Pentru ca penultima oara cand am fost internata cu copila in spital am avut parte de momente inedite cum n-am mai intalnit in alte dati si pentru ca luna asta Roxana ne-a provocat la o anumita tema, o sa va povestesc pataniile mele in spital legate de alaptare:
La penultima mea internare lucrurile au stat astfel:
Pe cand ni se facea foaia de internare cu toate intrebarile de rigoare i-am spus doctoritei ca alaptez. si m-a intrebat daca la program. I-am spus ca nu. La cerere.
Si-a ridicat ochelarii de pe nas si a pus pixul pe masa.
- Ce-i aia la cerere?
- Adica cand vrea ea. Cand i-e foame ei.
- De unde sti cand i-e foame ei?
- Imi dau seama dupa cum plange.
- Si cum plange cand i-e foame? Nu-mi venea sa cred ce intrebari imi pune
- Deci copilul asta nu are un program... Nu-i bine. Trebuie sa-i faci un program.
- Ba da, eu cred ca e bine. i-am zis incercand sa-mi gasesc cuvintele
- Aici va avea program la 3 ore.
- Dar eu nu vreau sa-i fac program. nici ea nu vrea.
Nu pot sa va spun ce duel de priviri era intre noi. De fapt nu cred ca descrie cuvantul "duel" faptul ca ea ma ataca iar eu ma aparam.
- Ce altceva ii mai dati inafara de san?
- Nu-i mai dau nimic. Am incercat cu banana si cu mar si a mancat doar de cateva ori dar pe urma n-a mai vrut deloc.
-Cum sa nu mai vrea?
- Pai nu mai vrea... intoarce capul.. e nemultumita.
- Pai daca stie ca-i dai san, normal ca nu mai vrea banana. Nici nu mai stiam ce sa-i raspund. Ma simteam asa de mica. Mi-am strans copilul mai tare in brate.
I-a sunat telefonul si a iesit. Pe moment, cand am vazut scaunul ala gol am crezut ca sunt intr-un vis/ sau tocmai m-am trezit dintr-un vis. Cumva nu credeam ca interogatoriul asta a fost real. Atunci de ce eram asa tulburata..?
Cand s-a deschis usa si a intrat cu inca o doctorita dupa ea, a inceput din nou sa-mi bata inima tare. Spre usurarea mea nu mi s-au mai pus intrebari si am fost condusa la salon. Aveam impresia ca sunt intr-un film (un film prost desigur) si nu mie trebuia sa mi se intample asta.
Cand am vazut patutul unde am fost cazate imi venea sa rad.
M-am pus pe un scaun si o alaptam pe zana mea cand au aparut doua doctorite rezidente care erau de acord cu alptarea la cerere si mi-au vorbit frumos. Imi era un somn de de-abia asteptam sa plece toti doctorii sa pot adormi si eu. Dar, cum nu toate dorintele se implinesc, s-a deschis usa si si-a facut aparitia un doctor zambitor care mi-a luat alt interviu :)
Cand am ajuns la intrebarile despre alaptat...
- Alaptati exclusiv? Pai cum se poate asa ceva? Eu am crezut ca glumeste
- Pai trebuia pana acuma sa pape urmatoarele alimente.. etc... etc... etc...
- Nu-i plac. i-am zis
- Ehh, nu-i plac. Pai daca-i dati cu tzatza pe la nas, normal ca nu-i plac. ma uitam la el nedumerita
I-am raspuns ca o s-o alaptez atata timp cat va vrea ea.
A ras. Ceea ce m-a bagat in ceata. Ce atiytudine o mai fi si asta? Vorbeste serios? Glumeste? A pus capac cu urmatoarea fraza:
- Asa-s mamicile. Vor sa-i tina pe copii la san numai pentru ele.
In continuare mi-a pus alte intrebari despre simptome si alte-cele, senin si serios dar eu tot ma simteam ca in zona crepusculara. vroiam sa revin la realitate. de fapt vroiam o anume realitate. cand colo, asta era realitatea. Eram deja in ea. Oameni diferiti cu convingeri diferite. Fiecare cu credintele si influentele lui. Eram intr-o ceata de ciudati. sau eu eram ciudata...
Dar, cireasa de pe tort a urmat dupa 3 zile cand la vizita de dimineata au intrat mai mult de 10 doctori in salon.(i-a numarat colega mea)
Doctorul meu prezenta cazul nostru si cand se ajunge la faza cu alaptarea si spune ca mama ( adica eu) alapteaza exclusiv, unul din ceilalti doctori incepe sa ma felicite.
- Bravo mamico! Foarte bine. sa-i dai sa suga cat mai mult.
La care doctorul cu pricina:
- Pai sa nu-i mai dea, ca o sa-i dam noi de aici lapte praf special, ca bebele a facut diaree. Si-asa e timpul sa-i dea si alimente solide.
- Ba nu! sa continue sa alapteze!
Deci, daca pana atunci eram ca un actor prins intr-un rol ciudat, acuma devenisem spectator la o disputa intre niste doctori, care ma fascina. Ce mai spectacol. Nici unu nu se lasa mai prejos cu argumentele; vorbeau unul peste altul, fluturau din maini, ceilalti se uitau tacuti. Mie nu-mi venea sa cred la ce asist.
Dupa un timp, au iesit afara cu tot alaiul dupa ei, continuandu-si discutia, eu ramanand amuzata si hotarata sa alaptez in continuare indiferent ce zic altii.
Si asa am si facut. Desi copila mea avea scaune apoase, am alaptat-o in continuare iar laptele ala care-l primea nu-l vroia cu nici un chip. Pai da' ce, copila mea era prostuta? De-abia am reusit sa-i dau orez cu lingurita.
Si uite-asa aventurile mele in spital s-au terminat deoarece fata mea s-a facut bine la burtica si fara sa intrerup alaptatul si fara renumitul lapte praf.
Am alaptat-o ori de cate ori a fost nevoie. Pentru ea, asta a insemnat dragoste, calmare, siguranta, afectivitate, grija, confort, medicament.
Si pentru mine a insemnat la fel.
Oricum, am ramas cu amintiri de neuitat din internarile in spital, fiecare avand insemnatatea ei.
Inca o data se adevereste faptul ca alaptarea este privita diferit chiar de catre medicii aceluiasi spital, chiar si de catre medicii aceleiasi echipe.
Eu va doresc sa alptati cat mai mult, sa va purtati copiii aproape, si sa fiti curajoase mamicilor.
nu ma pricep eu la acest capitol, dar stiu ca este bine ca sa i se faca un program copilului.
RăspundețiȘtergereDa, asa stiam si eu la primul copil; insa realitatea contrazicea stiinta mea. Bebele vroia sa manance mai repede de 3 ore iar eu tooot trageam de timp ca sa ii dau la program. off.
RăspundețiȘtergereDe-abia mai tarziu am aflat ca bebele nu suge de fiecare data la fel. uneori mai putin, altadata mai mult. ca si noi, de altfel. uneori mancam mai putin alteori mai mult.
Fiecare copil e unic si isi formeaza propria lui rutina pe masura ce creste. Copiii sunt diferiti de cand se nasc. unii cer ei insisi "la program" de poti sa-ti fixezi ceasul dupa ei, altii sunt mai pretentiosi ;)
Plus ca ei nu sug intotdeauna de foame; sunt si alte nevoi pe care ei si le implinesc la san.
In afara de asta sunt situatii "normale" si situatii speciale, cum e boala, sau puseurile de crestere cand copilul petrece mai mult timp la san. ceea ce e bine deoarece se modifica si oferta de lapte din san.
Sper ca am fost explicita :)
Imi plac fotografiile tale alb-negru. Mi-am dat seama azi ca am mai intrat odata mai demult pe blogul tau si am ras de o chestie amuzanta care ai postat-o. dar nu mai stiu care. Iti doresc succes in intrecerea ta cu timpul ;)
Sunt teribili medicii astia... si sora mea abia a nascut... a incercat sa ii faca un program... dar nu e batut in cuie... cand bebele vrea ii da papica, pai ce?!
RăspundețiȘtergereNu lasa sa se bage nimeni...mai ales cand sunt specialisti cu opinii diferite :))
Citesc si raman cu gura cascata de "aventurile" voastre din spital....
RăspundețiȘtergereEu, ca o adepta convinsa (din proprie experienta si datorita experientei multor altor mame cu care am venit in contact, plus studiile mele de antropologie) a alaptatului la cerere pe o perioada lunga de timp, te felicit din toata inima pt. atitudinea ta curajoasa in fata medicilor!!
Nu stiu daca atitudinea mea a fost cea de curajoasa... :)
RăspundețiȘtergereMai degraba m-am aparat decat sa ripostez cum ar fi trebuit. Nici nu-mi gaseam cuvintele; eu care de felul meu sunt mai indrazneata.
Eu am avut norocul sa nasc si sa-mi alaptez copiii intr-o tara extrem de baby-friendy si breastfeeding-oriented. Nu asta era ideea, voiam doar sa-ti dau o idee, un argument pe care sa-l dai oricarei persoane insista sa-i dai copilului san la program si nu stiu ce alimente... Poti sa le spui: "dumitale daca ti-ar fi foame si ti s-ar explica ca degeaba doresti ciorba acuma la 4, ai sa primesti la ora 6 fasole pentru ca asa a spus un doctor", ti-ar conveni?! :-)))
RăspundețiȘtergereIn rest, bravo pentru atitudine, tine-o tot asa!
Simona, multumesc de idee!! Da' chiar asa e!!
RăspundețiȘtergereVin sa aflu care e tara aceea a ta.
Interesanta experienta. Eu in locul tau l-as fi intrebat pe doctorul ala si pe cea de la internari cat timp au supt ei la san?
RăspundețiȘtergereTe-am votat si pe blog la Roxana. De ce n-ai anuntat ca se voteaza postarea? poate asa te vota mai multa lume.
Eu nu te-am votat ca n-am stiut ca se voteaza. Dar ma bucur ca ai castigat.
RăspundețiȘtergereLa multi ani sotului tau. Am impresia ca de un timp incoace voi o tineti tot intr-o petrecere :)
Foarte frumoasa dedicatia. O s-o dedic si eu sotului meu... ;)
Petrina
Foarte frumos, felicitari!
RăspundețiȘtergereDa, Petrina, de un timp incoace, ba in aniversari, ba in spital.. dar acuma gata. (gata cu spitalul)
RăspundețiȘtergereHappy-mami multumesc si bine ai venit printre nori din tara ta cea frumoasa... :))
hahahaha fantastici doctorii astia!:)))
RăspundețiȘtergerepe-aia cu "laptele de mama nu mai e bun dupa 6 luni!" o stii??
intreaba-i pe adulti daca ei mananca la ore fixe, atunci cand au impresia ca bebelusii sunt robotei programati dupa ceas.
O stiu pe aia cu.. dupa un an... :(
ȘtergereIntr-o tara in care alaptarea detine un procent de 12 % de ce ne mai miram cand oamenii vorbesc despre alaptare ca si cum ar sti dar de fapt nu stiu (aproape) nimic?
doctorii dau si ei mai departe ceea ce au fost invatati. fiecare o tine pe a lui.
Dar cunosc si doctori care recomanda alaptarea. la cerere, exclusiva, prelungita... si sper sa creasca tot mai mult numarul lor astfel incat generatia care vine dupa noi a aiba parte de o informare si o sustinere corecta.
Imi place cum ai descris atmosfera din spital si atitudinea unora care se cred destepti cand ,de fapt,ei fac rau prin lipsa de intelepciune ...dar sunt si situatii de viata care ii scutura tare de umeri si ajung sa isi schimbe convingerile cu 180 de grade...
RăspundețiȘtergereEu vad sfaturile lor cam asa:mananca la MC Donalds,lasa mancarea sanatoasa,nu e buna,e periculoasa!
Claudia