Eu si mama mea - activităţile copiilor spre delectarea mămicilor

Nu stiu dacă există copil care să nu dorească să fie într-un desen cu mama lui. mai ales dacă desenul este făcut chiar de el.
 Ştiu asta de când lucram la gradiniţă şi copiii mai măricei se desenau împreună cu mamele lor, (mai ales de ziua mamei) iar cei mai mici mă rugau să îi desenez şi pe ei împreuna cu mamele lor.
Unii dintre ei erau mai specifici la detali de gen cum ar fi părul, cum sunt ochii sau ce să poarte mama, alţii erau mulţumiţi dacă era o mamă şi un copil în desen iar dedesupt erau trecute numele
"L...... şi mama"

Aşa şi copiii mei, când erau mai mici mă puneau să fac desene cu mine şi cu ei şi să scriu neaparat dedesupt cine este cu cine :)
Însă cand au crescut un pic au început să îmi faca surprize din ce în ce mai artistice, printre ele aflându-se şi desenele în care eram împreună. Mă amuzau şi mă emoţionau în acelaşi timp, mai ales pentru consecvenţa cu care încercau să facă siluetele să semene cu noi.

Am ajuns să scriu despre subiectul acesta deoarece săptămâna trecută am asistat la bucuria (si efortul) copiilor mei de a mă impresiona. Una din aceste activităţi a fost în seara în care ai mei copii s-au apucat să facă fiecare câte un tablou "Eu şi mama mea" pentru etapa a 2-a a concursului "La cules de ghiocei" de pe Talente de nazdravani.
Deoarece fiica mea tot insista să lipescă hartie creponată pe tabloului fratelui ei, i-am propus să facă şi ea unul şi m-am bucurat că a acceptat.
 Au lucrat frumos, amăndoi împărţindu-şi fără tărăboi materialele :)

 Fiul meu a vrut ca tabloul său să semene cu un soare aşa că a facut rama din hartie creponată galbenă. Cea mică s-a hotărât pe verde şi a fost foarte conştiincioasă, nu s-a lăsat până nu a terminat de lipit toate hartiuţele deşi fratele ei a terminat mai repede şi-a luat o pauză ducându+se să se joace cu dinozaurii.
Apoi au trecut la desenat personajele. Fiecare s-a desenat cu mine după viziunea şi priceperea sa.

Din nou băiatul mi-a fost mai rapid însă fetiţa a desenat în continuare chiar dacă el se plimba cu popcornul de colo-colo pe lângă noi :)
La sfârşit au colorat după cum au dorit. Eu deja le cam ştiu preferintele. Băiatul preferă culori mai puternice pe când fetiţa le preferă pe cele pastel

A fost o seara placuta pentru toti, mai ales pentru tatal lor care a primit promisiuni ca data viittoare vor face un tablou cu el :)

Vă mai arat aici un desen de luna trecută de-al fiicei mele în care suntem noi două şi un ou :)
E lipit pe usa de la dormitor alaturi de alte creatii inedite.

Şi unul făcut de fiul meu anul trecut pe când avea 4 ani si jumătate

Si pentru că vă spuneam intr-una din postarile trecute că nu găsesc leac pentru desenele pe pereţi făcute de fiica mea, m-am gandit sa va dau vestile bune, in sensul ca pana vom face rost de o tabla, avem la dispozitie usile dormitoarelor, acceptate de mica mea artista. Deci in ultima vreme nu au mai parut desene noi pe pereti.
In schimb asa arata usile:

 Iar creatia asta e cea mai proaspata. Adica de azi:

Iat-o pe artista mea si in timpul lucrului, concentrata si serioasa :)

Cea din dreapta cu codite e ea :) Mie incearca sa imi faca parul cret :)

Mi-a facut si mie codite, si precum vedeti ne tinem de mana

Aici a mai retusat un pic la parul meu :) si mi-a facut si mie coronita. Si ea are una mica :)

În timp ce eu încarcam pozele acestea pe calculator, habar nu aveam că ea inca mai lucrează la tablou.
Cănd a venit si m-a chemat, am văzut că ea deja ne-a pus rochite şi, desi era uşa plină de lipici, şi ea toată pliiiină pe mâini era foarte încântată de rezultat şi de surpriza ce mi-a facut-o

Aţi avut şi voi parte de surprize asemanatoare din partea copiilor ?
Le-aţi imortalizat în poze? sau doar în amintire?

Eu am ajuns la concluzia ca astea sunt cele mai frumoase cadouri din partea celor mici. si nu neaparat de 8 martie sau de ziua mamei, ci in orice zi pe care o aleg ei ca sa ne incante.