Ce as fi vrut eu sa invat la scoala

Mi-as fi dorit foarte mult ca in loc de integrale,sa fi invatat ca fiecare om este responsabil pentru propriile alegeri. As fi vrut ca notele de la purtare sa fi fost puse nu in functie de cat ma supuneam regulilor, ci dupa cat de frumos am stiut sa accept, sa dau si sa las. La fel de important ca A,B,C-ul ar fi fost lectia de incredere in sine sau lectia de cum sa gandesti pozitiv. Dupa ora de religie as fi vrut sa aflu cum se joaca universul de-a v-ati ascunselea cu noi si cum sa-l gasim pe Dumnezeu atunci cand l-am pierdut.
As fi vrut sa invat,de mica, faptul ca frica nu ajuta cu nimic; ca a-mi face griji este  o modalitate de a-mi opri creierul sa se ocupe de chestiuni mai importante; ca foarte putine lucruri din viata noastra sunt dezastre cu adevarat. In loc de orele de dictare, cred ca mi-ar fi prins bine cateva lectii de cum sa ma ascult pe mine.

Apoi la muzica, sa cercetez mai departe sunetele inimii ale respiratiei si ale gandurilor. Inainte de prima lege a termodinamicii, ar fi fost frumos sa imi fi spus cineva ca cea mai importanta lege a vietii este ca nu te poti lupta impotriva a ceea ce nu poti schimba, iar oamenii pe care ii iubesc fac parte din categoria asta.
In loc de sentimentul erotic din poezia lui Eminescu, m-ar fi interesat sa stiu ca atunci cand dau iubire, primesc la randul meu iubire, dar nu ca un troc, ci ca o revarsare neconditionata; apoi, in loc de comentarii, sa fi facut cateva exercitii practice de iubit cei mai nesuferiti oameni din lume, incepand cu profa de romana. Iar la minunatul obiect de Psihologie, studiat degeaba un an intreg, ar fi fost suficient o singura schema pe tabla, legata de diferenta dintre nevoie si dragoste.

La dirigentie, ar fi fost frumos sa fi vorbit despre secretele si fricile noastre, doar pentru a descoperi ca nu toata lumea gandeste la fel si nu suntem deloc singuri. Iar in pauza, mi-ar fi placut sa se inventeze o pauza de gandit, in care sa-mi fi lasat creierul in pupitru ca pe o carte si sa-mi fi petrecut tot timpul bucurandu-ma ca "nu gandesc, dar totusi exist". Si mai presus de orice, as fi vrut ca din clasa intai, sa mi se explice clar ca notele pe care le iau nu conteaza, coronita nu conteaza, restantele nu conteaza, diploma nu conteaza, olimpiadele nu conteaza, ci singurul lucru care conteaza va fi, pana la urma, DRAGOSTEA.
Ar fi fost foarte bine sa ne fi invatat sa invatam mai putin si sa iubim mai mult.
E singurul lucru la care merita sa iei coronita.
(Apostolat in Tara Fagarasului - 2010)

~ ~ ~ ~ ~
 
Textul nu imi apartine, e gasit prin mail-uri, insa dupa cateva cercetari pe google l-am descoperit ca fiind originar din acest loc. L-am copiat aici pentru ca mi se potriveste asa de mult de parca eu l-as fi scris. Eu nu mai pot da timpul inapoi insa ma gandesc la copiii mei si la sansele care le au ei intr-o scoala care se declara tot mai democratica.

Si pentru ca zilele acestea mi-au iesit in fata cateva articole tot despre scoala, vi le recomand ca si lectura obligatorie :)
Cu mentiunea ca eu cred ca parintii ar trebui sa isi asume in primul rand rolul de a isi educa copiii, si nu scoala
~de ce ar trebui sa invatam la scoala sah 
~lucruri pe care nu le inveti la scoala
~povestea copiilor care participa la multe concursuri scolare
~disciplina este problema nu solutia 

Voi ce v-ati fi dorit sa invatati la scoala diferit de experientele avute?
Sau ce v-ati dori sa fie diferit la scoala copiilor vostri?