Cui i-e frica de intuneric?

Intr-una din serile trecute, stateam si ma uitam prin usa intredeschisa, la copiii mei cum se jucau, ascunsa prin camerele neluminate. Nu stiu cum sa explic ce bucurie simteam in mine, cred ca doar acei parinti care au trecut prin perioada fricii de intuneric la propriii copii inteleg acest sentiment.
Ceea ce simteam eu nu era doar bucurie ci si recunostinta. Recunostinta pentru omul de langa mine, tatal copiilor, care a facut posibil acest lucru.

In urma cu ceva timp, fiul meu avea o adevarata groaza de intuneric si desi am incercat de cateva ori sa il vindecam de teama asta, nu am reusit. Chestia frustranta era ca nici nu stiam cum si de ce a aparut teama de intuneric :(
Doar am observat ca nu mai intra in camera pana nu venea cineva sa aprinda lumina, la baie la fel, nu se dadea jos din pat daca era intuneric, iar daca cineva stingea lumina si pleca lasandu-l in intuneric, urla.
Din discutiile cu el, nu reiesea nimic care sa fi fost motivul declansator al acestei frici.

Asa ca am incercat o abordare holistica a problemei .
 In primul rand am cautat carti care sa ne ajute in sensul asta.
Si am gasit. Unele le aveam deja, iar altele mi-a luat ceva timp pana le-am gasit in librariile on-line la preturi acceptabile

David si puiul de intuneric

 

O carte excelenta care trateaza exact subiectul fricii de intuneric a copiilor. Este scrisa si ilustrata de Maria Surducan si aparuta la editura Benefica
Personajele principale sunt David si sora lui, Laura, care gasesc intr-o zi un pui de intuneric caruia ii era frica de ... lumina

Povestea decurge frumos, nu e deloc lunga, e numai potrivita pentru o poveste de seara cu happy-end, in care copilul de poate identifica cu David din poveste.

Multumim Laura Smaranda ca ai facut posibila venirea acestei carti in casa noastra :)

A B C-ul curajului

Este o carte deosebita, scrisa de Natalia Ciub care atinge mai multe subiecte care pot fi temeri ale copiilor: aspiratorul, paianjenii, furtuna, doctorul... Insa pe noi ne-a interesat doar frica de intuneric

Imaginile sunt foarte frumoase, scrisul mare, foi lucioase si rezistente, iar la sfarsitul fiecarei povesti este o activitate specifica.
Personajele principale ale cartii sunt Ica Soricica si Arici pogonici. Ica Soricica fiind cea care ii este teama de toate subiectele din carte.

De data asta, la capitolul intuneric este vorba despre o fetita, Lina care s-a ratacit in padure si a avut (ne)sansa sa o cunoasca pe Intunecimea Intunericului, insa cu ocazia aceasta a cunoscut si diferite personaje care i-au devenit prieteni si au ajutat-o sa ajunga acasa.

Ne-a placut si povestea si cantecelul.

Deschideti inima si mintea - povesti terapeutice

Am cautat cartea aceasta foarte mult timp, initial o voiam doar pentru lucrul in terapia cu copiii insa dupa ce am citit cateva pasaje din ea, mi-am dat seama ca este o carte necesara in biblioteca mea.
Contine imagini sugestive si 32 povesti cu mesaj terapeutic ce abordeaza dificultati de natura emotionala si comportamentala (increderea in fortele proprii, rivalitate intre frati, acceptarea neconditionata de sine, egoism, doliu, teama de abandon..)
Noi am gasit o poveste despre o fetita care se temea sa doarma singura.

La noi nu e cazul, deoarece dormim toti impreuna insa dintre toate am ales-o pe aceasta deoarece Miruna din poveste credea ca sub patul ei este un monstrulet (asta fiind cauza ptr care nu dorea sa doarma singura)
Pana la urma Miruna isi invinge teama printr-un desen pe care il afiseaza pentru a-l speria pe monstrulet.

 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti

O alta carte minunata pe care am vanat-o mult timp, si cand am gasit-o n-am mai vrut sa-i dau drumul. Este aparuta la editura Trei si este scrisa de psihologul australian George W. Burns special pentru cei care lucreaza cu copiii si adolescentii (terapeuti, psihologi, parinti preocupati de starea psihica si emotionala a propriilor copii) Este structurata foarte bine pe sectiuni specifice: schimbarea tiparelor comportamentale, gestionarea emtiilor, creearea gandurilor constructive, gestionarea momentelor dificile, etc.  Imi place ca este un capitol intreg cu povesti terapeutice povestite de copii (nu povesti spuse de adulti copiilor) si o sectiune dedicata modului de a-i invata pe parinti sa foloseasca metaforele ptr a imbunatatii eficienta interventiei terapeutice cu copiii lor.
Sper sa imi fac timp o data sa prezint mai pe larg aceasta carte, deocamdata ma opresc la povestea nr 69 Depasirea fricii - potrivita pentru cauza noastra,

Este vorba despre un soricel pe nume Fred caruia ii era frica de intuneric. Pentru a se vindeca de frica lui, acesta isi cauta prietenii pentru a afla fricile lor si modul in care acestia le fac fata. Pe rand ursuletul Philip, pisica Tabby, baietelul Tom ii povestesc temerile lor iar Fred invata din fiecare poveste cate ceva,.
In ce mod a ales soricelul Fred sa isi rezolve problema  ... este lasat la alegerea copilului ce asculta povestea :)
Da, este o poveste cu final deschis ce da posibilitatea copilului sa aleaga singur metoda  de gestionare a fricii de intuneric.

Cam asta este cu cartile nostre care trateaza acest aspect, insa nu ne-am oprit doar la povestile scrise ci am avut si noi cateva povesti terapeutice, inventate pe loc cu personaje foarte asemanatoare copiilor ce au frica de intuneric. Intr-un articol separat o sa va spun una din aceste povesti care e asa indragita de copiii mei incat de la un moment dat incolo o continua ei :)

In afara de povesti am gasit si desene animate care au ca tema frica de intuneric, unul dintre ele find cel de mai jos.



Si pentru ca spuneam la inceput ca ii sunt recunoscatoare sotului meu o sa va explic si de ce.
Intr-una din serile in care le-a mai citit inca o data povestea cu David si puiul de intuneric si Intunecimea intunericului, sotul meu a facut aplicatie practica cu ei. A stins lumina in camera si au facut exercitii de respiratie pentru a-si auzi fiecare respiratia proprie si pe a celorlati.
Apoi au facut liniste pentru a deslusi zgomotele care se auzeau in intuneric. Au identificat zgomotul masinilor pe strada, glasurile oamenilor din parc, dusul care curgea in apartamentul vecin, pasii de pe strada, vasele pe :) care eu le trancaneam in bucatarie.
Un alt exercitiu, care l-au facut chiar la inceput a fost acela de a sta cu ochii deschisi in intuneric pana cand ochii s-au adaptat la mediul intunecos si au observat ca nu a mai fost chiar intuneric bezna. Puteau vedea obiectele din camera, luminile lasate pe pereti de felinarele din parc sau de farurile masinilor si chiar chipul celui de langa, propria mana, :)
La un moment dat s-a dat jos din pat fiecare si a cautat diferite obiecte pe intuneric sau s-a ascuns ca sa (nu) poata fi gasit de  altcineva.
 Copiii au fost foarte incantati de aceste activitati pe intuneric, si cand am venit in camera si am aprins lumina, nu mai conteneau sa povesteasca fiecare ce experiente a avut.

 O alta activitate pe care am facut-o cu ei intr-o seara, recent, a fost ca ne-am jucat de-a excursionistii. Bineinteles ca era noapte si noi, excursionistii ne-am bagat in cort (sub plapuma) unde am fost atenti la sunetele ce le auzeam, dar aveam si o lanterna mica, (cea de la telefon). Am spus povesti, ghicitori si am cantat un cantec vesel si curajos :)
 La un moment dat eu am iesit din cort si i-am lasat doar pe copii, care susoteau si radeau pana la un moment dat cand eu am facut zgomot. Ei atunci au luat lanterna mai aproape si au venit unul langa altul. cand am venit inapoi i-am pozat pe curajosii mei excursionisti :)

Sper ca v-am fost de folos cu aceasta prezentare pe scurt a activitatilor noastre pentru depasirea fricii de intuneric.
Daca credeti ca poate fi de folos si altcuiva, nu ezitati sa recomandati articolul mai departe.