Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o
barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga
pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in
scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.
Ziua urmatoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.
Apoi
a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai
putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa
il ocroteasca.
Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase
cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era
pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat... ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise.
Dezamagit a strigat catre
cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si
s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.
Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau.
Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !
Sursa Ozibuna
sâmbătă, 30 iunie 2012
sâmbătă, 23 iunie 2012
Ferice de cei ce iubesc ...
Cu drag pentru voi cei care popositi aici printre nori si cu multumiri colegei mele Anisoara care m-a binecuvantat cu acest mesaj frumos
miercuri, 20 iunie 2012
Supa crema de mazare
De aseara de cand m-am intors de la Street Delivery, pictata pe rochita, obosita, flamanda si pe tocuri :) ma asteptam sa mananc ceva bun si verde.
Ceva facut de altcineva bineinteles :) insa socoteala de pe strada nu s-a potrivit cu ce am gasit acasa. Al meu sot era la calculator invatand de zor, frigiderul imi zambea cu subinteles, asa ca dupa dusul rapid m-am bagat cu fiica-mea in pat sacrificand capsunile pastrate pentru inghetata, cu promisiunea ca azi voi face chiar eu cu manutele mele ceva bun si verde.
Si iaca azi, m-am apucat de aceasta supa-crema usoara si fina, numai buna pentru pentru perioada asta agitata a mea.
Am folosit urmatoarele:
~ 800 gr mazare boabe verde; 1 cartof; 1 movov mic; 1 ardei verde; 1 ceapa verde; ulei de masline; sare; coriandru macinat; marar verde; lapte de susan;sare
Cartoful si morcovul, taiate bucati le-am pus la fiert intr-o oala cu apa rece. Dupa vreo 15-20 de minute am adaugat boabele de mazare, ardeiul curatat de cotor si ceapa verde taiata bucati si am mai lasat sa fiarba inca vreo 5 minute. Am scos legumele cu o paleta si le-am blenduit impreuna cu putin din apa in care au fiert. si cu boabele de coriandru rasnite. A rezultat un piure gros pe care l-am subtiat cu lapte de susan am adaugat sare, ulei si marar.
La portia mea am adaugat suplimentar susanul ramas dupa strecurarea laptelui, un catel de usturoi pisat si putina zeama de lamaie.
Portia aceasta mare este a mea :)
A fost DeLiCioaSa. Chiar mai vrem sa mai facem deoarece acum e perioada in care mazarea verde este cea mai buna.
__________________
Postarea este decalata cu doua zile. Eu nu-s de vina :))
Stie cineva ce are Blogger in ultimul timp?
Ceva facut de altcineva bineinteles :) insa socoteala de pe strada nu s-a potrivit cu ce am gasit acasa. Al meu sot era la calculator invatand de zor, frigiderul imi zambea cu subinteles, asa ca dupa dusul rapid m-am bagat cu fiica-mea in pat sacrificand capsunile pastrate pentru inghetata, cu promisiunea ca azi voi face chiar eu cu manutele mele ceva bun si verde.
Si iaca azi, m-am apucat de aceasta supa-crema usoara si fina, numai buna pentru pentru perioada asta agitata a mea.
~ 800 gr mazare boabe verde; 1 cartof; 1 movov mic; 1 ardei verde; 1 ceapa verde; ulei de masline; sare; coriandru macinat; marar verde; lapte de susan;sare
Cartoful si morcovul, taiate bucati le-am pus la fiert intr-o oala cu apa rece. Dupa vreo 15-20 de minute am adaugat boabele de mazare, ardeiul curatat de cotor si ceapa verde taiata bucati si am mai lasat sa fiarba inca vreo 5 minute. Am scos legumele cu o paleta si le-am blenduit impreuna cu putin din apa in care au fiert. si cu boabele de coriandru rasnite. A rezultat un piure gros pe care l-am subtiat cu lapte de susan am adaugat sare, ulei si marar.
La portia mea am adaugat suplimentar susanul ramas dupa strecurarea laptelui, un catel de usturoi pisat si putina zeama de lamaie.
Portia aceasta mare este a mea :)
A fost DeLiCioaSa. Chiar mai vrem sa mai facem deoarece acum e perioada in care mazarea verde este cea mai buna.
__________________
Postarea este decalata cu doua zile. Eu nu-s de vina :))
Stie cineva ce are Blogger in ultimul timp?
vineri, 15 iunie 2012
miercuri, 13 iunie 2012
Fantastic Flying Books
Desi in ultimul timp am avut cateva tentative de a ma bucura de o lectura placuta (a citi si altceva decat cursuri), am abandonat intentia si am lasat cartea deoparte cu gandul ca mai incolo sigur o sa citesc. Acel mai incolo nu a avut loc inca, sper ca in seara asta totusi (sau la noapte) sa am timp sa ma arunc in vana si sa ma relaxez, singura, timp in care voi reciti un capitol din cartea amanata de atata timp.
Maine am 3 examene unul dupa altul asa ca deseara trebuie neaparat sa ma bucur de acest minunat rasfat, care este de fapt o originala metoda de a mea de a ma debarasa de anumite ramasite ineficiente si neproductive si de a ma reimprospata. Strategia asta functioneaza de fiecare data la mine.
Si pentru ca de cateva zile am descoperit o animatie excelenta legata de carti, m-am gandit sa o pun aici sa o puteti viziona si voi.
Sunt curioasa ce sentimente trezeste in voi acest filmulet care a castigat cateva premii la festivalurile la care a participat
Si pentru ca e vorba aici despre carti va anunt ca pe blogul Blueroses are loc un bookcrosing cu o carte frumoasa. Eu am vazut recent filmul facut dupa aceasta carte.
Intrati sa vedeti despre ce e vorba.
Maine am 3 examene unul dupa altul asa ca deseara trebuie neaparat sa ma bucur de acest minunat rasfat, care este de fapt o originala metoda de a mea de a ma debarasa de anumite ramasite ineficiente si neproductive si de a ma reimprospata. Strategia asta functioneaza de fiecare data la mine.
Si pentru ca de cateva zile am descoperit o animatie excelenta legata de carti, m-am gandit sa o pun aici sa o puteti viziona si voi.
Sunt curioasa ce sentimente trezeste in voi acest filmulet care a castigat cateva premii la festivalurile la care a participat
Si pentru ca e vorba aici despre carti va anunt ca pe blogul Blueroses are loc un bookcrosing cu o carte frumoasa. Eu am vazut recent filmul facut dupa aceasta carte.
Intrati sa vedeti despre ce e vorba.
luni, 11 iunie 2012
Ciorba de loboda
Foarte pe scurt si foarte la obiect despre aceasta ciorbita buna buna de tot.
Se face repede, intre timp va puteti apuca si de o inghetata tot simpla si tot buna buna de tot :)
Am primit saptamana trecuta un plasoi de loboda de la o prietena si cum altceva nu stiam sa fac mi-am propus aceasta ciorbita pe care o cunosc de pe vremea copilariei vreme.
A fost o perioada de cativa ani buni in care aveam o gradina maaare cu toate bunatatile in ea. Asa ca n-am dus lipsa de aproape nimic in ceea ce priveste legumele si fructele. Din primavara de cand apareau verdeturile si capsunile, asa de multe ca de fiecare data dadeam si la vecini, si pana toamna cand culegeam ultimii struguri si nucile, era o placere sa merg la gradina chiar daca era ceva drum de mers pana acolo, fiind la marginea orasului. Printre putinele amintiri frumoase ale mele se afla si aceasta gradina, cu dealurile cu mure si macese in spate, si cu padurile unde faceam drumetii si culegeam alune, afine, coarne si ciuperci. Revenind la loboda :) atata timp cat era loboda in gradina la noi se facea ciorba de loboda si ciulama de loboda.
Dupa atatia ani am incercat din nou si iata ce a iesit cu urmatoarele ingrediente
~ 1 ceapa
~ 1 morcov
~ ulei
~ orez/cartofi/mei
~ apa
~ loboda
~ 1 ou
~ kefir
~ patrunjel/marar
Precum vedeti am facut-o in diferite variante ca sa vad cum le place mai mult copiilor. Ceapa curatata si taiata marunt si morcovul dat pe razatoare se inabusa in ulei cu putina apa. Cand arata a innebusite, se adauga orezul spalat sau cartoful curatat si taiat bucati sau meiul spalat si apa si se mai lasa sa fiarba pana cand acestea din urma au o consistenta comestibila :)
Se adauga loboda spalata si taiata fasii si pana nu clocoleste bine se bate oul cu kefirul ca si cum ai face un liezon :)
Il diluam cu zeama din ciorba adaugand putin cate putin peste el, pentru a nu fi diferenta mare de temperatura intre acesta si ciorba si a se omogeniza frumos.
Il adaugam si pe el in cioba si dupa cateva clocote luam da pe foc ciorbita.
Adaugam verdeturi dupa plac.
Eu am folosit patrunjel si marar. sotul meu isi mai punea leustean si telina :)
Este o ciorba foarte buna la gust, nu va luati dupa poza :)
Merita sa o incercati atata timp cat aceste verzituri sunt in plin sezon. Puteti inlocui loboda cu spanac, stevie, sau chiar macris.
Am zis eu ca foarte pe scurt si la obiect si uite cat m-am intins. iar.
Asa se intampla cand calatoresti prin amintiri :)
Acum ma grabesc sa amestec iar intr-o inghetata buna de tot si sa continui cu invatatul deoarece maine am iar examen.
O seara frumoasa va doresc tuturor. si celor care sunt in stresiune va doresc inspiratie, memorie buna, atentie si sa va ajute Dumnezeu. ca eu numai asa voi lua examenele astea.
Am primit saptamana trecuta un plasoi de loboda de la o prietena si cum altceva nu stiam sa fac mi-am propus aceasta ciorbita pe care o cunosc de pe vremea copilariei vreme.
A fost o perioada de cativa ani buni in care aveam o gradina maaare cu toate bunatatile in ea. Asa ca n-am dus lipsa de aproape nimic in ceea ce priveste legumele si fructele. Din primavara de cand apareau verdeturile si capsunile, asa de multe ca de fiecare data dadeam si la vecini, si pana toamna cand culegeam ultimii struguri si nucile, era o placere sa merg la gradina chiar daca era ceva drum de mers pana acolo, fiind la marginea orasului. Printre putinele amintiri frumoase ale mele se afla si aceasta gradina, cu dealurile cu mure si macese in spate, si cu padurile unde faceam drumetii si culegeam alune, afine, coarne si ciuperci. Revenind la loboda :) atata timp cat era loboda in gradina la noi se facea ciorba de loboda si ciulama de loboda.
Dupa atatia ani am incercat din nou si iata ce a iesit cu urmatoarele ingrediente
~ 1 ceapa
~ 1 morcov
~ ulei
~ orez/cartofi/mei
~ apa
~ loboda
~ 1 ou
~ kefir
~ patrunjel/marar
Precum vedeti am facut-o in diferite variante ca sa vad cum le place mai mult copiilor. Ceapa curatata si taiata marunt si morcovul dat pe razatoare se inabusa in ulei cu putina apa. Cand arata a innebusite, se adauga orezul spalat sau cartoful curatat si taiat bucati sau meiul spalat si apa si se mai lasa sa fiarba pana cand acestea din urma au o consistenta comestibila :)
Se adauga loboda spalata si taiata fasii si pana nu clocoleste bine se bate oul cu kefirul ca si cum ai face un liezon :)
Il diluam cu zeama din ciorba adaugand putin cate putin peste el, pentru a nu fi diferenta mare de temperatura intre acesta si ciorba si a se omogeniza frumos.
Il adaugam si pe el in cioba si dupa cateva clocote luam da pe foc ciorbita.
Adaugam verdeturi dupa plac.
Eu am folosit patrunjel si marar. sotul meu isi mai punea leustean si telina :)
Merita sa o incercati atata timp cat aceste verzituri sunt in plin sezon. Puteti inlocui loboda cu spanac, stevie, sau chiar macris.
Am zis eu ca foarte pe scurt si la obiect si uite cat m-am intins. iar.
Asa se intampla cand calatoresti prin amintiri :)
Acum ma grabesc sa amestec iar intr-o inghetata buna de tot si sa continui cu invatatul deoarece maine am iar examen.
O seara frumoasa va doresc tuturor. si celor care sunt in stresiune va doresc inspiratie, memorie buna, atentie si sa va ajute Dumnezeu. ca eu numai asa voi lua examenele astea.
Giveaway aniversar pe VintajeLook
Un giveaway intarziat (din motive multiple) pe blogul Simonei.
Azi e ultima zi.
Daca va grabiti mai prindeti locuri :)
Premii frumoase.
Succes..
Azi e ultima zi.
Daca va grabiti mai prindeti locuri :)
Premii frumoase.
Succes..
duminică, 10 iunie 2012
Cu ce masura masurati, vi se va masura
Intr-un sat traia un brutar renumit pentru painea sa. Intro zi, acestui brutar i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care le cumpara de la un taran.
Le aseza pe cantar constatand ca in loc de 1 kg cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea cate 800 grame.
Suparat foc, se duse la judecator spunand ca taranul e un inselator si trebuie sa fie pedepsit.
Taranul a fost adus la judecator care il ameninta:
- Daca e adevarat ce spune brutarul ca il inseli, te voi baga la inchisoare!
- Sa-mi fie iertat- zise taranul - eu nu sunt un om vinovat.
- Cum indraznesti sa minti? sari brutarul; chiar de dimineata am cumparat aceste bucati de unt de la tine.
Domnule judecator, acest sarlatan trebuie numaidecat inchis! a incercat sa ma pacaleasca.
- Asa e omule? este untul acesta al tau?
- Da. Insa vedeti dumneavoastra, eu am un cantar si nevand bani sa cumpar si greutatile pun pe un taler o paine de-a brutarului iar pe celalalt untul meu; painea brutarului scrie pe ea ca are 1 kg! eu ce vina am dar?
Auzind si vazand acestea, judecatorul folosind cantarul cu greutati descoperi ca painea are doar 800 de grame.
In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul inselator care nu numai ca insela oamenii dar dorea sa fie si pedepsit cel ce ar fi facut exact ca el...
"CU CE MASURA MASURATI CU ACEEA VI SE VA MASURA" Matei 7.2
luni, 4 iunie 2012
Alaptarea dupa cezariana - II
Partea I aici
La urmatoarea cezariana am avut de intampinat alte dificultati, legate nu neaparat de alaptare ci de neluarea in considerare a dorintelor mele. Vroiam foarte mult sa incerc sa nasc natural dar doctorul care mi-a urmarit evolutia, dupa ce la fiecare consult ma complimenta ca sunt o femeie puternica capabila sa nasc natural, cu o zi inainte de cezariana mi-a zis ca nici nu se pune problema unei nasteri naturale si nu ma va lasa nici macar sa intru in travaliu si sa riste. Mai avea un an pana la pensie, ce-o fi fost in capul lui nu stiu ca doar era un doctor meserias.O fi avut el motivele lui pentru care a facut asa, oricum eu l-am iertat si am fost multumita ca n-au fost complicatii nici pentru mine nici pentru copil (am vrut sa fiu sigura si l-am convins pe sotul meu sa asiste la nastere). De-abia de curand, dupa ce am citit cartea despre care v-am spus data trecuta, "Cezariana" am inteles ca era mai bine sa fi lasat travaliul sa inceapa apoi sa ma opereze. Dar.. :(
Chiar in ziua aia s-a intamplat sa facem accident cu masina iar eu imi doream ca cumva cumva sa mi se intample ceva: sa vina contractiile, sa se rupa apa :) si sa nasc copilul natural inainte sa apuce sa intervina careva. Da' de unde.
Ajunsa acasa teafara si nevatamata m-am bagat in vana cu apa calda doar doar nasc mai repede de maine :) dar nici de data asta n-a avut nici un efect. Pana la urma mi-a trecut disperarea, nervii si supararea si am acceptat faptul ca nu mai pot schimba nimic. Ma simteam din nou pacalita si simteam cum inca o sansa de a naste natural se duce pe apa sambetei. Diferenta fata de prima oara era ca acum chiar stiam ce va urma si ca posibilitatea ca sa gasesc un doctor dispus sa ma lase sa nasc natural dupa doua cezariene era si mai mica.
De data asta nasteam intr-un spital universitar, sotul meu era prezent acolo, personalul era fain, amabil, am primit copilul la cateva ore dupa cezariana cand eram inca pe terapie intensiva, asistenta care mi l-a adus mi l-a pozitionat la san, mi-a vorbit foarte frumos, a avut rabdare cu mine pana m-am dezmeticit si m-am pus cat de cat confortabil. Bebele meu a supt foarte putin si a adormit iar ea cand l-a luat mi-a promis ca il mai aduce cand se trezeste si nu-i va da alt lapte. Am adormit linistita, multumita si fericita. L-a adus din nou dupa ceva timp, nu mai stiu cat, mi-aduc aminte ca am simtit asa din somn cum cu o mana pe sanul meu incerca sa il mufeze pe micul meu print. In timp ce bebele sugea de zor uterul mi se contracta. Ma uitam la acest copil al meu cum isi face treaba asa de minunat si cum imi transmite si mie starea lui de bine.
De data asta n-a mai adormit dupa ce a supt ci a ramas treaz iar asistenta mi l-a lasat cu mine in pat. Ma minunam de frumusetea lui si Ii multumeam Domnului ca am parte de asemenea momente. Asa m-a gasit doctorul cand a venit la vizita de seara. Mi-a controlat sanii, tamponul, mi-a pus cateva intrebari si m-a felicitat ca alaptez. Mi-a spus din nou ca sunt o femeie puternica si o sa ma refac repede si a plecat. Asistenta a venit si mi-a luat bebele pentru baie chiar dupa ce l-am mai alaptat o tura si mi l-a mai adus o data chiar inainte de ora 23. Era o femeie foarte amabila, venea la fiecare dintre noi, avea rabdare si ne facea sa avem incredere in noi. Toate mamicile din salon eram fericite ca alaptam cu succes bebelusii si ne incurajam una pe cealalta fara sa ne vedem prea mult, ci doar asa pe auzitelea :) ca nu ne puteam ridica inca niciuna.
A 2-a zi am avut parte de si mai mult timp cu bebele meu deoarece mi l-a lasat in salon pe perioade mai lungi putand astfel sa-l alaptez de fiecare data cand dorea el si sa-l studiez mai bine. A 3-a zi mi s-au angorjat sanii de am crezut ca imi vor pocni iar bebele facuse o forma usoara de icter. Chiar atunci m-au mutat intr-un salon in alta aripa a spitalului deoarece erau multe cezariene si le trebuia terapia intensiva si sectia operate era prea plina. M-am cam ofticat eu ca nu-l mai aveam cu mine in salon si trebuia sa vin sa-l alaptez la salonul de bebelusi insa nu prea aveam ce face. O asistenta mi-a vazut sanii in timp ce alaptam si s-a gandit ea ca ma poate ajuta facandu-mi cunostinta cu pompa electrica de muls. Vaai, ce experienta. Nu imi imaginam ca poate durea atat de tare chiar din momentul in care o pornesti. Ma gandeam la bietele vaci care sunt mulse electric. Oare asa or suferi si ele? Macar eu aveam posibilitatea sa ii modific viteza si sa o opresc cand nu mai rezistam. dar ele?
Aveam canale infundate, ragade iar pompa asta ma teroriza de-a binelea. Alte mamici se mirau cum de nu o suport dar eu chiar nu intelegeam cum de pot ele rezista ca instrumentul asta sa la traga lapte din sani. Cand s-a schimbat tura a venit o asistenta in varsta la mine si vazand cum ma chinui acolo mi-a promis ca vine sa ma ajute numai sa gasesc un salon mai aproape de neonatologie. Nu am gasit un pat dispus sa ma primeasca asa ca acolo in camera aia s-a apucat sa ma mulga cu mana. Chiar daca nu a fost lipsit de durere tot nu se putea compara cu ceea ce simteam la pompa aceea electrica. Dincolo de geam puteam vedea cum bebelusii dorm linistiti iar eu imi doream ca sa se trezeasca al meu si sa il pun a san. Dorinta mi s-a implinit pe nesteptate. S-a auzit un bebe scancind apoi plangand incetisor. Ne-am uitat amandoua pe geam si era chiar al meu. Ce bucurie pe mine. L-am pus la san si in urmatoarea jumatate de ora m-am minunat de el cum suge si cum sanii mei se dezumfla.
Pana cand am iesit din spital, a 5-a zi, mi-am mai revenit cu sanii, Stateam mai mult cu ei dezgoliti, imi faceam masaj, ii acopeream cu prosopul cu apa calda inainte sa merg la alaptat si dupa alaptat puneam garmastan primit de la o prietena. Cand am plecat din spital i l-am lasat altei mamici pentru ca eu consideram ca nu voi mai avea nevoie. Bebele meu era fericit eu la fel, de-abia asteptam sa fim impreuna in liniste, acasa, unde sotul meu pregatise frumos camera (singura camera deoarece locuiam intr-o garsoniera inchiriata si mica.)
Am mai avut o tura de furia laptelui acasa insa atunci am folosit cand lanolina cand lapte din san ptr a ma unge pe sfarcuri. Pe urma ne-am intrat in ritmul nostru, si bine a fost. L-am alaptat pana pe la 1 an si jumatate si l-am intarcat cu greu. Apoi printr-o conjuntura fericita l-am re-alaptat (alt cuvant mai potrivit nu gasesc) am scris la alaptarea in tandem despre asta
Va multumesc pentru rabdare, daca ati ajuns pana la sfarsit, stiu ca iar am scris mult chiar nu m-am asteptat sa scriu atat
Acesta a fost episodul 2 din povestea Alaptarea dupa cezariana
Va urma partea a3-a care va fi mai scurta :)
La urmatoarea cezariana am avut de intampinat alte dificultati, legate nu neaparat de alaptare ci de neluarea in considerare a dorintelor mele. Vroiam foarte mult sa incerc sa nasc natural dar doctorul care mi-a urmarit evolutia, dupa ce la fiecare consult ma complimenta ca sunt o femeie puternica capabila sa nasc natural, cu o zi inainte de cezariana mi-a zis ca nici nu se pune problema unei nasteri naturale si nu ma va lasa nici macar sa intru in travaliu si sa riste. Mai avea un an pana la pensie, ce-o fi fost in capul lui nu stiu ca doar era un doctor meserias.O fi avut el motivele lui pentru care a facut asa, oricum eu l-am iertat si am fost multumita ca n-au fost complicatii nici pentru mine nici pentru copil (am vrut sa fiu sigura si l-am convins pe sotul meu sa asiste la nastere). De-abia de curand, dupa ce am citit cartea despre care v-am spus data trecuta, "Cezariana" am inteles ca era mai bine sa fi lasat travaliul sa inceapa apoi sa ma opereze. Dar.. :(
Chiar in ziua aia s-a intamplat sa facem accident cu masina iar eu imi doream ca cumva cumva sa mi se intample ceva: sa vina contractiile, sa se rupa apa :) si sa nasc copilul natural inainte sa apuce sa intervina careva. Da' de unde.
Ajunsa acasa teafara si nevatamata m-am bagat in vana cu apa calda doar doar nasc mai repede de maine :) dar nici de data asta n-a avut nici un efect. Pana la urma mi-a trecut disperarea, nervii si supararea si am acceptat faptul ca nu mai pot schimba nimic. Ma simteam din nou pacalita si simteam cum inca o sansa de a naste natural se duce pe apa sambetei. Diferenta fata de prima oara era ca acum chiar stiam ce va urma si ca posibilitatea ca sa gasesc un doctor dispus sa ma lase sa nasc natural dupa doua cezariene era si mai mica.
De data asta nasteam intr-un spital universitar, sotul meu era prezent acolo, personalul era fain, amabil, am primit copilul la cateva ore dupa cezariana cand eram inca pe terapie intensiva, asistenta care mi l-a adus mi l-a pozitionat la san, mi-a vorbit foarte frumos, a avut rabdare cu mine pana m-am dezmeticit si m-am pus cat de cat confortabil. Bebele meu a supt foarte putin si a adormit iar ea cand l-a luat mi-a promis ca il mai aduce cand se trezeste si nu-i va da alt lapte. Am adormit linistita, multumita si fericita. L-a adus din nou dupa ceva timp, nu mai stiu cat, mi-aduc aminte ca am simtit asa din somn cum cu o mana pe sanul meu incerca sa il mufeze pe micul meu print. In timp ce bebele sugea de zor uterul mi se contracta. Ma uitam la acest copil al meu cum isi face treaba asa de minunat si cum imi transmite si mie starea lui de bine.
De data asta n-a mai adormit dupa ce a supt ci a ramas treaz iar asistenta mi l-a lasat cu mine in pat. Ma minunam de frumusetea lui si Ii multumeam Domnului ca am parte de asemenea momente. Asa m-a gasit doctorul cand a venit la vizita de seara. Mi-a controlat sanii, tamponul, mi-a pus cateva intrebari si m-a felicitat ca alaptez. Mi-a spus din nou ca sunt o femeie puternica si o sa ma refac repede si a plecat. Asistenta a venit si mi-a luat bebele pentru baie chiar dupa ce l-am mai alaptat o tura si mi l-a mai adus o data chiar inainte de ora 23. Era o femeie foarte amabila, venea la fiecare dintre noi, avea rabdare si ne facea sa avem incredere in noi. Toate mamicile din salon eram fericite ca alaptam cu succes bebelusii si ne incurajam una pe cealalta fara sa ne vedem prea mult, ci doar asa pe auzitelea :) ca nu ne puteam ridica inca niciuna.
A 2-a zi am avut parte de si mai mult timp cu bebele meu deoarece mi l-a lasat in salon pe perioade mai lungi putand astfel sa-l alaptez de fiecare data cand dorea el si sa-l studiez mai bine. A 3-a zi mi s-au angorjat sanii de am crezut ca imi vor pocni iar bebele facuse o forma usoara de icter. Chiar atunci m-au mutat intr-un salon in alta aripa a spitalului deoarece erau multe cezariene si le trebuia terapia intensiva si sectia operate era prea plina. M-am cam ofticat eu ca nu-l mai aveam cu mine in salon si trebuia sa vin sa-l alaptez la salonul de bebelusi insa nu prea aveam ce face. O asistenta mi-a vazut sanii in timp ce alaptam si s-a gandit ea ca ma poate ajuta facandu-mi cunostinta cu pompa electrica de muls. Vaai, ce experienta. Nu imi imaginam ca poate durea atat de tare chiar din momentul in care o pornesti. Ma gandeam la bietele vaci care sunt mulse electric. Oare asa or suferi si ele? Macar eu aveam posibilitatea sa ii modific viteza si sa o opresc cand nu mai rezistam. dar ele?
Aveam canale infundate, ragade iar pompa asta ma teroriza de-a binelea. Alte mamici se mirau cum de nu o suport dar eu chiar nu intelegeam cum de pot ele rezista ca instrumentul asta sa la traga lapte din sani. Cand s-a schimbat tura a venit o asistenta in varsta la mine si vazand cum ma chinui acolo mi-a promis ca vine sa ma ajute numai sa gasesc un salon mai aproape de neonatologie. Nu am gasit un pat dispus sa ma primeasca asa ca acolo in camera aia s-a apucat sa ma mulga cu mana. Chiar daca nu a fost lipsit de durere tot nu se putea compara cu ceea ce simteam la pompa aceea electrica. Dincolo de geam puteam vedea cum bebelusii dorm linistiti iar eu imi doream ca sa se trezeasca al meu si sa il pun a san. Dorinta mi s-a implinit pe nesteptate. S-a auzit un bebe scancind apoi plangand incetisor. Ne-am uitat amandoua pe geam si era chiar al meu. Ce bucurie pe mine. L-am pus la san si in urmatoarea jumatate de ora m-am minunat de el cum suge si cum sanii mei se dezumfla.
Pana cand am iesit din spital, a 5-a zi, mi-am mai revenit cu sanii, Stateam mai mult cu ei dezgoliti, imi faceam masaj, ii acopeream cu prosopul cu apa calda inainte sa merg la alaptat si dupa alaptat puneam garmastan primit de la o prietena. Cand am plecat din spital i l-am lasat altei mamici pentru ca eu consideram ca nu voi mai avea nevoie. Bebele meu era fericit eu la fel, de-abia asteptam sa fim impreuna in liniste, acasa, unde sotul meu pregatise frumos camera (singura camera deoarece locuiam intr-o garsoniera inchiriata si mica.)
Am mai avut o tura de furia laptelui acasa insa atunci am folosit cand lanolina cand lapte din san ptr a ma unge pe sfarcuri. Pe urma ne-am intrat in ritmul nostru, si bine a fost. L-am alaptat pana pe la 1 an si jumatate si l-am intarcat cu greu. Apoi printr-o conjuntura fericita l-am re-alaptat (alt cuvant mai potrivit nu gasesc) am scris la alaptarea in tandem despre asta
Va multumesc pentru rabdare, daca ati ajuns pana la sfarsit, stiu ca iar am scris mult chiar nu m-am asteptat sa scriu atat
Acesta a fost episodul 2 din povestea Alaptarea dupa cezariana
Va urma partea a3-a care va fi mai scurta :)
duminică, 3 iunie 2012
Looking Back
Alaptarea dupa cezariana - I
Saptamana trecuta cand am aflat subiectul propus de Roxana pentru luna aceasta am stiut ca voi avea mult de scris si in mintea mea deja prindea contur articolul acesta. Insa cu fiecare zi care trecea se adunau si motivele pentru care sa nu-l scriu, motive pentru care sa nu imi mai rascolesc amintirile.
Cineva spunea odata ca oamenii se uita inapoi in trecutul lor doar pentru a-si plange de mila sau pentru a se lauda; una din astea doua. Insa eu cred ca noi chiar avem nevoie sa ne intoarcem din cand in cand intr-un anumit trecut pentru a ne intelege mai bine, pentru a recunoaste o anumita transformare in noi sau pentru a ne descarca de inca o parte din povara acumulata si acoperita de multe straturi de resentimente, vinovatie sau negare. Si in ceea ce ma priveste a fost o perioada destul de mare din viata mea in care evocarea trecutului si dezlantuirea amintirilor era singura metoda de supravietuire
Pentru mine a vorbi despre alaptarea dupa cezariana (de fapt dupa 3 cezariene) ma duce involuntar cu firul povestii mult mai inainte de nastere, la perioada graviditatii care, spre regretul meu, in contextul vietii mele de atunci, nu i-am stiut insemnatatea. Am fost luata pe sus de o viata care nu mi-am dorit-o si m-am trezit in mijlocul ei fara skillurile necesare ptr ai face fata. Stiti acele expresii "daca ar fi fost altfel.." in care recompunem niste scenarii, sa le spunem, favorabile? De fapt nu facem decat sa strigam din tot sufletelul nostru chinuit ca viata e nedreapta si ca undeva a avut loc o eroare. Sufletelul meu si-a facut cunoscut mult timp strigatul, in felul acesta cautandu-si eliberarea. Si daca acum este impacat cu viata, este pentru ca a strabatut un lung drum al vindecarii. inca il strabate si in tot acest proces se transforma si se innobileaza.
Precum spuneam, cu prima mea sarcina nu am realizat importanta a ceea ce reprezinta graviditatea. Acum, cand privesc in urma si scriu aici, daca nu as simti aceasta durere surda in plex si nodul din gat, as avea impresia ca vorbesc despre o alta persoana, straina mie. O persoana care stia despre nasterea de copii doar ceea ce vedea in filme, si anume ca dureaza cateva minute, timp in care femeia depune putin efort, transpirand, tipand si scremanduse, dupa care isi ia bebelusul in brate linistita si fericita. Da, asa credeam si asta asteptam sa mi se intample si mie. Tocmai de aceea in noaptea in care mi s-a rupt apa acea verde si o infiermiera incerca sa ma convinga sa merg la sala de operatii pentru a mi se face cezariana, m-am panicat si am luat-o la fuga pe coridoare cu un ciorchine de strugure in mana strigand ca eu vreau sa fiu lasata acasa si sa nasc altadata. Eram o copila speriata, careia nimeni nu i-a spus ca avea placenta previa, prezentatie pelviana, ca era importanta odihna si suprevegherea atenta, si mai ales ca nu trebuia sa fiu lasata pana la acea data cu copilul in mine.
Era ora 23, se schimba tura, nici nu mai stiu cum am ajuns intinsa pe o masa, un asistent (cred eu) imi spunea o poveste in timp ce-mi punea o perfuzie in brat iar eu il rugam sa aiba rabdare cu mine, sa imi spuna clar cand trebuie sa imping si cand sa respir pentru ca eu vreau sa nasc usor si repede. Si n-am mai vazut decat lumina aceea de deasupra.
M-am trezit cu dureri ingrozitoare, nu stiam ce se petrece, si credeam ca de fapt atunci ma duce sa nasc deoarece simteam cum ceva in burta mea se misca cu putere. Cand mi s-a spus ca bebele e bine si a fost dus la neonato iar eu trebuie sa ma odihnesc am realizat de fapt ce s-a intamplat. Am izbucnit in plans pe langa faptul ca imi venea sa vomit si sa urlu de durere. Parca eram intr-un vis dureros.
Stateam intinsa in pat cu o greutate rece pe locul operatiei si ma simteam ca si cum as fi fost mintita. Mi se parea ca mi se facuse o nedreptate si vroiam sa vina cineva sa-mi explice ce-au facut cu mine si cu copilul meu. Asistenta a venit si mi-a facut un somnifer iar eu nu vroiam sa adorm. Aveam impresia ca este un complot impotriva mea de nimeni nu imi aduce copilul sa-l vad. Am adormit plangand incercand sa descifrez ce scria pe bratara legata la mana mea.
Dimineata am rugat o asistenta sa-mi spuna mai multe despre bebele meu. In timp ca ma ridica la orizontala mi-a zis ca am o fetita ca a avut nota 7 la nastere si ca o pot vedea doar daca ma duc eu la neonatologie. Vai, ce-am mai plans. Si de durere, si de neputinta si de suparare. De-abia asteptam sa ma pot ridica din pat si sa ma duc la ea. Nu mai stiu ce ora era cand am auzit ca pe coridor se cheama mamele la alaptat. Am strigat sa vina cineva sa ma ajute si cum n-a venit nimeni m-am ridicat singura si am pornit spre usa. A durat foarte mult pana am ajuns pe hol. Eram ametita si ma durea tare burta, mergeam cocosata si ma sprijineam de perete. Nici nu stiam unde era salonul copiilor. Coridoarele erau pustii si era liniste. Nici macar planset de copil nu auzeam. Pai cum sa planga ei, ca doar erau la sanul mamei. M-a gasit o infirmiera si m-a adus inapoi in salon chiar cand eram pe punctul sa ma pun jos. Mi-a spus ca era prea devreme sa ma deplasez iar eu nu mai aveam puterea sa ma impotrivesc.
La urmatoarea strigare m-am dus iar. De data asta eram mai puternica dar si mai disperata sa imi cunosc copilul. Pe coridor ajunsa nestiind unde trebuie sa intru, am luat la rand toate usile pana am ajuns la una care nu era cu nimic diferita de celelalte insa cand am deschis-o am vazut cateva mame cu bebelusii la san. Nu stiu daca va puteti inchipui bucuria mea si nerabdarea mea. Cea care dadea copiii pe un gemulet mi-a spus ca bebelusa mea nu era programata sa fie data la san acum si i se daduse deja lapte praf. dar daca vreau o pot tine in brate putin. Mi-am luat cu emotie copila in brate si mi s-a parut ca tot universul sta in loc si se uita la mine ce fac. Nici nu gaseam un loc unde sa ma asez asa ca am stat cu ea in brate in picioare, pana cand o mama a terminat alaptarea si s-a ridicat de pe scaun. M-am pus incet jos avand grija sa n-o trezesc insa vazand ceilalti bebelusi cum sug de la mamele lor mi s-a facut si mie pofta sa o pun la san. S-a trezit de indata ce a simtit sfarcul pe buze si spre uimirea si incantarea mea a inceput sa suga. Ma simtem asa de importanta ca fiinta aceea mica vroia sanul meu incat am si verbalizat ceea ce gandeam. Asa ca toate mamele acelea m-au felicitat si atunci am vazut ca eu eram cea mai mica dintre ele.
.
Am plecat ultima de acolo. Asistenta care mi-a luat bebelusa mi-a zis ca daca ma cred in stare, sa vin peste 3 ore din nou la alaptat, ceea ce am si facut. Vaai ce mai plangea fata mea cand am ajuns. Mi-a pus-o pe cantar si apoi mi-a dat-o prin geam. Am inceput sa-i vorbesc in timp ce ea cauta sanul cu gurita. S-a atasat singurica fara sa intervin eu cu nimic si si-a luat hrana pe care o dorea asa de mult. Eram asa de fericita si ma intrebam oare ce suge ea atat de acolo ca eu cand strangeam de sfarc in salon nu iesea lapte, ci doar un lichid galbui. Atunci am aflat ca primul lapte care vine este colostrul si este foarte valoros pentru bebelusi. De-abia la a 2-a nastere am aflat ca valoarea lui consta in faptul ca contine elemente care nu se gasesc in alte alimente ci doar in laptele matern. Acest colostru are foarte multe substante nutritive, anticorpi, vitamine si minerale, este usor de digerat pentru bebelusi si ajuta la eliminarea meconiului. Colostrul nu dureaza decat cateva zile de aceea este important ca bebelusul sa profite din plin de aceasta hrana perfecta pentru el prin faptul ca ii este adus mamei la scurt timp dupa ce l-a nascut sau chiar pus direct la pieptul ei asa cum v-am mai aratat si in filmuletul din postarea aceasta.
A 3-a zi de la cezariana sanii mei s-au umflat si erau tari ca doua pietroaie; ma dureau asa de tare ca am si uitat de durerea operatiei. Nu stiam altceva ce sa fac decat sa plang. O asistenta m-a vazut si i s-a facut mila de mine. Mi-a spus ca asta e furia laptelui si m-a invatat sa ma mulg. Era dureros dar strangeam din dinti si ma rugam sa scap mai repede desi eram foarte speriata si imi imaginam tot ce e mai rau. Nu puteam dormi bine nicicum ca sanii imi erau sensibili si indiferent de pozitia in care stateam curgea lapte din mine de udam tot pe mine si pe sub mine. Ma duceam la alaptat impreuna cu celelalte mame si ma bucuram ca bebelusa nu refuza sanul. Ma durea la primele supturi dar dupa aia simteam cum presiunea se diminueaza. Ii dadeam doar dintr-un san pentru ca aveam foarte mult lapte si vroiam sa fiu sigura ca prin suptul ei imi descongestioneaza macar un san. Dupa aia, in salon, o luam iar de la capat cu mulsul si de regula umpleam un borcan de 800 ml cu laptele meu. Bebelusa mea era o mancacioasa si lua in greutate foarte bine. Cand am ajuns acasa cu ea am incercat eu sa ma tin de programul din maternitate cu suptul insa nu am reusit. Copila mea plangea des si orice (altceva) ii faceam nu se oprea din plans numai daca o puneam la san. Ma speriam foarte usor pe-atunci si cum nu era altcineva sa ma invete altceva asta era singura metoda de a o linisti si asa ma linisteam si eu.
Si-am continuat asa aventura noastra in pofida multor piedici de tot felul deoarece n-am avut sprijinul nimaniu ba chiar am avut impotriviri. Mi-am alaptat primul copil la cerere pana la 1 an si vreo doua luni, dupa care datorita anumitor conjuncturi din viata mea am intarcat. Mi-a parut rau. Simteam ca n-am luat decizia corecta, ca multe altele de altfel, insa acum uitandu-ma in urma vad ca am facut ceea ce puteam eu la vremea aia sa fac.
Stiam cumva ca voi avea in viata si alte sanse, ceea ce s-a si intamplat, insa despre asta si despre ce au insemnat urmatoarele cezariene pentru mine voi vorbi in alta postare.
< Daca vreti sa aflati mai multe despre cezariana va invit sa cititi review-ul facut de Raluca aici cartii "Cezariana" de Michel Odent sau chiar cartea intreaga daca aveti posibilitatea. Sunt si chestii cu care nu-s de acord din ce a scris el sau poate ca nu le inteleg eu deoarece nu am citit toata cartea ci doar ce a scris Raluca.
< Daca vreti sa cititi povestirile altor mamici care au alaptat dupa experienta unei cezariene le gasiti aici toate adunate.
Va urma partea a2a :)
Saptamana trecuta cand am aflat subiectul propus de Roxana pentru luna aceasta am stiut ca voi avea mult de scris si in mintea mea deja prindea contur articolul acesta. Insa cu fiecare zi care trecea se adunau si motivele pentru care sa nu-l scriu, motive pentru care sa nu imi mai rascolesc amintirile.
Cineva spunea odata ca oamenii se uita inapoi in trecutul lor doar pentru a-si plange de mila sau pentru a se lauda; una din astea doua. Insa eu cred ca noi chiar avem nevoie sa ne intoarcem din cand in cand intr-un anumit trecut pentru a ne intelege mai bine, pentru a recunoaste o anumita transformare in noi sau pentru a ne descarca de inca o parte din povara acumulata si acoperita de multe straturi de resentimente, vinovatie sau negare. Si in ceea ce ma priveste a fost o perioada destul de mare din viata mea in care evocarea trecutului si dezlantuirea amintirilor era singura metoda de supravietuire
Pentru mine a vorbi despre alaptarea dupa cezariana (de fapt dupa 3 cezariene) ma duce involuntar cu firul povestii mult mai inainte de nastere, la perioada graviditatii care, spre regretul meu, in contextul vietii mele de atunci, nu i-am stiut insemnatatea. Am fost luata pe sus de o viata care nu mi-am dorit-o si m-am trezit in mijlocul ei fara skillurile necesare ptr ai face fata. Stiti acele expresii "daca ar fi fost altfel.." in care recompunem niste scenarii, sa le spunem, favorabile? De fapt nu facem decat sa strigam din tot sufletelul nostru chinuit ca viata e nedreapta si ca undeva a avut loc o eroare. Sufletelul meu si-a facut cunoscut mult timp strigatul, in felul acesta cautandu-si eliberarea. Si daca acum este impacat cu viata, este pentru ca a strabatut un lung drum al vindecarii. inca il strabate si in tot acest proces se transforma si se innobileaza.
Precum spuneam, cu prima mea sarcina nu am realizat importanta a ceea ce reprezinta graviditatea. Acum, cand privesc in urma si scriu aici, daca nu as simti aceasta durere surda in plex si nodul din gat, as avea impresia ca vorbesc despre o alta persoana, straina mie. O persoana care stia despre nasterea de copii doar ceea ce vedea in filme, si anume ca dureaza cateva minute, timp in care femeia depune putin efort, transpirand, tipand si scremanduse, dupa care isi ia bebelusul in brate linistita si fericita. Da, asa credeam si asta asteptam sa mi se intample si mie. Tocmai de aceea in noaptea in care mi s-a rupt apa acea verde si o infiermiera incerca sa ma convinga sa merg la sala de operatii pentru a mi se face cezariana, m-am panicat si am luat-o la fuga pe coridoare cu un ciorchine de strugure in mana strigand ca eu vreau sa fiu lasata acasa si sa nasc altadata. Eram o copila speriata, careia nimeni nu i-a spus ca avea placenta previa, prezentatie pelviana, ca era importanta odihna si suprevegherea atenta, si mai ales ca nu trebuia sa fiu lasata pana la acea data cu copilul in mine.
Era ora 23, se schimba tura, nici nu mai stiu cum am ajuns intinsa pe o masa, un asistent (cred eu) imi spunea o poveste in timp ce-mi punea o perfuzie in brat iar eu il rugam sa aiba rabdare cu mine, sa imi spuna clar cand trebuie sa imping si cand sa respir pentru ca eu vreau sa nasc usor si repede. Si n-am mai vazut decat lumina aceea de deasupra.
M-am trezit cu dureri ingrozitoare, nu stiam ce se petrece, si credeam ca de fapt atunci ma duce sa nasc deoarece simteam cum ceva in burta mea se misca cu putere. Cand mi s-a spus ca bebele e bine si a fost dus la neonato iar eu trebuie sa ma odihnesc am realizat de fapt ce s-a intamplat. Am izbucnit in plans pe langa faptul ca imi venea sa vomit si sa urlu de durere. Parca eram intr-un vis dureros.
Stateam intinsa in pat cu o greutate rece pe locul operatiei si ma simteam ca si cum as fi fost mintita. Mi se parea ca mi se facuse o nedreptate si vroiam sa vina cineva sa-mi explice ce-au facut cu mine si cu copilul meu. Asistenta a venit si mi-a facut un somnifer iar eu nu vroiam sa adorm. Aveam impresia ca este un complot impotriva mea de nimeni nu imi aduce copilul sa-l vad. Am adormit plangand incercand sa descifrez ce scria pe bratara legata la mana mea.
Dimineata am rugat o asistenta sa-mi spuna mai multe despre bebele meu. In timp ca ma ridica la orizontala mi-a zis ca am o fetita ca a avut nota 7 la nastere si ca o pot vedea doar daca ma duc eu la neonatologie. Vai, ce-am mai plans. Si de durere, si de neputinta si de suparare. De-abia asteptam sa ma pot ridica din pat si sa ma duc la ea. Nu mai stiu ce ora era cand am auzit ca pe coridor se cheama mamele la alaptat. Am strigat sa vina cineva sa ma ajute si cum n-a venit nimeni m-am ridicat singura si am pornit spre usa. A durat foarte mult pana am ajuns pe hol. Eram ametita si ma durea tare burta, mergeam cocosata si ma sprijineam de perete. Nici nu stiam unde era salonul copiilor. Coridoarele erau pustii si era liniste. Nici macar planset de copil nu auzeam. Pai cum sa planga ei, ca doar erau la sanul mamei. M-a gasit o infirmiera si m-a adus inapoi in salon chiar cand eram pe punctul sa ma pun jos. Mi-a spus ca era prea devreme sa ma deplasez iar eu nu mai aveam puterea sa ma impotrivesc.
La urmatoarea strigare m-am dus iar. De data asta eram mai puternica dar si mai disperata sa imi cunosc copilul. Pe coridor ajunsa nestiind unde trebuie sa intru, am luat la rand toate usile pana am ajuns la una care nu era cu nimic diferita de celelalte insa cand am deschis-o am vazut cateva mame cu bebelusii la san. Nu stiu daca va puteti inchipui bucuria mea si nerabdarea mea. Cea care dadea copiii pe un gemulet mi-a spus ca bebelusa mea nu era programata sa fie data la san acum si i se daduse deja lapte praf. dar daca vreau o pot tine in brate putin. Mi-am luat cu emotie copila in brate si mi s-a parut ca tot universul sta in loc si se uita la mine ce fac. Nici nu gaseam un loc unde sa ma asez asa ca am stat cu ea in brate in picioare, pana cand o mama a terminat alaptarea si s-a ridicat de pe scaun. M-am pus incet jos avand grija sa n-o trezesc insa vazand ceilalti bebelusi cum sug de la mamele lor mi s-a facut si mie pofta sa o pun la san. S-a trezit de indata ce a simtit sfarcul pe buze si spre uimirea si incantarea mea a inceput sa suga. Ma simtem asa de importanta ca fiinta aceea mica vroia sanul meu incat am si verbalizat ceea ce gandeam. Asa ca toate mamele acelea m-au felicitat si atunci am vazut ca eu eram cea mai mica dintre ele.
.
Am plecat ultima de acolo. Asistenta care mi-a luat bebelusa mi-a zis ca daca ma cred in stare, sa vin peste 3 ore din nou la alaptat, ceea ce am si facut. Vaai ce mai plangea fata mea cand am ajuns. Mi-a pus-o pe cantar si apoi mi-a dat-o prin geam. Am inceput sa-i vorbesc in timp ce ea cauta sanul cu gurita. S-a atasat singurica fara sa intervin eu cu nimic si si-a luat hrana pe care o dorea asa de mult. Eram asa de fericita si ma intrebam oare ce suge ea atat de acolo ca eu cand strangeam de sfarc in salon nu iesea lapte, ci doar un lichid galbui. Atunci am aflat ca primul lapte care vine este colostrul si este foarte valoros pentru bebelusi. De-abia la a 2-a nastere am aflat ca valoarea lui consta in faptul ca contine elemente care nu se gasesc in alte alimente ci doar in laptele matern. Acest colostru are foarte multe substante nutritive, anticorpi, vitamine si minerale, este usor de digerat pentru bebelusi si ajuta la eliminarea meconiului. Colostrul nu dureaza decat cateva zile de aceea este important ca bebelusul sa profite din plin de aceasta hrana perfecta pentru el prin faptul ca ii este adus mamei la scurt timp dupa ce l-a nascut sau chiar pus direct la pieptul ei asa cum v-am mai aratat si in filmuletul din postarea aceasta.
A 3-a zi de la cezariana sanii mei s-au umflat si erau tari ca doua pietroaie; ma dureau asa de tare ca am si uitat de durerea operatiei. Nu stiam altceva ce sa fac decat sa plang. O asistenta m-a vazut si i s-a facut mila de mine. Mi-a spus ca asta e furia laptelui si m-a invatat sa ma mulg. Era dureros dar strangeam din dinti si ma rugam sa scap mai repede desi eram foarte speriata si imi imaginam tot ce e mai rau. Nu puteam dormi bine nicicum ca sanii imi erau sensibili si indiferent de pozitia in care stateam curgea lapte din mine de udam tot pe mine si pe sub mine. Ma duceam la alaptat impreuna cu celelalte mame si ma bucuram ca bebelusa nu refuza sanul. Ma durea la primele supturi dar dupa aia simteam cum presiunea se diminueaza. Ii dadeam doar dintr-un san pentru ca aveam foarte mult lapte si vroiam sa fiu sigura ca prin suptul ei imi descongestioneaza macar un san. Dupa aia, in salon, o luam iar de la capat cu mulsul si de regula umpleam un borcan de 800 ml cu laptele meu. Bebelusa mea era o mancacioasa si lua in greutate foarte bine. Cand am ajuns acasa cu ea am incercat eu sa ma tin de programul din maternitate cu suptul insa nu am reusit. Copila mea plangea des si orice (altceva) ii faceam nu se oprea din plans numai daca o puneam la san. Ma speriam foarte usor pe-atunci si cum nu era altcineva sa ma invete altceva asta era singura metoda de a o linisti si asa ma linisteam si eu.
Si-am continuat asa aventura noastra in pofida multor piedici de tot felul deoarece n-am avut sprijinul nimaniu ba chiar am avut impotriviri. Mi-am alaptat primul copil la cerere pana la 1 an si vreo doua luni, dupa care datorita anumitor conjuncturi din viata mea am intarcat. Mi-a parut rau. Simteam ca n-am luat decizia corecta, ca multe altele de altfel, insa acum uitandu-ma in urma vad ca am facut ceea ce puteam eu la vremea aia sa fac.
Stiam cumva ca voi avea in viata si alte sanse, ceea ce s-a si intamplat, insa despre asta si despre ce au insemnat urmatoarele cezariene pentru mine voi vorbi in alta postare.
< Daca vreti sa aflati mai multe despre cezariana va invit sa cititi review-ul facut de Raluca aici cartii "Cezariana" de Michel Odent sau chiar cartea intreaga daca aveti posibilitatea. Sunt si chestii cu care nu-s de acord din ce a scris el sau poate ca nu le inteleg eu deoarece nu am citit toata cartea ci doar ce a scris Raluca.
< Daca vreti sa cititi povestirile altor mamici care au alaptat dupa experienta unei cezariene le gasiti aici toate adunate.
Va urma partea a2a :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
LinkWithin
