-am pus cat de cat confortabil. Bebele meu a supt foarte putin si a adormit iar ea cand l-a luat mi-a promis ca il mai aduce cand se trezeste si nu-i va da alt lapte. Am adormit linistita, multumita si fericita. L-a adus din nou dupa ceva timp, nu mai stiu cat, mi-aduc aminte ca am simtit asa din somn cum cu o mana pe sanul meu incerca sa il mufeze pe micul meu print. In timp ce bebele sugea de zor uterul mi se contracta. Ma uitam la acest copil al meu cum isi face treaba asa de minunat si cum imi transmite si mie starea lui de bine. 

De data asta n-a mai adormit dupa ce a supt ci a ramas treaz iar asistenta mi l-a lasat cu mine in pat. Ma minunam de frumusetea lui si Ii multumeam Domnului ca am parte de asemenea momente. Asa m-a gasit doctorul cand a venit la vizita de seara. Mi-a controlat sanii, tamponul, mi-a pus cateva intrebari si m-a felicitat ca alaptez. Mi-a spus din nou ca sunt o femeie puternica si o sa ma refac repede si a plecat. Asistenta a venit si mi-a luat bebele pentru baie chiar dupa ce l-am mai alaptat o tura si mi l-a mai  adus o data chiar inainte de ora 23. Era o femeie foarte amabila, venea la fiecare dintre noi, avea rabdare si ne facea sa avem incredere in noi. Toate mamicile din salon eram fericite ca alaptam cu succes bebelusii si ne incurajam una pe cealalta fara sa ne vedem prea mult, ci doar asa pe auzitelea :) ca nu ne puteam ridica inca niciuna.

A 2-a zi am avut parte de si mai mult timp cu bebele  meu deoarece mi l-a lasat in salon pe perioade mai lungi putand astfel sa-l alaptez de fiecare data cand dorea el si sa-l studiez mai bine. A 3-a zi mi s-au angorjat sanii de am crezut ca imi vor pocni iar bebele facuse o forma usoara de icter. Chiar atunci m-au mutat intr-un salon in alta aripa a spitalului deoarece erau multe cezariene si le trebuia terapia intensiva si sectia operate era prea plina. M-am cam ofticat eu ca nu-l mai aveam cu mine in salon si trebuia sa vin sa-l alaptez la salonul de bebelusi insa nu prea aveam ce face. O asistenta mi-a vazut sanii in timp ce alaptam si s-a gandit ea ca ma poate ajuta facandu-mi cunostinta cu pompa electrica de muls. Vaai, ce experienta. Nu imi imaginam ca poate durea atat de tare chiar din momentul in care o pornesti. Ma gandeam la bietele vaci care sunt mulse electric. Oare asa or suferi si ele? Macar eu aveam posibilitatea sa ii modific viteza si sa o opresc cand nu mai rezistam. dar ele? 

Aveam canale infundate, ragade iar pompa asta ma teroriza de-a binelea. Alte mamici se mirau cum de nu o suport dar eu chiar nu intelegeam cum de pot ele rezista ca instrumentul asta sa la traga lapte din sani. Cand s-a schimbat tura a venit o asistenta in varsta la mine si vazand cum ma chinui acolo mi-a promis ca vine sa ma ajute numai sa gasesc un salon mai aproape de neonatologie. Nu am gasit un pat dispus sa ma primeasca asa ca acolo in camera aia s-a apucat sa ma mulga cu mana. Chiar daca nu a fost lipsit de durere tot nu se putea compara cu ceea ce simteam la pompa aceea electrica. Dincolo de geam puteam vedea cum bebelusii dorm linistiti iar eu imi doream ca sa se trezeasca al meu si sa il pun a san. Dorinta mi s-a implinit pe nesteptate. S-a auzit un bebe scancind apoi plangand incetisor. Ne-am uitat amandoua pe geam si era chiar al meu. Ce bucurie pe mine. L-am pus la san si in urmatoarea jumatate de ora m-am minunat de el cum suge si cum sanii mei se dezumfla. 

Pana cand am iesit din spital, a 5-a zi, mi-am mai revenit cu sanii, Stateam mai mult cu ei dezgoliti, imi faceam masaj, ii acopeream cu prosopul cu apa calda inainte sa merg la alaptat si dupa alaptat puneam garmastan primit de la o prietena. Cand am plecat din spital i l-am lasat altei mamici pentru ca eu consideram ca nu voi mai avea nevoie. Bebele meu era fericit eu la fel, de-abia asteptam sa fim impreuna in liniste, acasa, unde sotul meu pregatise frumos camera (singura camera deoarece locuiam intr-o garsoniera inchiriata si mica.)
Am mai avut o tura de furia laptelui acasa insa atunci am folosit cand lanolina cand lapte din san ptr a ma unge pe sfarcuri. Pe urma ne-am intrat in ritmul nostru, si bine a fost. L-am alaptat pana pe la 1 an si jumatate si l-am intarcat cu greu. Apoi printr-o conjuntura fericita l-am re-alaptat (alt cuvant mai potrivit nu gasesc) am scris la alaptarea in tandem  despre asta

Va multumesc pentru rabdare, daca ati ajuns pana la sfarsit, stiu ca iar am scris mult chiar nu m-am asteptat sa scriu atat 

Acesta a fost episodul 2 din povestea Alaptarea dupa cezariana
Va urma partea a3-a care va fi mai scurta :)