Poezie de sfarsit de an

Am avut multe vise care nu s-au implinit niciodata
Le-am vazut pierind in zori si m-a durut desteptarea,
Dar prin Harul lui Dumnezeu, mi-am realizat suficiente vise 
Ca sa doresc sa mai visez in continuare.

Am inaltat multe rugaciuni la care nu a venit nici un raspuns
Cu toate ca am asteptat mult si cu rabdare,
Dar am primit suficiente raspunsuri la rugaciuni
Ca sa doresc sa ma mai rog in continuare.


Am avut incredere in multi prieteni care m-au dezamagit
Si m-au lasat sa plang singur in ceasul de-ncercare,
Dar am gasit suficienti prieteni fideli si minunati
Ca sa doresc sa am incredere in prieteni in continuare.

Am semanat multe seminte care au cazut si langa drum
Si s-au hranit pasarile cu ele,
Dar am tinut in mana atatea spice aurii din graul bun
Ca sa doresc sa mai continui semanatul.

Am baut pana la fund cupa dezamagirii si a durerii
Si multe zile am ramas fara cantare,
Dar Tu mi-ai dat sa sorb atat nectar din trandafirii vietii
Ca sa doresc sa mai traiesc, in ciuda spinilor, in continuare .

~~~~
Daca simtiti ca vi se potriveste aceasta poezie v-o dedic cu drag.
Eu o am scrisa intr-o mapa din anul 2003 si nu am aflat pana azi cine e autorul. Oricine ar fi fost, a fost inspirat cand a scris aceasta poezie. 
Eu ma regasesc in ea, iar acum la sfarsit de an este ceea ce inima mea doreste sa spuna.

Prajitura din tapioca

Cu putin timp in urma am scos aceste  prajiturele din cuptor si deja una a disparut de pe platou de la sedinta foto in manuta si gurita fiului meu :) iar acum cand scriu nu mai e nici una. Toate s-au mancat.

Demult vroiam sa incerc sa fac cu tapioca si altceva in afara de budinca de tapioca si ciulama de ciuperci iar ieri seara deja imi faceam planul pentru aceasta prajitura.
Nu este greu deloc, cel putin mie nu mi-a fost deoarece a durat foarte putin prepararea ei iar ingredientele le aveam deja in casa.

Pentru prajiturelele rosii in forme de cizmulite am folosit urmatoarele:
~ 1 ou
~ 7 linguri tapioca
~ 2 linguri zahar brut
~ un praf sare
~ o bucatica de sfecla rosie
~ cateva linguri se suc de sfecla
 In reteta din care m-am inspirat se specifica tapioca proaspat rasa dar eu neavand am folosit perlele de tapioca rasinate.Tapioca se rasneste mai greu un pic dar la faza asta si rasnita mea cam face figuri, asta dupa ce a fost imprumutata unei persoane care a suprasolicitat-o.
Oul batut, tapioca, zaharul, sarea le-au amestecat copiii mei intr-un castron cat timp eu am razuit sfecla rosie pe razatoarea mica. Dupa amestecare, daca ingredientele sunt lasate un pic sa se odihneasca se observa ca tapioca absoarbe incet incet oul. Am adaugat apoi sfecla razuita si sucul de sfecla amestecand pana cand a compozitia a devenit de o consistenta si culoare uniforma. Am lasat-o sa se mai odihneasca si am trecut la prepararea prajiturii verzi, care spre surprinderea mea nu a iesit verde cu toate ca am folosit ceai verde ca si lichid. In imaginatia mea folosirea unei infuzii de ceai verde+busuioc+ menta ar fi inverzit compozitia dar nu a fost asa. Atunci am luat doua pastile de spirulina si le-am sfaramat cu gratie in castron, ceea ce a dus inevitabil la inverzirea compozitiei.
Satisfacuta fiind de acest aspect am rasturnat fiecare compozitie in locasul ei si am bagat formele in cuptorul incins.

Dupa mai putin de jumate de ora le-am scos si le-am pipait. Erau un pic mai tari pe margine cele din formele de la margine deci data viitoare le controlez mai devreme.

Impreuna cu copiii am ornat bradutii cu bobite de rodie iar cimulitele le-am uns cu o glazura de miere+suc de sfecla

Bineinteles ca in timpul fotografierii am mancat si bobitele de rodie asa ca am reimpodobit bradutii din cand in cand :)

Si pentru ca aceste prajituri au fost foarte bune, tortul pentru seara de revelion va fi tot din tapioca dar voi mai adauga anumite ingrediente.

Ce am gasit sub bradul de Craciun

Am vrut sa incep cu o gluma spunandu-va ca am gasit sub brad exact ceea ce am pus sub el cu manutele mele pe la ora doua noaptea :) Am facut asa un zgomot cand am pus cadourile sub brad (desfacutul sforilor, sarmelor, scochului) incat ma mir ca nu s-a trezit nimeni sa ma prinda acolo.

 Pe la 11 dimineata sotul meu ne-a dat trezirea sa vedem ce am primit sub brad insa eram asa de somnorosi ca de-abia ne-am ridicat. Cea mai entuziasmata a fost fiica mea care cu ochii lipiti de somn, ciufulita si transpirata imi zicea "haide mami, haide sa vedem ce-am plimit"

Vedeta jucariilor de sub brad a fost bebele de la Noriel, pe numele lui de cod  Baby Born despre care am scris la idei de cadou.

Eram sigura ca fiica mea va fi incantata de el insa nu banuiam ca ii va placea asa mult si fiului meu.  De cateva ori am salvat bebele din mainile lor deoarece nu si-l puteau impartii. Pana la urma, dupa un mic training si-au luat in serios rolurile de parinti pentru bebe si i-au descoperit repede toate utilizarile :)

 L-au pupat, l-au dezbracat, l-au studiat pe toate partile, i-au dat sa bea apa din sticluta si s-au minunat de sunetele care le scoate in timp ce bea apa.

Apoi gangureste sau plange. si, surpriza, face si pipi daca e pus pe olita la timp :)

Hainutele i s-au udat pentru ca a facut pipi pe el si acum stau la uscat pe calorifer :)

Cadoul adus special pentru fiul meu a fost aceasta masina din lemn, reasamblabila. Am castigat-o la un concurs pe blogul Ursuleti nazdravani unde am participat cu  "Scena nasterii Domnului Isus" . Premiul a fost un voucher pe site-ul  Bebelogic si dupa cateva ore de ales dintre jucariile de pe site am ales aceasta masinuta din lemn.

Nici aceasta jucarie nu a scapat defolosinta in comun, asta a fost unul din criteriile pe care am ales-o, sa se poata juca amandoi, sa poata fi refacuta de mai multe ori si sa fie educativa.

E clar ca am participat si noi la joc cu mare placere si ne-am testat dexteritatea cu surubelnita si ciocanul din lemn :)

Pe langa aceste doua cadouri - principalele si cele mai apreciate, au mai fost cativa dinozauri, cuburi cu printese, o arena cu beyblade si multe dulciuri.

The Christmas Story - "Birth of Jesus Christ"

Mai primiti colindatori?

Asa cum am promis aseara, azi merg mai departe pe ulita la urmatoarele case din a doua jumatate a alfabetului :)
Sper doar ca nu e prea tarziu. Ma primiti?
Laura, Little Lucky, Loredana,  Marilena, Mimi, Nicoleta, Natalia, Roxana, Raluca, Rox,  Raluca, Rux,  Raluca, Simona, Sorina,


Sper din inima ca nu am uitat pe nimeni

Primiti colinda?

Stiu ca e tarzie ora pentru colindat si chiar nu am nici o scuza pregatita pentru aceasta intarziere in afara de faptul ca pana acum am colindat de-adevaratelea cu copiii si cu prietenii si cu copiii prietenilor, ne-am pozat si am (re)impodobit de inca doua ori bradul, deoarece s-a "cam" rasturnat :)
Eu vin din inima sa va doresc sa petreceti cu adevarat niste sarbatori in pace si bucurie alaturi de cei dragi voua.
Copiii mei de-abia s-au culcat, ei ar fi vrut sa stea toaaaata noaptea cu noi in camera cu bradul. De-abia i-am convins sa nu dormim in noaptea asta pe jos fiindca nu e incalzita camera dar maine seara sigur aici vom dormi. M-am uitat la ei cat de fericiti si senini au adormit deoarece se simt iubiti. Si ma simt asa de binecuvantata ca am familia care o am si ca traiesc viata care o traiesc. Simt ca toate darurile acestea minunate cu care sunt coplesita si care fac parte din viata mea ma indeamna la mai multa responsabilitate si la mai multa recunostinta.
Va doresc si voua sa fiti iubiti si sa daruiti iubire la randul vostru.
Sa il sarbatorim impreuna pe Cel ce s-a nascut cu mult timp in urma, intr-o seara ca aceasta, intr-un grajd din Betleem. Pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
E frumos sa avem cozonaci, cadouri, brad si mos, dar haideti sa nu uitam ca in aceasta sarbatoare este ziua de nastere a lui Isus. El este cel mai mare cadou pentru noi.

 Si pentru ca am promis ca mai dau doar o tura de colindat, in noaptea asta vin cu colinda la urmatoarele case: Ada, Adela, Alexandra, Alina, Anca, Angi,  Andreea, Antoaneta, Beatrice, Cristela, Cristina, Claudia,  Coca,  Coco, Geta, Ina, Irena 
Ma primiti?



Cine e cu litera I si mai departe, maine :)
Nu va suparati dar am luat casele in ordine alfabetica si imi pastrez vocea si pentru  tura a2-a :))

Sa daruim mai multa dragoste

Ornamente pentru bradul de Craciun - globuri de hartie

Noi in seara aceasta impodobim bradul, asa ca ultimele ornamente pentru brad sunt inca in faza de productie dar va prezint acum pe primele abia terminate

Am muncit de zor la ele desi sunt foarte usor de facut. Doar am avut de taiat, ceea ce a fost usor datorita ghilotinei primite de la Anca, de gaurit (de asta m-am ocupat doar eu), si de insirat hartie :)
Sa stiti ca sunt destul de rezistente deoarece copiii mei s-au jucat cu ele si le-au dat de-a dura si cu voie si fara voie prin toata sufrageria. Intr-un final le-am agatat de lustra, acesta fiind singurul loc safe ptr ele

Si pentru ca tot nu ne puteam opri din taiat hartie am decis sa diversificam gama de globuri cu modele noi

Acum am facut doar o pauza pentru a merge la biserica, dar la intoarcere vom continua treaba cu multa voiosie.

LE: asa au aratat in brad :)

Ca sursa de inspiratie am avut filmuletul de mai jos
         

Idei de cadou - Parfumuri naturale Les Essences d'Amelie

A sosit vremea sa va arat acest parfum minunat, pe numele lui Inception care a aterizat in mainile mele anul trecut dar eu am uitat sa scriu despre el.

Pentru ca ale mele cuvinte nu le depasesc pe ale Dianei va las cu descrierea ei:  
"Este un parfum natural ierbos-fructat, puternic aromat pentru femei puternice si feminine. Notele de baza de patchouli si scortisoara se combina armonios cu note de lavanda, portocale, piersici si pepene galben. Combinatia de patchouli cu esente fructate este extrem de interesanta, un amestec ciudat de "harsh (patchouli si scortisoara)" cu "dulce" (portocala, piersica si pepene galben). Un parfum inaltator, puternic....100 % natural."

Chiar asa si este. va garantez. Cand am primit parfumul Inception am primit si o mostra de Nightwish si impresionata am fost si de el. Imi bagam nasul rand pe rand, cand intr-unul, cand in celalalt. Le luam cu mine in geanta peste tot ca sa le arat si prietenelor mele. Asta e. cine are talent si nasul fin, descopera tot felul de retete pentru a ne incanta simturile. Uitati cam asa arata acum parfumurile din gama Les Essences d'Amelie.

sursa pozei
De curand Diana si-a pus esentele in ambalaje noi si a deschis un magazin on-line special pentru creatiile ei. Daca doriti sa comandati un parfum varianta full-size aveti transport gratuit prin curier rapid.
Mie mi se pare o idee excelenta de cadou. Voi ce spuneit?

Idei de cadou - Conceptul Continuum ~ in cautarea fericirii pierdute

Nici nu stiti voi de cand tot vreau sa scriu despre cartea aceasta. Sa scriu, in sensul sa povestesc din ea cu cuvintele mele, ce m-a impresionat pe mine, ce m-a dat pe spate si ce m-a pus pe ganduri.

Imi pare rau ca astazi o fac asa pe graba. imi promit ca la anul imi voi face timp sa descos cartea cumva pe capitole pentru a va impartasi si voua un pic din valoarea ei.

La ce se refera carte aceasta mi-e greu sa descriu in cateva cuvinte acum. spun doar ca este vorba despre mine si copiii mei, despre tine si copii tai, despre parintii nostri si toate generatiile de dinaintea noastra. Fiecare avem asteptari inscrise in codul nostru genetic cu care venim pe lumea asta si, culmea! asteptam sa ni se implineasca. De ce nu ni se implinesc vom afla din carte.

Oare ma credeti ca tocmai am sters pentru a treia oara doua paragrafe cu explicatii despre carte? Am decis ca e mai bine sa las sa vorbeasca cuvintele Claudiei din articolul aparut pe dascali.ro. Claudia Neacsu este cea care a tradus aceasta carte in limba romana iar eu am avut placuta ocazie sa o cunosc la lansarea cartii in Timisoara. si am primit si un autograf :)

"Continuum Concept ne aduce o perspectivă proaspătă, nouă, menită să ne reamintească cine suntem, de unde venim și cum putem genera într-un mod natural comportamente pozitive și un stil de educație complet non-violent și aproape de natură, fără eforturi.

Cartea descrie faptul că fiinţa umană are anumite aşteptări şi tendinţe înnăscute referitoare la mediul înconjurător şi la tratamentele semenilor săi, apărute în perioada de formare a speciei. Dacă acele aşteptări şi tendinţe nu sunt îndeplinite la timp şi în ordinea aşteptată, persoana – şi în consecinţă şi comunitatea – suferă o ruptură a continuum-ului său, nepermiţându-şi să meargă mai departe, să crească în deplinătatea forţelor şi potenţialului său. Când sunt îndeplinite acele aşteptări şi tendinţe, chiar cu un oarecare decalaj în timp şi succesiune, persoana trece la următorul stadiu de dezvoltare, stadiu care include şi el un set de aşteptări şi tendinţe specific.

Îngrijirea bebeluşilor reprezinţă teritoriul cu cele mai mari şanse de refacere al continuum-ului. Aşteptările şi tendinţele înnăscute prevăd contactul permanent cu persoana care îl îngrijeşte, alăptarea prelungită, răspunsul la semnalele de eliminare, aspecte care pot fi îndeplinite mai degrabă şi mai probabil decât de exemplu: predarea responsabilităţii pentru propria siguranţă, în cazul copilului care începe să se deplaseze.

Este firesc să ne ţinem bebeluşii aproape până când sunt capabili şi doritori să se deplaseze singuri. Copiii sunt bine intenţionaţi. Învăţarea se petrece din aproape în aproape, între diferitele categorii de vârstă. Omul este o fiinţă evoluată să îi placă muncă. Putem împărtăşi traiul în comun fără control şi fără frustrarea propriilor nevoi. Este loc pentru toţi. Societatea poate avea principii de bază stabile şi reguli exterioare relaxate.

 ...

 Vă propun un mic experiement: căutaţi printre cunoştinţele dvs. o familie cu bebeluş care a fost purtat în primele câteva luni (de exemplu într-un cuibărel, sling, eşarfă, wrap sau marsupiu de tip SSC) şi observaţi cu vi se aşează în braţe, observaţi tonusul muscular. Ei sunt relaxaţi şi în acelaşi timp vivace. Ei nu au stocat energia în exces, ştiu să se aşeze firesc în braţele unei persoane adulte şi sunt curioşi faţă de noi experienţe.

Vă urez lectură plăcută şi să refacem cât mai mult din continuum!"

Imi cer scuze pentru copy-paste dar nu ma pot abtine sa va arat cateva citate din carte. deoarece asa cum suna cuvintele acelea nu le pot inlocui cu nimic altceva.

In introducere Jean ne prezinta experientele catorva femei, mame care, la fel ca si noi si-au pus anumite intrebari in legatura cu cresterea copiilor si care dupa citirea cartii au reusit sa repare continuumul asa cum frumos spunea Claudia. Nu le-a fost usor, cum nici mie si nici altor persoane care le cunosc nu le-a fost. Ce s-a intamplat cu noi, oamenii in ultimele sute de ani? cum de am ajuns sa renuntam la ceea ce instictele naturale ne spuneau ca este bine sa facem in privinta copiilor? In carte ni se prezinta cateva cauze. In discutiile cu o prietena de-a mea referitor la cresterea copiilor am ajuns amandoua la concluzia ca instinctele naturale din noi au adormit cumva, au amortit, si iasa doar din cand in cand la iveala dar noi avem grija sa le punem la punct si sa mergem mai departe in deciziile noastre superargumentate. 

citat din carte:

"Aşa de orbiţi suntem că există în Anglia chiar şi o Asociaţie Naţională a Parinţilor cu Copii care nu Dorm. Funcţionează aparent după modelul Alcoolicilor Anonimi, îmbărbătând victimele bebeluşilor plângăcioşi cu compasiune si consolări de genul: „Într-un final tot cresc.”; „Faceţi cu schimbul cu soţul sau soţia, ca măcar unul dintre voi să doarmă cate puţin.”; „Nu-i strică unui bebeluş să fie lăsat să plângă, dacă ştiţi că nu are probleme.” Cea mai bună recomandare a lor este totuşi: „Daca toate celelalte încercări dau greş, nu-i face rau nici să-l lăsaţi să doarmă cu voi în pat.” Nu răsare nicicum propunerea de pace şi încrederea în bebeluşi, care – în mod unanim şi explicit – anunţă unde e locul lor"

Despre a fi centrat pe copil sau permisiv

... Cantitatea enormă de energie consumată de copii în încercarea de a atrage atenţia nu se datorează faptului că au nevoie de atenţie în sine. Ei semnalează pur şi simplu că experienţa lor este inacceptabilă şi se străduie doar să atraga atenţia îngrijitorului ca să o corecteze. Tendinţa pe viaţă de a atrage atenţia este doar continuarea eşecului copilului frustrat de a o obţine la timpul ei, până când cerinţa de a fi băgat în seamă a devenit un scop în sine, un fel de concurs compulsiv de voinţe. Aşadar genul de atenţie parentală care obţine tot mai multe semnalări din partea copilului, este în mod clar unul nepotrivit.

Ganduri noi despre psihoterapie:

Individul îşi poate schimba aşteptările slabe sau negative despre sine, înţelegând în profunzime care sunt aceste aşteptări, cum au ajuns acolo şi de ce sunt false. Cel mai înrădăcinat sentiment de inadecvare este, la origine, o conştiinţă înnăscută a propriei valori. Această încredere este trădată şi erodată de experienţe ce impun credinţe eronate, credinţe pe care în copilăria timpurie şi chiar mai apoi, nu suntem capabili să le punem la îndoială. Fricile – ameninţări fără nume şi fără formă cu consecinţe prea înfricoşătoare ca să le privim în faţă – limitează orice libertate de acţiune sau chiar de gândire, care ar putea tinde în acea direcţie. Aceste frici sunt uneori atât de restrictive încât persoana simte să-şi trăiască viaţa într-o închisoare auto-impusă.

 ...

În lumina conceptului continuum, o persoană care cere ajutor este o persoană în mod esenţial „sanatoasa” ale cărei nevoi caracteristice speciei nu au fost îndeplinite şi ale cărei aşteptări specifice evoluate au fost întâmpinate şi tratate cu respingere împlicită sau condamnare de către cei al căror rol ar fi fost să le respecte şi să le îndeplinească. Părinţii nedisponibili, din nefericire, îl fac pe copil să simtă că nu este demn de a fi iubit sau ca nu merită sau cumva că nu e destul de bun. El nu poate, prin natura sa, concepe ca ei sa greşească: trebuie sa fie el. Aşadar când realizează profund ca plânsul, suspinul, neîncrederea în sine, apatia sau rebeliunea erau răspunsuri umane corecte la tratament incorect, întreaga sa impresie despre sine – cea greşită – se schimbă în mod corespunzător. O revedere a istoriei unei persoane în această lumină, consider eu, are în sine un efect salutar; creează o atmosferă vindecătoare pentru cineva obişnuit să se simtă fără valoare, nedorit sau vinovat.

In capitolul 1 autoarea ne povesteste cum a ajuns ea in jungla sud-americana si cum i s-au schimbat parerile cand a ajuns in contat cu indienii din tribul Yequana. A fost asa de fascinată de viața unică pe care o duceau membrii tribului incat a revenit de inca patru ori, in total petrecand doi ani şi jumătate printre ei dupa care a scris cartea. Este interesant de citit cum oamenii aceia in fata unor situatii pe care noi ne-ar fi ofticat de-a dreptul, ei se comporta senin. Nu doar adultii se omportau diferit fata de cei din lumea civilizata dar chiar si copiii erau diferiti in comportamentul lor, in felul in care isi traiau copilaria si se relationau la adulti si la ei insisi.

In cap 2 apar raspunsurile referitoare la deviatia care s-a produs in continuum-ul uman.

Din ce în ce mai frecvent, simţul nostru înnăscut legat de ceea cene e mai bun este scurtcircuitat de suspiciune, în timp ce mintea, care nu a ştiut mare lucru niciodată despre nevoile noastre reale, decide ce să facem. De exemplu, nu este teritorul facultăţii intelectuale să decidă cum ar trebui îngrijit un bebeluş. Aveam instincte absolute precise, experte în fiecare detaliu al îngrijirii copilului, mult înainte să devenim orice s-ar fi asemănat cu Homo sapiens. Dar am conspirat să zădărnicim această cunoaştere demult-statornicită atât de tare că angajăm cercetători cu normă întreagă să desluşească modul în care ar trebui să ne comportăm cu copiii nostri, unii faţă de alţii şi faţă de noi înşine.

...

Cât de multe ştim despre aşteptările înnăscute ale omului? Ştim destul de bine ce obţine, ni se spune deseori ce doreşte, sau ce ar trebui să dorească, potrivit sistemului curent de valori. Ceea ce istoria lui evolutivă l-a condiţionat să aştepte în calitate de ultim

reprezentant al linei strămoşeşti de moştenire, este, în mod ironic, unul dintre cele mai întunecate mistere. Mintea a luat conducerea în a decide ce e mai bine şi ţine la suveranitatea sa pentru modelele şi pentru presupunerile sale. În consecinţă, ceea ce era mai demult aşteptarea încrezătoare de tratament adecvat şi de condiţii de mediu este acum într-atât de frustrată că o persoană de multe ori se simte norocoasă dacă nu e fără adăpost sau în dureri. Dar chiar în secunda în care spune „Sunt bine”, există în el un simţ de pierdere, un dor de ceva pe care nu-l poate numi, un sentiment de decentrare, că-i lipseşte ceva. Întrebat franc, rareori ar nega această stare de fapt.

Aşa că pentru a descoperi caracterul precis al expectanţelor evoluate, nu are nici un rost să ne uitam la modelul recent, civilizat. Să cercetăm alte specii poată fi folositor şi în acelaşi timp înşelător ... Dar să studiem oamenii care nu au părăsit continuum-ul comportamentului şi mediului potrivit este în mod evident mai folositor.

Capitolul 3 Inceputul vietii. si de aici incepe adevarata punere in fata oglinzii.

În primele momente după naştere, nou-născutul se află într-o stare de conştienţă care e toată simţuri; nu are capacitate de gândire, în sens de raţionare, memorie conştientă, reflexive sau judecată. Poate, decât conşient e mai bine să-i spunem simţitor.

Adormit el este conştient de starea lui de bine, cumva la fel cum un adult care doarme cu

cineva şi este conştient de prezenţa sau absenţa persoanei. Treaz, este mult mai conştient de starea lui, dar într-o manieră care la adult s-ar numai subliminală. În orice stare s-ar afla, el este mult mai vulnerabil la starea lui decât adultul, fiindcă el nu are reper precedent cu care să-şi coreleze impresiile.

Lipsa unui simţ al trecerii timpului nu este deloc un dezavantaj pentru un bebeluş aflat în burtică sau în braţe; el pur şi simplu se simte bine, dar pentru un nou-născut care nu se află în braţe, neputinţa de a diminua orice parte a suferinţei lui prin speranţă (care se bazează pe un simţ al timpului) este, poate, cel mai crud aspect al chinului. Aşadar, plânsul lui, nu poate nici măcar conţine speranţă, deşi acţionează ca un semnal care cere alinare. Mai târziu, când săptămânile şi lunile au trecut, şi nivelul de înţelegere al bebeluşului creşte, speranţa începe să se simtă vag, iar plânsul devine un act asociat cu un rezultat, fie negativ, fie pozitiv. Dar lungile ore de aşteptare sunt prea puţin îmbunătăţite de apariţia simţului timpului. Lipsa experienţei anterioare face timpul să pară incredibil de lung pentru un bebeluş aflat în stare de dorinţă. Chiar ani mai târziu, la vârsta de cinci ani, promisiunea unei biciclete pentru “Crăciunul viitor”, făcută în august, este cam la fel de satisfăcătoare ca nici o promisiune

...

La naştere, aşadar, apar şocuri care nu şochează sau pentru că sunt aşteptate (şi li s-ar simţi lipsa) sau pentru că nu se întâmplă toate deodată. Naşterea nu poate fi privită corect drept sfârşitul unei linii de producţie al bebeluşului, pentru că unele parţi sunt finisate încă din burtică, în timp ce altele nu vor fi operaţionale decât mult mai târziu.

După şirul de aşteptări împlinite în burtică, nou-născutul se aşteaptă, sau, mai bine zis, este sigur că şi următoarele cerinţe vor fi îndeplinite. 

Ce urmează? Timp de zeci de milioane de generaţii, ceea ce urmează este transferul dintr-un mediu pe de-a-ntregul viu înăuntrul corpului mamei într-unul parţial viu, din afara lui. Deşi corpul ei a-toate-dătător este acolo, şi (de când cu eliberarea mâinilor de catre mersul vertical) braţele ei la fel, există destul de multă lipsă de viaţă, chiar prin aerul străin care-i înconjuroară trupul. Dar şi pentru asta este pregătit; locul său în braţe este cel aşteptat, cunoscut celui mai profund simţ al sau drept al lui, şi ceea ce experimentează câtă vreme este în braţe este acceptabil pentru continuum său, îi îndeplineşte nevoile curente şi contribuie în cel mai potrivit mod dezvoltării sale.

Din nou, nivelul sau de conştienţă este foarte diferit de ceea ce va deveni. El nu poate interpreta impresiile sale asupra lucrurilor. Ori sunt in regulă ori nu sunt. Cerinţele sunt strict la acest nivel. După cum am văzut, nu poate spera, dacă acum nu se simte confortabil, că se va simţi mai târziu. Nu poate concepe, când mama pleacă, ideea că “vine mama înapoi”; lumea s-a stricat brusc, circumstanţele sunt intolerabile. Îşi aude şi îşi acceptă plânsul, dar deşi mama lui îi cunoaşte sunetul şi semnificaţia din timpuri străvechi, la fel ca orice copil sau adult care îl aude, el nu-i întelege semnificaţia. El doar ştie că este o acţiune pozitivă înspre a îndrepta lucrurile. Dar dacă este lăsat să plângă prea mult, dacă răspunsul pe care ar trebui să-l obţină nu apare, acea senzaţia pleacă şi ea, lăsând în loc un gol total, fără timp şi speranţă. Când mama vine totuşi la el, pur şi simplu se simte bine, el nu este conştient că a fost plecată, nici nu-şi aminteşte că a plans. Este conectat din nou la linia vieţii sale, iar mediul său îi îndeplineşte aşteptările. Când este abandonat, lăsat în afara continuum său de experienţe, nimic nu este acceptabil şi nimic nu este acceptat. Dorinţa este tot ce există, nu există nimic de folosit, nimic pe care să crească, să îndeplinească nevoia de experienţă, fiindcă experienţele trebuie să fie cele aşteptate şi nimic din experienţa strămoşilor care l-au format, nu l-a pregătit să fie lăsat singur, adormit sau treaz, cu atât mai puţin să fie lăsat singur să plângă. 

Senzaţia potrivită unui nou-născut purtat în braţe este aceea de a fi în ordine, în armonie, de bine esenţial. Singura identitate pozitivă pe care o poate cunoaşte, fiind animalul care este, se bazează pe premiza că este în regulă, bun şi binevenit. Fără această convingere, o fiinţă umană de orice vârstă este schilodită de o lipsă de încredere, lipsa unui sens deplin al sinelui, lipsă de spontaneitate şi de har. Toţi bebeluşii sunt buni, dar nu o pot şti ei înşişi decât prin reflexie, decât prin felul în care sunt trataţi. Nu există nici o altă cale viabilă pentru o fiinţă umană să se perceapă pe sine; toate celelalte senzaţii sunt inutilizabile când vine vorba despre punerea bazelor stării de bine. Senzaţia de bază despre sine potrivită indivizilor din specia noastră este starea de bine.

...

Fără un simţ al binelui propriu, individul nu ştie nici cât de mult să ceară în termeni de confort, siguraţă, ajutor, companie, iubire, prietenie, bunuri, plăcere sau bucurie. O persoană fără acest simţ, simte adeseori că există un loc gol acolo unde ar trebui să fie ea însăşi.

Este o practică standard în ţările „dezvoltate” să cumperi o carte despre îngrijirea bebeluşului în momentul în care noua persoană este aşteptată. Poate fi moda vremii să lase copilul să plângă până i se rupe inima, până cedează, până amorţeşte şi devine „copil cuminte”; sau să fie luat când mama are chef şi nu are altceva de făcut pe moment sau, după un alt curent recent de gândire, să lase copilul într-un vacum emoţional, neatins cu excepţia aspectelor strict necesare şi apoi a nu arăta nici o expresie facială, nici plăcere, nici zâmbet, nici admiraţie, doar o privire goală. Oricare ar fi, proaspetele mame citesc şi ascultă, neîncrezătoare în abilităţile lor înnăscute, neîncrezătoare în „motivele” bebeluşului de a da încă semnalele absolut clare. Bebeluşii au devenit, bineînţeles, duşmanii care trebuie învinşi de către mame. Plânsul trebuie ignorat pentru a-i arăta bebeluşului cine-i şeful şi o premiză de bază a relaţiei este că trebuie făcut orice efort

pentru a forţa bebeluşul să se conformeze dorinţelor mamei. Se arată lipsă de plăcere, dezaprobare sau retragerea dragostei de câte ori comportamentul bebeluşului dă „de lucru”, „pierde” timpul sau este în vreun alt fel considerat neconvenabil. Ideea este că a îndeplini dorinţele unui bebeluş îl va „răsfăţa”, iar acţionând împotriva lor va folosi la dresarea lui, la adaptarea lui la societate. În realitate, se obţine exact efectul opus in fiecare caz.

Perioada imediat următoare naşterii este cea mai impresionantă perioadă petrecută în afara corpului mamei. Ceea ce întâlneşte bebeluşul este ceea ce înţelege el drept natura vieţii. Fiecare impresie ulterioară poate doar confirma, într-o măsură mai mare sau mai mică, prima impresie, făcută când nu avea deloc informaţii despre lumea exterioară. Aşteptările lui sunt cele mai inflexibile pe care le va avea vreodată. Schimbarea din ospitalitatea totală a uterului este enormă, dar, după cum amvăzut, a venit pregătit pentru marea spăritură din uter la locul său în braţe.

Pentru ce nu a venit pregătit este o săritură şi mai mare în orice fel, cu atât mai puţin pentru una într-un nimic, non-viaţă, un coşuleţ cu textile sau un pătuţ de plastic fără mişcare, sunet, miros sau senzaţie de viaţă. Ruptura violentă din continuum mamă-copil, atât de puternic conturată în timpul fazelor petrecute în uter, e de înţeles că se lasă cu depresie la mamă, precum şi cu agonie la bebeluş.

Fiecare terminaţie nervoasă de sub pielea lui proaspăt expusă tânjeşte după îmbrăţişarea aşteptată, întreaga lui fiinţă, specificul a tot ceea ce este el, conduce spre a fi purtat in brate.

Timp de milioane de ani puii de om au fost ţinuţi aproape de coprul mamei lor încă din momentul naşterii. Unii bebeluşi din ultimele sute de ani se poate să fi fost privaţi de această experienţă de maximă importanţă, dar acest fapt nu a diminuat deloc aşteptarea fiecărui nou-născut că el va ajunge la locul lui de drept.

...
Primele componente formate ale alcătuirii psiho-biologice ale unui copil au rolul cel mai formator asupra ceea ce va fi întreaga lui viaţă. Ceea ce simte înainte de a gândi determină într-o mare măsură ce va gândi, când gândirea devine posibila. Daca se simte în siguranţă, dorit, si „acasa” în mijlocul activitaţii înainte de a putea gândi, părerea lui asupra experienţelor de mai târziu va diferi mult de a unui copil care se simte nedorit, care nu e stimulat de experienţe fiindcă-i lipsesc, şi care este obişnuit sa trăiascaăîntr-o stare de dorinţă, chiar dacă experientţle ulterioare ale amândurora vor fi identice. 

Ma opresc aici insa sper ca v-am starnit interesul fata de aceasta carte importanta.

Cartea are in total 7 capitole si sper ca din celelalte 4 sa va povestesc un pic mai altfel.

Conceptul Continuum se poate cumpara de pe Cuibarel.ro

 

Felicitari handmade - Clopotei

De doua zile incoace la noi pe calculator urmarim desene animate si filme cu dinozauri :)
Dupa atatea zgomote, suspans, replite si zburatoare, a sosit momentul acum seara sa luam o pauza si sa reintram in atmosfera pasnica a iernii confectionand felicitari clopotei

Am folosit sabloane clopotel de diverse marimi pentru a desena si decupa clopoteii din hartie cartonata galbena impaturita in doua si hartie glasata albastra, mai apoi i-am lipit cam cum am facut si la felicitarea bratut.

La felicitarea ei fiica mea a vrut sa lipeasca stelute, asa ca i-am facut cateva stelute cu perforatorul pe care tacticoasa le-a lipit cum a vrut ea.

Si asta nu a fost tot :) pentru ca tragea cu ochiul la ce face fratele ei, inauntru a vrut sa lipeasca si ea clopotei.

Si la sfarsit a fost incantata de cea facut

Fiul meu a facut-o foarte putin diferita, de fapt el a fost cel care a terminat primul felicitarea

Maine felicitarile vor fi daruite celor doua persoane carora vrem sa le aratam aprecierea noastra cu un scurt mesaj scris inauntru

Va dorim un weekend minunat in care sa impartasiti cu cei din jur darurile minunate din inima voastra.

Idei de cadou - Baby Born de la Noriel

Astazi vreau sa va prezint o jucarie de la Noriel si anume Baby Born.

E un bebelus care vrea sa invete sa foloseasca olita :) si in instructiuni scrie ca este o jucarie care functioneaza cu baterii. N-am indraznit s-o pun la treaba pana acum, doar m-am uitat asa pe graba sa vad cum e facuta. A venit in cutie cu o olita, un scutecel si un biberon, dupa cateva aventuri petrecute in drum spre noi :)
Multumesc Adei pentru interventia ei in a recupera bebele. Aceasta jucarie am castigat-o pe blogul ei la un concurs cu dovleci.
Deocamdata Baby Born al nostru sta in cutia lui in dulap sub multe haine ca sa nu fie descoperit (ca si alte cadouri) insa in dimineata de Craciun acesta va fi cadoul care o va astepta pe fiica mea sub brad. O sa revin atunci cu amanunte despre Baby Born, si ce stie el sa faca cand fiica mea se joaca cu el.
Magazinul Noriel are inca reduceri de pana la 70 % la anumite jucarii  si daca vreti sa ajunga pana de Craciun la voi astazi ar fi cam ultima zi.

Ce nu ştiu medicii despre medicamentele pe care le prescriu

 

Sa daruim vorbe frumoase

Uneori uitam ce putere au cuvintele. Haideti sa luam exemplu de la acesti oameni si sa facem un compliment cuiva de langa noi.


People Say The Kindest Things to Each Other in The Most Random Place!

Scena nasterii Domnului Isus

Am realizat azi impreuna cu copiii mei o sceneta care reprezinta nasterea lui Isus Cristos in ieslea din Betleem. Acesata lucrare nu era planificata pentru azi dar datorita concursului de pe Ursuletii Nazdravani, am facut-o acum. Ma bucur sa  pot participa la acest concurs care ne provoaca sa ne amintim impreuna cu copiii care este personajul central al sarbatorilor care vin si cine este cel pe care noi il sarbatorim: pruncul Isus

Am indoit o foaie de hartie in doua si am desenat cele doua personaje, Maria si Iosif in asa fel incat dupa decupare sa poata sta in picioare. Am desenat si un belelas pentru a fi pruncul Isus.

Intr-o cutie mare de carton am asezat animalele copiilor mei care locuiesc in grajdul improvizat, o iesle din cutie de chibrite in care l-am asezat pe prunc, si pe parintii lui fericiti carora fiul meu le-a colorat hainele.
De partea de sus a cutiei am atarnat o stea care lumina frumos deasupra lor :)
La o privire mai atenta fiica mea a remarcat ca bebelusul nu trebuie sa stea acolo jos ci in bratele mamei lui :)

Asa ca scena a ramas asa ca sa o vada toata lumea care vine in vizita si noi am inceput sa citim povestea nasterii lui Isus dintr-o carte.

Steluta noastra calatoare

Pe ultima suta de metri aparem si noi cu steluta noastra calatoare.
Pe Talente de Nazdravani are loc un concurs numit "Steluta calatoare" in cadrul caruia copiii sunt solicitati sa confectioneze o decoraţiune pentru varful pomului de iarna. Asadar ne inscriem si noi cu varful-steluta confectionat de fiul meu in urma cu cateva minute.

Ca materiale am folosit iarasi reciclabilele ce ne-au fost la indemana: sticla de plastic caruia i-am decupat partea de sus, hartia de pe cutiile de cadouri mai uzate, lipici, foarfeca, o stea fosforescenta pe post de sablon.
Pentru ca aparatul meu refuza sa mai faca poze cu blitz iar cele care le-am facut din timpul lucrului au iesit majoritatea miscate datorita miscarilor fiului meu :) o sa pun putine poze.

Cu ajutorul stelutei fosforescente a desenat stele pe spatele hartiilor de cadou, pe care apoi  le-a decupat. Unele stelute au iesit mai decupate ca altele :) asa ca la sfarsit am ramas cu 5 stelute intregi si frumoase.
Apoi a lipit cu lipici stelutele in jurul capului sticlei

 Am facut proba pe unul din bradutii nostri handmade ca sa vedem cam cum ar sta pe un brad adevarat si a dat bine. eu am mai taiat putin din sticla deoarece era prea mare.

Si ca sa nu ramana asa destupata pana cand i-o veni randul in brad, la sfarsit a mai lipit o steluta deasupra :)

In afara de taiatul sticlei de plastic de care m-am ocupat eu, totul a fost facut de fiul meu de 4 ani si 10 luni.
Sper ca v-a placut si ca v-am facut chef de decupat :))

Idei de cadou - Povestea primelor daruri de Craciun

O carte foarte buna pentru copii si foarte buna de citit in preajma sarbatoririi nasterii Domnului Isus deoarece ne arata care ar trebui sa fie atitudinea noastra fata de aceasta sarbatoare.

Acum cand fiecare alergam cu cadouri in stanga si in dreapta, cand facem liste de dorinte si propuneri de meniuri avem de ales daca ne gandim si la cei de langa noi sau nu.
Putem insa lua exemplul celor trei pastori din Povestea primelor daruri de Craciun care au crezut vestea ingerilor despre nasterea lui Isus si s-au dus sa vada minunea.
In carte sunt prezentate pe intelesul copiilor trairile sufletesti ale pastorilor in urma celor vazute. Fiecare dintre ei a remarcat ceva cu privire la familia lui Isus si a luat o hotarare de a ajuta.

Am discutat despre titlul cartii inainte de citirea ei si dupa, pentru a vedea cum se schimba perspectiva prin care ai mei copii inteleg darurile de Craciun si insemnatatea primului Craciun.
Calatoriile fiacarui pastor in parte au fost chiar o surpriza pentru copiii mei si va fi o surpriza si pentru voi daca veti citi acesta carte frumoasa care are ca mesaj central bunatatea, compasiunea, altruismul.

Poate vi s-a intamplat chiar dumneavoastra sa aveti parte de asemenea experiente in care evenimentele au luat un curs surpinzator rasturnandu-va planurile dar pana la urma ati avut confirmarea ca asa a fost cel mai bine. Eu nu numai ca mi-am amintit despre acele intamplari dar mi-am si intarit convingerea ca aceasta sarbatoare nu este despre a primi ci despre a darui.

Inca o data semnificatia vorbelor Domnlului Isus este simplu de descifrat:  "Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Cartea o gasiti la Editura Cartea Copiilor.

Rulouri de vinete cu branza

Aceste rulouri se fac destul de repede avand in vedere timpul de coacere al vinetelor.

Se iau cateva vinete frumoase, se spala si se taie pe lungime, felii cam de 1 cm. Se sareaza feliile si se lasa la scurs. Se sterg si se ung cu unt pe ambele parti dupa care se aseaza in tava si se baga la cuptorul preincins.
Nu trebuie lasate mult deoarece devin prea crocante. asa am patit cu cateva.
Pana s-au rumenit ele, eu am facut pasta de branza: branza proaspata + smantana + sare + marar verde tocat/ ceapa verde.
Feliile rumenite se umplu cu pasta de branza si se ruleaza.
Noi le-am mancat cat erau calde pe cele cu branza si ceapa verde, cu mujdei de usturoi deasupra.

Cele cu umplutura de branza si marar au plecat la pachet cu sotul la servici :)

Sper ca v-am facut pofta. Este o reteta usoara, nu prea aveti ce sa gresiti la ea doar daca uitati de feliile de vinete din cuptor.

Cu aeasta reteta particip la concursul de pe blogul Ama in bucatarie care are ca premiu un logo personalizat oferit de Claudia de la LLStudio.

Idei de cadou - Micul constructor ~ carte, joc & puzzle

Am cartea aceasta de anul trecut de la editura Teora si am fost foarte incantata de ea datorita faptului ca este mare, cartonata, are 3 activitati intr-o sigura carte si ofera posibilitatea jocului in grup, copii si parinti.

 Cartea contine imagini reprezentative din ciclul constructiei unei case pe intelesul copiilor si are anumite cerinte. de exemplu copilul trebuie sa gaseasca uneltele din imaginea din colt.

Bineinteles ca noi numaram si pomisorii si casutele si muncitorii :)

Surpriza mea a fost mare cand am desfacut-o ai am vazut ce mare e puzzle-ul. Piese mari din carton rezistent chiar si pentru copiii mei, care ii ajuta sa construiasca un santier

Jocul de desfasoara pe acest puzzle si contine piese din carton pentru patru constructori care pornesc de la start

si 8 utilajele folosite in constructie care se pot castiga pe parcursul jocului.

Pe post de zar este ceasul care il invarte fiecare jucator la randul sau

Are si instructiuni de joc care noi le-am ratacit intre timp.

Este o carte numai buna de facut cadou copiilor prescolari.
Fetitei mele i-a placut si a participat la activitatile facute cu aceasta carte chiar daca avea 2 ani. dar cel care a apreciat-o cel mai mult este fiul meu deoarece el invata sa numere si era si fascinat de masinile de santier :)