sâmbătă, 31 decembrie 2011

Alăptarea - ce spun altii

Profit de faptul ca in bucataria mea se afla 3 barbati extraordinari care pregatesc meniul de revelion si ma apuc sa scriu ultima postare despre alaptare din acest an.
Nu, sa nu intelegeti gresit, personajele masculine din bucataria mea sunt cei mai importanti 3 barbati din viata mea, sotul meu, baiatul meu si fratele meu, care ma iubesc foarte mult si s-au hotarat sa-si faca de cap in bucatarie, fiecare in felul lui, mie dandu-mi liber
Subiectul de azi este despre ce spun/au spus oamenii din jurul meu despre alaptare si felul in care m-au influentat vorbele lor.
Primele sfaturi despre alaptare le-am primit de la mama mea cand a aflat ca sunt insarcinata. A fost un pic ciudat pentru mine sa aud din gura ei despre asa ceva deoarece eu n-am crescut cu ea si nu aveam o relatie prea intima. Ea mi-a spus pentru prima oara sa-mi tin copilul in brate si sa nu-l las sa planga; sa il alapez de cate ori vrea el, sa dorm cu el in pat si sa-l leagan pe picioare.

Mi-a spus ca organismele noastre, al meu si al copilului se cunosc deja ptr ca el traieste deja in mine si crestem intr-un fel amandoi. Ca nici o alta persoana nu va cunoaste mai bine nevoile copilului meu ca mine. Ca eu si bebele avem deja un permanemt flux de informatii pe mai multe nivele dar dupa ce voi naste, faptul ca eu imi voi alapta copilul va aduce un plus de siguranta copilului care nu va mai fi prins de mine din interior ci prin aratarea dragostei si disponibilitatii mele permanente fata de el. Ma simteam asa de bine privind-o cum rosteste cuvintele cu atata blabdete ca pe o poveste care un copil are nevoie s-o auda. Se uita in ochii mei si vorbea despre viitorul care ar vrea sa il am eu cu copilul meu. si desi aveam si eu aceleasi dorinte nu reuseam sa deschid gura sa le exprim in fata acestei femei care stia ce este suferinta si dorul ce copii.

Ea mi-a spus ca alaptarea nu este atat despre foamea copilului ci despre edificarea lui, despre satisfacerea nevoilor lui sufletesti. Ca sanii ei vor fi mereu plini de lapte atata timp cat copilul va avea nevoie si laptele va fi in cantitatea suficienta pentru el cat sa se sature. Nu a fost singura data cand mi-a vorbit despre frumusetea actului alaptarii, insa aceasta prima oara a fost de o deosebita importanta ptr mine pentru ca dupa aia au urmat alte pareri/sfaturi/povesti care au fost de alta natura. nu numai ca nu s-au ridicat la nivelul vorbelor mamei mele dar au avut si alt impact asupra mea deoarece stirbeau din frumusetea acestei experiente a alaptatului si mai ales, ii negau importanta.

Despre sfaturile nepotrivite care nu-i prind bine unei gravide sau mame care a nascut sa le auda nu-mi place sa vorbesc pe larg acum dar ele sunt cam exact inversul celor spuse de mama mea. (suptul la program- pauza de 3,4 ore; timp cronometrat la san-nu mai mult de 10 min la unul apoi la celalalt tot 10 min; dat apa sau ceai intre masele de lapte- ca i-o fi sete; suplimentat cu lapte praf-ca laptele de mama face colici, diaree; dupa 6 luni laptele de mama nu mai e bun; dupa un an ii afecteaza sexualitatea; alaptatul prelungit il face un dependent si nu se va descurca singur in viata) Aceste sfaturi, pareri, le-am auzit din gura diverselor persoane: femei gravide, doctori, asistente, mame intalnite in parc, prietene de-ale mele care citesc anumite carti care dupa parerea mea ar trebui sa fie interzise, ca sa nu mai vorbesc despre ce se gaseste de citit pe internet.

Pentru ca timpul mi-a expirat si trebuie sa merg la bucatarie, de unde nu mai ies pana nu termin tortul, am sa mai scriu doar cateva cuvinte care mi-au placut mie mult de pe blogul Amei: "it's not about my right to breastfeed it's about my childs right to eat"

mai pun un link catre o conversatie impresionanta care n-o sa va para rau daca o cititi pana la sfarsit deoarece ve-ti vedea ce mult inseamna perseverenta unei persoane dispuse sa ajute

Si mai scriu doar o concluzie a fiului meu de 3ani si 9 luni cu care m-a emotionat de curand. Alaptam amandoi copiii deodata si fiica-mea se oprea din cand in cand si radea la el. El sugea intr-una. La un moment dat se opreste. "Mami, la tata ei nu mai curge lapte?"
"Ba da. dar acum se joaca si ea."
"Atunci vreau eu de la tata ei." si odata se infinge in tata stanga si incepe sa suga. Ridicand ochii spre mine: "mami, la astalalta vine mai mult lapte."
"Dar de unde crezi tu ca vine laptele meu?"
"Pai.. de aici". zise el si puse mana langa tata.
"pai cum de acolo?"
"de aici. de la inima ta vine."
:)


Laptele meu vine din inima. si am aflat asta de la copilul meu.

19 comentarii:

  1. Ai ai ai ai ce-mi faci tu in noaptea de revelion! Ajung sa citesc articole de alaptare, si care sa ma emotioneze atat de mult! De la cat de norocoasa te consider pentru sfaturile mamei tale (uau!), pana la gingasia puiului tau! Ei sunt atat de puri si de intelepti cand sunt mici, cred ca mai apoi ii stricam noi, cei mari...

    Pupici dragi!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Raluca as fi vrut sa pun articolul mai davreme dar asa i-a venit randul ;)
    Cred ca mai potrivit de atat nu se putea :))

    Mama mea,,, poveste lunga,, si emotionanta

    RăspundețiȘtergere
  3. Aoleo, da, frumos, dar de ce ma faci sa bocesc in prima zi din an?

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce povestire emotionanta, mai ales finalul! Dar tu alaptezi cand copilul are 3 ani si 9 luni? Mai curge ceva? Nu ma pricep la astea dar sunt curioasa, mi-or fi si mie de ajutor candva :P.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aoleo Iuliaaaa! Cum de ai aterizat tu aici printre nori in prima zi din an?

    Nu eu te fac sa plangi ci acea parte sensibila din tine care vibreaza la asemenea povesti ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Da. Ii alaptez pe amandoi ;)
    Si curge cat au ei nevoie :)
    Ai sa vezi tu cand iti vine si tie randul ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce baiat intelept ai! Si ce frumos ai scris din nou!

    RăspundețiȘtergere
  9. Asa e Andreea. ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ptr tot ce am invatat de la copiii mei; si ptr ce-o sa mai invat

    RăspundețiȘtergere
  10. Stimata doamna doresc sa stiu daca prin acest articol ati vrut sa aduceti vreo ofensa mamelor care nu alapteaza.
    Sfaturile dumneavoastra si povestile emotionante despre alaptare nu sunt ca sa gadile orgoliul unei anumite categorii de mame? In detrimentul celeilalte categorii?

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonim, unde e ofensa adusa mamelor care nu alapteaza? Acolo unde scrie ca mama trebuie sa alapteze la cerere, dupa cum ii spune instinctul? Acolo unde spune ce nenaturale sunt sfaturile cu alaptarea la program? Poate chiar din cauza lor nu ati reusit sa alaptati, deci orice postare despre alaptare este binevenita, pentru ca le ajuta pe mame sa se informeze. Postarile despre alaptare nu sunt pentru a le face sa se simta prost pe mamele care nu au alaptat. Daca se simt asa, e doar problema lor si poate ar fi bine sa mearga la un psiholog sa treaca peste frustrarea aceasta. Postarile despre alaptare sunt pentru informarea viitoarelor mame. Ca sa le ajute sa se decida sa alapteze si ca sa le ajute sa treaca peste greutatile care apar.

    RăspundețiȘtergere
  12. Stimate Anonim, am citit articolul acesta de foarte multe ori si n-am gasit nimic ofensator in el. Si altii l-au citit si n-au gasit nimic ofensator. nici in litera si nici in spiritul lui.
    Sfaturile mele si povestile emotionante despre alaptare nu le-am scris spre gadilarea orgoliului nimanui. Tu sti cate femei cauta informatii corecte despre alaptare? Sti cate femei ajung sa gaseasca informatii de genul celor din aliniatul 4? mai mult de jumtate din numarul total. si astfel ajung frustrate, dezamagite, rigide, sau poate nu. poate ajung sa creada ca succesul in alaptare nu inseamna alaptarea naturala, cu dragste, de bunavoie, ci programata, impusa, cronometrata. Ai intalnit tu astfel de femei? sti cat de greu e sa corectezi o conceptie de-asta?
    De-asta numarul femeilor care alapteaza in Romania este mic. De-asta alaptarea devine deseori dificilă desi este un proces natural, ptr ca informarea este asa cum este. mamele se iau dupa reguli stricte, programe, si obosesc, bebelusii la fel, dupa un timp se vad si rezultatele si atunci mamele se simt vinovate. Nu ptr ca ele n-au vrut sa alpteze ci ptr ca au fost indrumate gresit. asa incepe povestea laptelui praf, a suferintei (ptr unele) si a comentariilor de genul asta.
    Stiu ca sunt si cazuri medicale de multe ori consecinte ale problemelor la nastere, insa acestea sunt mai reduse. Nu exista categorii de mame numai daca ele se vor categorisite. cred ca categoriile ni le facem noi in asa fel ca sa evidentiem ceva particularitati neaparat. Dar mai cred si ca mamele isi iubesc copiii si ca atunci cand gasesc o informatie pretioasa o valorifica. Si mai cred ca exista intelegere, curaj, ajutor si vindecare pentru toata lumea.
    Eu sriu ptr cei care cauta asa ceva.
    Fara sa ofensez pe nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Raluca multumesc de interventie ;)
    Nu ma asteptam.
    Esti mai pe faza decat mine. Si evident ai mai multa experienta.

    RăspundețiȘtergere
  14. Am citit postarea ta intr-o perioada in care oboseala aproape ca ma face sa plang de nervi :) si numai de alaptare nu-mi mai arde in cate-o noapte...dar ai asa mare dreptate ca imi aduc si eu aminte la ce e buna alaptarea asta si mi se mai consolideaza rabdarea...rabdarea de a-mi astepta puiul sa se desprinda el de mine in loc sa-l constrang eu prea devreme...
    Cat despre parerea d-nei/d-nului anonim...cine stie ce frustrari si necazuri se ascund in inima domniei sale. Din punct de vedere psihologic e o adevarata provocare sa devii mama, sa accepti alaptarea si conexiunea cu copilul tau, sa comunici non-verbal, sa simti numai sentmente pozitive etc..., asa ca, sunt sigura ca ii putem trimite macar in gand si lui/ei un strop de energie pozitiva.
    Ma bucur ca am aterizat azi printre norii tai :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ralu, pe mine cand ma apuna plansul de disperare fugeam in vana. Ala era locul meu de terapie :)
      Dadeam drumul la apa calda si nu mai ieseam pana ma calmam :)
      Da, e o adevarata provocare sa fi mama ptr ca asa te descoperi si pe tine insuti. si in inima adunam multe de-alungul vietii care ies la suprafata in cele mai neasteptate momente
      Ma bucur ca ai aterizat.. :) Ne vedem in curand cu cartile :*

      Ștergere
  15. Eu mi-am alaptat minunea pana la 1 an si jumatate...initial imi propusesem sa o alaptez pana la 2 ani, dupa aceasta varsta considerand ca nu mai are nevoie de laptele meu..Am intrerupt la 1 an si jumatate deoarece atunci micuta mea a facut o diaree foarte urata si am fost nevoita sa intrerup...cand am crezut ca s-a vindecat am pus-o din nou la san..imi era dor de ea, de atingerea ei, de acel sentiment unic...dar din pacate diareea s-a agravat, am ajuns pe la spital...mi s-a recomandat sa incetez alaptarea pentru ca este deja mare...Asta am facut...dar nu ai idee cat de greu mi-a fost...o saptamana am plans,imi era dor de ea, de atingerea ei, de mangaierea ei! Un singur lucru a fost pozitiv in aceasta experienta: faptul ca dupa intarcare a inceput sa manance mult mai multa mancare solida iar noaptea nu se mai trezea..dar mie si acum imi e dor..si cred ca si ei..imi iubeste sanii, doeste sa ii vada mereu, sa ii pupe, sa ii mangaie..scriu si am ochii in lacrimi! Sa-ti alaptezi copilul este cel mai frumos lucru din lume! Si cand te gandesti ca unele femei nu fac asta deloc...nu le acuz...dar imi pare rau pt ele..nu vor stii niciodata ce au pierdut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh Raluca, acum cand iti scriu fetita mea e la san.
      Te cred ca ti-a fost greu ca asa am patit eu dupa ce l-am intarcat pe fiul meu. Imi venea sa plang cand il luam in brate si punea capul pe sanii mei.

      Sigur ca ii e dor! Doar ea stie ce a primit de acolo.oar ea si tu ati avut acea relatie deosebita care e un suport emotional si de incredere deosebit.
      E bine sa plangi. Avem sentimente si amintiri care e nevoie sa le exprimam. Poate cand ai sa consideri ca poti, vei avea si o discutie cu fetita despre sentimentele ei in legatura cu treaba asta. Ai sa fi surprinsa de ce iti va raspunde!

      Ștergere
    2. desi este micuta( are 1 an si 10 luni) zilnic discutam despre acest subiect..pentru ca zilnic imi spune ” Mami pup tati, mami besc” ! ii explic ca ei au facut-o mare, ca datorita lor noi doua suntem atat de apropiate si ne cunoastem atat de bine....Si ea imi raspunde: ” Mami bebe anu papa tati...” Tradus: ”Mami la anu va papa bebe tati!..desi nu sunt insarcinata ii vorbim zilnic despre bebe care va veni candva, deja il iubeste si il vrea...

      Ștergere
    3. :)
      Multi ani inainte frumosi si sanatosi. e mai mica cu 4 luni ca fiica mea.
      Oh, e bine ca vorbiti despre asta. Ma gandeam ca daca ar mai fi pastrat vreo frustrare sau vreun resentiment legat de intarcare ar spune. Mie baietelul meu mi-a spus atunci cand a venit vremea...
      Cand a mai venit si surioara... si-a cerut si drepturile :)

      Despre bebele care va veni la voi, in curand sau mai tarziu, sa auzim numai de bine :) Ce frumos subiect de discutii aveti voi doua ;)
      Sunteti minunate :-* :-*

      Ștergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...