Alăptarea - ce spun altii

Profit de faptul ca in bucataria mea se afla 3 barbati extraordinari care pregatesc meniul de revelion si ma apuc sa scriu ultima postare despre alaptare din acest an.
Nu, sa nu intelegeti gresit, personajele masculine din bucataria mea sunt cei mai importanti 3 barbati din viata mea, sotul meu, baiatul meu si fratele meu, care ma iubesc foarte mult si s-au hotarat sa-si faca de cap in bucatarie, fiecare in felul lui, mie dandu-mi liber
Subiectul de azi este despre ce spun/au spus oamenii din jurul meu despre alaptare si felul in care m-au influentat vorbele lor.
Primele sfaturi despre alaptare le-am primit de la mama mea cand a aflat ca sunt insarcinata. A fost un pic ciudat pentru mine sa aud din gura ei despre asa ceva deoarece eu n-am crescut cu ea si nu aveam o relatie prea intima. Ea mi-a spus pentru prima oara sa-mi tin copilul in brate si sa nu-l las sa planga; sa il alapez de cate ori vrea el, sa dorm cu el in pat si sa-l leagan pe picioare.

Mi-a spus ca organismele noastre, al meu si al copilului se cunosc deja ptr ca el traieste deja in mine si crestem intr-un fel amandoi. Ca nici o alta persoana nu va cunoaste mai bine nevoile copilului meu ca mine. Ca eu si bebele avem deja un permanemt flux de informatii pe mai multe nivele dar dupa ce voi naste, faptul ca eu imi voi alapta copilul va aduce un plus de siguranta copilului care nu va mai fi prins de mine din interior ci prin aratarea dragostei si disponibilitatii mele permanente fata de el. Ma simteam asa de bine privind-o cum rosteste cuvintele cu atata blabdete ca pe o poveste care un copil are nevoie s-o auda. Se uita in ochii mei si vorbea despre viitorul care ar vrea sa il am eu cu copilul meu. si desi aveam si eu aceleasi dorinte nu reuseam sa deschid gura sa le exprim in fata acestei femei care stia ce este suferinta si dorul ce copii.

Ea mi-a spus ca alaptarea nu este atat despre foamea copilului ci despre edificarea lui, despre satisfacerea nevoilor lui sufletesti. Ca sanii ei vor fi mereu plini de lapte atata timp cat copilul va avea nevoie si laptele va fi in cantitatea suficienta pentru el cat sa se sature. Nu a fost singura data cand mi-a vorbit despre frumusetea actului alaptarii, insa aceasta prima oara a fost de o deosebita importanta ptr mine pentru ca dupa aia au urmat alte pareri/sfaturi/povesti care au fost de alta natura. nu numai ca nu s-au ridicat la nivelul vorbelor mamei mele dar au avut si alt impact asupra mea deoarece stirbeau din frumusetea acestei experiente a alaptatului si mai ales, ii negau importanta.

Despre sfaturile nepotrivite care nu-i prind bine unei gravide sau mame care a nascut sa le auda nu-mi place sa vorbesc pe larg acum dar ele sunt cam exact inversul celor spuse de mama mea. (suptul la program- pauza de 3,4 ore; timp cronometrat la san-nu mai mult de 10 min la unul apoi la celalalt tot 10 min; dat apa sau ceai intre masele de lapte- ca i-o fi sete; suplimentat cu lapte praf-ca laptele de mama face colici, diaree; dupa 6 luni laptele de mama nu mai e bun; dupa un an ii afecteaza sexualitatea; alaptatul prelungit il face un dependent si nu se va descurca singur in viata) Aceste sfaturi, pareri, le-am auzit din gura diverselor persoane: femei gravide, doctori, asistente, mame intalnite in parc, prietene de-ale mele care citesc anumite carti care dupa parerea mea ar trebui sa fie interzise, ca sa nu mai vorbesc despre ce se gaseste de citit pe internet.

Pentru ca timpul mi-a expirat si trebuie sa merg la bucatarie, de unde nu mai ies pana nu termin tortul, am sa mai scriu doar cateva cuvinte care mi-au placut mie mult de pe blogul Amei: "it's not about my right to breastfeed it's about my childs right to eat"

mai pun un link catre o conversatie impresionanta care n-o sa va para rau daca o cititi pana la sfarsit deoarece ve-ti vedea ce mult inseamna perseverenta unei persoane dispuse sa ajute

Si mai scriu doar o concluzie a fiului meu de 3ani si 9 luni cu care m-a emotionat de curand. Alaptam amandoi copiii deodata si fiica-mea se oprea din cand in cand si radea la el. El sugea intr-una. La un moment dat se opreste. "Mami, la tata ei nu mai curge lapte?"
"Ba da. dar acum se joaca si ea."
"Atunci vreau eu de la tata ei." si odata se infinge in tata stanga si incepe sa suga. Ridicand ochii spre mine: "mami, la astalalta vine mai mult lapte."
"Dar de unde crezi tu ca vine laptele meu?"
"Pai.. de aici". zise el si puse mana langa tata.
"pai cum de acolo?"
"de aici. de la inima ta vine."
:)


Laptele meu vine din inima. si am aflat asta de la copilul meu.