O minivacanta la Poiana Marului si plantarea pomisorilor

Am ramas in urma de-a binelea cu postarile.
O parte din ele sunt scrise pe jumatate, altele au doar titlu si o poza :)
Dar, nu-i nici o graba. nu-i asa? nu suntem la concurs si nici nu ma fugareste nimeni
Azi va servesc o postare cu multe poze si putine cuvinte. asa cum sunt impresiile din minivacante :)
Am plecat in excursia asta la aproximativ doua ore de la postarea despre tortul fluturas si partea buna a fost ca nimeni nu a vomitat pe masina. partea mai putin buna a fost ca n-am apucat sa fotografiez de pe drum peisajele minunate de care aveam parte.
Insa odata ajunsi la destinatie am prins un apus de soare cum la oras nu vezi

Aici ne-am cazat la Pensiunea Valeria, unde niste oameni inimosi si primitori ne-au pus la dispozitie tot ce aveam nevoie

A doua zi am pornit calare (fiecare in spatele cui a putut) si pe jos sa cercetam zona.
Decorul era ca in povesti: munti aproape, munti departe, padurice, poienita, un capat de satuc cu animale libere pe drum, aer curat si zgomote rustice

Zilele urmatoare am continuat: ne-am cocotat si ne-am avantat prin locuri care ne-au trezit curiozitatea. Am avut parte de o vreme frumoasa, 26 de grade ziua si cerul cu doar cativa norisori, atat cat sa avem parte i de umbra in drumetiile noastre.

Copiii mei au zburdat in voie si parca tot nu oboseau. la pranz nici nu au mai dormit cat am stat acolo. In incinta cabanei am gasit jocuri si pentru copii si pentru oameni mari, sotul meu le-a facut arcuri copiilor, deci a fost o idee buna sa nu luam jucarii cu noi, in afara de o minge si o mascota Minnie Mouse

SSC ul din poze in care se vede ca sta asa frumos fiica mea se numeste Nap Bag si l-am primit spre testare chiar in ziua plecarii. Il am de la Luci de pe Scutecele si voi scrie o postare separata despre cum ne-am inteles noi cu el. Daca mai sunt mame din Timisoara care ar vrea sa il testeze, ma pot contacta pe e-mail sau lasand un comentariu la postarea aceasta.

Copaceii primiti in urma recenziilor din campania vALLuntar si-au gasit locul in acest peisaj rustic.
Ajutoarele mele de nadejde m-au lasat doar prima groapa sa o sap singura, apoi au participat si ei.

Cineva de pe grup spunea ca a primit niste bete nu copacei. ei, sa-i vedeti pe ai mei :)
Slabuti, micuti, cu radacinile cam 50 % din lungimea lor :)
Dar le-am dat o sansa si am hotarat sa tin legatura cu cei de la pensiunea Valeria pentru a afla cum le merge copaceilor

 Pe drumul de intoarcere copiii au dormit bustean :) iar eu am ajuns la concluzia ca rezist foarte bine cateva zile fara acces imediat la internet.
Vom mai reveni aici deoarece ne-a placut si noua si copiilor si in plus vreau sa vad copaceii crescuti.