Saptamana trecuta am avut ca tema data de Cristina, realizarea unor pomisori plini de flori.
Asa ca am cautat si noi pe afara crengute din gardul viu si dupa ce le-am gasit pe placul nostru, ne-am apucat sa le inflorim.
Fiica mea si-a ales o ramura care avea frunzulite verzi si era tare incantata ca pomisorul ei seamana cu cei vazuti afara :)
Ea a ales sa faca foricele din hartie creponata roz deschis si roz inchis. Floricelele sunt de fapt niste ghemotoace de hartie creponata de care v-am mai zis in articolul cu ciorchinele de strugure
Fiul meu a ales sa faca floricele din hartie creponata roz inchis si alb.
Lipiciul ne-a facut ceva probleme deoarece il facusem prea lichid insa incetul cu incetul creatiile au inceput sa semene a pomisori infloriti. L-am infipt pe fiecare intr-un suport de polistiren infasurat in harte creponata verde si i-am trimis la concurs :)
De efervescenti ce eram, la fiecare manipulare a copaceilor se intampla cate un accident. ba cadeau floricele din el, ba se rupea hartia creponata verde... :)
Ne-a placut insa vazand ca sunt asa perisabili, mi-a venit alta idee de a avea copacei infloriti pentru mai multa vreme in casa.
Asa ca am trecut la un obicei mai vechi de-al nostru, folosirea usii drept suport pentru activitati. Exemplu desenul pe usa si pictura pe usi
Astazi in timp ce framantam lipiile am luat o pauza si le-am desenat un pomisor pe usa de la dormitor. Am adus toate materialele necesare acolo (restul de ghemotoace de hartie creponata si lipici) iar ei l-au impodobit.
Am uitat sa va spun ca e mai usor de lucrat cu bobitele de hartie creponata daca folositi un lipici lichid, chiar si homemade turnat intr-o tavita sau alt suport mai lat (deci nu adanc sau ingust).
Eu l-am pus intr-o paleta de acuarele iar copii au inmuiat acolo bobitele si le-au lipit pe crengutele desenate de mine pe usa.
A fost distractiv deoarece au lucrat impreuna si au hotarat ei ca asta este surpriza pentru tati cand va veni de la servici.
Si asa arata acum usa noastra de la dormitor.
Asa de mult imi place ca imi vine sa le dau de lucru la fiecare usa din apartament sa o imfloresca asa :)
Voua c-ar placea sa aveti pomisori inloriti pe usa?
Si bonus, ptr ca ieri a fost prima zi de primavara veritabila la noi, m-am gandit sa va arat si pomii infloriti de pe malul Begai, pe unde ne-am plimbat noi ieri.
Aceasta lipie a devenit preferata mea dintre toate lipiile care le-am facut pana in prezent si chiar ma intreb ce m-a oprit sa o descopar pana acum. Mi-a venit ideea ei in contextul in care ramasesem fara paine, fara maia, si aveam doar faina integrala si muuulta leurda
Aluatul e simplu de tot
~ 300 gr faina integrala
~ un praf de sare
~ 3 linguri ulei de masline
~ 150 ml apa (de busuioc)
~ o mana de leurda
Am amestecat faina cu sarea, am adaugat uleiul si apoi putin cate putin apa de busuioc.
Am framantat, ajutata de copii, o coca la care am adaugat frunzele de leurda tocate pana a devenit de o consistenta elastica si nelipicioasa.
Am format din coca de mai sus 4 bile, chiar egale (copiii mei au vrut sa folosim cantarul digital asa ca stiu: fiecare bila a avut 89-90 grame)
Am intins bilele ca sa fie cat de cat subtiri si rotunde si le-am presarat cu foarte putina faina deoarece nu am vrut sa mai pun ulei in tava.
Le-am bagat pe rand la cuptorul incins si dupa 10-15 minute au fost gata. Ele se umfla putin si se coc foarte frumos si pe o parte si pe alta fara sa trebuiasca sa fie intoarse.
Eu pe prima am cam uitat-o in cuptor si s-a facut un pic tare. M-am sacrificat si am mancat-o eu ;)
Pe celelalte 3, ai mei copii le-au rezolvat imediat. Noi le-am mancat acum cu pateu de linte rosie dar planuim ca zilele ce urmeaza sa facem un humus verde (cu leurda deci) si un pateu de hrisca incoltita cu marar ;)
Daca va tenteaza, daca va incumetati, nu uitati sa ne spuneti parerea voastra.
Se fac repede si se mananca la fel de repede :)
Pofta buna :*
Pe scurt, usoara, rapida, delicioasa
Pe lung, relatarea mai jos :)
Relatia mea cu aceasta salata dureaza din saptamanile in care am fost toti raciti cobza. mai precis chiar in sptamana in care fiul meu a facut 5 ani.
La inceputurile ei aceasta salata era din morcov si nuca de cocos, intr-o imbinare perfecta de gusturi. Pe langa supa de avocado de zi cu zi si combinatiile de spanac cu leurda si stevie descrise aici, aceasta salata mi-a colorat dupa-amiezile, fiindu-mi servita la pat de catre fratele meu.
Insa intr-o anume zi, el nefiind acasa, in drumul meu putin ametit catre bucatarie m-am gandit sa imi fac singura. Surpriza mea a fost ca in camara nu mai era nici un morcov. Cand eram pe cale sa ma bosumflu am zarit-o pe ea, Sfecla Rosie. Mare, frumoasa si rosie :) isi astepta cumintica randul ptr a ajunge in borcanul cu hrean.
Insa eu tocmai aveam alte planuri cu ea. Am luat-o si am ras o parte din ea pe razatoarea fina alaturi de o bucata de nuca de cocos, care fie vorba intre noi, deja stia ce o asteapta :)
Aratau asa de bine impreuna incat nu m-am putut abtine sa nu gust. de cateva ori. Pana la urma m-am oprit, le-am dat ceva timp ingredientelor sa se imbratiseze unul cu altul. de fapt, in secret, speram sa isi schimbe culoarea in roz :)
Dorinta mi-a fost implinita deoarece dupa cateva minute a capatat o frumoasa culoare roz si gustul celor doua ingrediente a devenit cum nu se poate mai bun.
Asa ca mi-am luat farfuria si m-am intors in pat alaturi de copiii mei care dormeau, minunandu-ma de cat de buna poate fi.
Cand mai aveam putin pana s-o termin, fiica mea s-a trezit si cu ochii pe jumate inchisi, m-a intrebat ce mananc. I-am aratat insa nu a fost prea incantata asa ca a pus capul la loc. Un gand asa mi-a trecut prin cap sa las farfuria de-o parte ca s-ar putea sa imi ceara mai tarziu si am pus si eu capul pe perna incercand sa adorm.
Daaaar, doi ochi mari s-au deschis in fata mea, veseli si zglobii "vreau si eu ce ai mancat tu"
Pana sa ma intind dupa farfurie, alt glas in spatele meu: "vreau si eu ce mancati voi"
Ok mi-am zis, ma duc sa fac alta salata.
Si asa am ras din nou sfecla rosie si ce-a mai ramas din nuca de cocos si m-am intors la copiii mei cu o farfurie de salata roz si doua furculite.
Desi fiica mea manca cu pofta, surpriza mea a venit din partea fiului meu sub forma unei intrebari: "asta e o salata sarata sau dulce? ca eu nu simt cum e"
Asa ca m-am dus si am adaugat o lingurita de miere + cateva picaturi de lamaie si am amestecat.
Inutil sa va spun ca a fost foaaarte foarte buna si mi-am sunat si sotul si fratele sa mai ia nuca de cocos :)
Inutil sa va spun ca a trebuit sa schimb toata lenjeria de pat deoarece a ajuns salata si pe acolo si sfecla rosie pateaza.
Inutil sa va spun ca e buna si in varianta cu morcov :)
Daca cumva faceti si voi salata cea roz, nu va spun sa va scrieti impresiile aici, desi mi-ar placea. insa va rog sa dati reteta mai departe
Va tzuc si va urez o saptamana MiNuNaTa :*
Azi dupa amiza ne-am apucat si noi de facut felicitari de Pasti
Stiu ca este devreme dar motivul care ne-a pus la treaba a fost concursul de creatie pentru copii ce se desfasoara pe Talente de Nazdravani numit Oul Nazdravan :)
Pentru ca este limita de varsta la concurs a participat doar baiatul meu insa nici sora sa nu s-a lasat mai prejos si a vrut si ea sa faca o felicitare cu ou.
Pentru prima felicitare am folosit carton rosu indoit in asa fel incat sa arate ca un plic.
Eu am desenat un ou pe cartonul indoit iar fiul mei a decupat pe linie.
Apoi cu foarfeca cu model a taiat marginile care se suprapuneau
Pentru interior a colorat un puisor decupat ptr o alta activitate pe care l-a lipit in asa fel incat sa i se vada capsorul cand se deschide felicitarea.
Pe partea din fata a oului a lipit benzi de hartie creponata si le-a dat cu clipici
Asa arata felicitarea deschisa
si asa inchisa
Zana mea cea mica a vrut sa aiba un ou visiniu. Dorinta i s-a implinit si am decupat in forma de ou un carton colorat indoit in doua
Pe un alt ou din hartie alba ea a pictat frumos niste dungi colorate
Mai apoi s-a razgandit si a facut pofuri cu pensula
Am lasat oul pictat la uscat
Dupa ce s-a uscat hartia am perforat oul cu modelul cu soare dorit de ea
Si apoi a lipit oul in interiorul felicitarii
Pe partea cealalta am pus floricele perforate de la alta hartie pictata in multe culori si folosita special la perforat diferite modele. Deasupra i-am lipit oului o fasie creponata si l-am legat :)
Si asa arata felicitarea Gloriei :)
Sper ca v-au placut felicitarile si v-au folosit ca inspiratie
:*
Intr-una din serile trecute, stateam si ma uitam prin usa intredeschisa, la copiii mei cum se jucau, ascunsa prin camerele neluminate. Nu stiu cum sa explic ce bucurie simteam in mine, cred ca doar acei parinti care au trecut prin perioada fricii de intuneric la propriii copii inteleg acest sentiment.
Ceea ce simteam eu nu era doar bucurie ci si recunostinta. Recunostinta pentru omul de langa mine, tatal copiilor, care a facut posibil acest lucru.
In urma cu ceva timp, fiul meu avea o adevarata groaza de intuneric si desi am incercat de cateva ori sa il vindecam de teama asta, nu am reusit. Chestia frustranta era ca nici nu stiam cum si de ce a aparut teama de intuneric :(
Doar am observat ca nu mai intra in camera pana nu venea cineva sa aprinda lumina, la baie la fel, nu se dadea jos din pat daca era intuneric, iar daca cineva stingea lumina si pleca lasandu-l in intuneric, urla.
Din discutiile cu el, nu reiesea nimic care sa fi fost motivul declansator al acestei frici.
Asa ca am incercat o abordare holistica a problemei
.
In primul rand am cautat carti care sa ne ajute in sensul asta.
Si am gasit. Unele le aveam deja, iar altele mi-a luat ceva timp pana le-am gasit in librariile on-line la preturi acceptabile
David si puiul de intuneric
O carte excelenta care trateaza exact subiectul fricii de intuneric a copiilor. Este scrisa si ilustrata de Maria Surducan si aparuta la editura Benefica
Personajele principale sunt David si sora lui, Laura, care gasesc intr-o zi un pui de intuneric caruia ii era frica de ... lumina
Povestea decurge frumos, nu e deloc lunga, e numai potrivita pentru o poveste de seara cu happy-end, in care copilul de poate identifica cu David din poveste.
Multumim Laura Smaranda ca ai facut posibila venirea acestei carti in casa noastra :)
A B C-ul curajului
Este o carte deosebita, scrisa de Natalia Ciub care atinge mai multe subiecte care pot fi temeri ale copiilor: aspiratorul, paianjenii, furtuna, doctorul... Insa pe noi ne-a interesat doar frica de intuneric
Imaginile sunt foarte frumoase, scrisul mare, foi lucioase si rezistente, iar la sfarsitul fiecarei povesti este o activitate specifica.
Personajele principale ale cartii sunt Ica Soricica si Arici pogonici. Ica Soricica fiind cea care ii este teama de toate subiectele din carte.
De data asta, la capitolul intuneric este vorba despre o fetita, Lina care s-a ratacit in padure si a avut (ne)sansa sa o cunoasca pe Intunecimea Intunericului, insa cu ocazia aceasta a cunoscut si diferite personaje care i-au devenit prieteni si au ajutat-o sa ajunga acasa.
Ne-a placut si povestea si cantecelul.
Deschideti inima si mintea - povesti terapeutice
Am cautat cartea aceasta foarte mult timp, initial o voiam doar pentru lucrul in terapia cu copiii insa dupa ce am citit cateva pasaje din ea, mi-am dat seama ca este o carte necesara in biblioteca mea.
Contine imagini sugestive si 32 povesti cu mesaj terapeutic ce abordeaza dificultati de natura emotionala si comportamentala (increderea in fortele proprii, rivalitate intre frati, acceptarea neconditionata de sine, egoism, doliu, teama de abandon..)
Noi am gasit o poveste despre o fetita care se temea sa doarma singura.
La noi nu e cazul, deoarece dormim toti impreuna insa dintre toate am ales-o pe aceasta deoarece Miruna din poveste credea ca sub patul ei este un monstrulet (asta fiind cauza ptr care nu dorea sa doarma singura)
Pana la urma Miruna isi invinge teama printr-un desen pe care il afiseaza pentru a-l speria pe monstrulet.
101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti
O alta carte minunata pe care am vanat-o mult timp, si cand am gasit-o n-am mai vrut sa-i dau drumul. Este aparuta la editura Trei si este scrisa de psihologul australian George W. Burns special pentru cei care lucreaza cu copiii si adolescentii (terapeuti, psihologi, parinti preocupati de starea psihica si emotionala a propriilor copii) Este structurata foarte bine pe sectiuni specifice: schimbarea tiparelor comportamentale, gestionarea emtiilor, creearea gandurilor constructive, gestionarea momentelor dificile, etc. Imi place ca este un capitol intreg cu povesti terapeutice povestite de copii (nu povesti spuse de adulti copiilor) si o sectiune dedicata modului de a-i invata pe parinti sa foloseasca metaforele ptr a imbunatatii eficienta interventiei terapeutice cu copiii lor.
Sper sa imi fac timp o data sa prezint mai pe larg aceasta carte, deocamdata ma opresc la povestea nr 69 Depasirea fricii - potrivita pentru cauza noastra,
Este vorba despre un soricel pe nume Fred caruia ii era frica de intuneric. Pentru a se vindeca de frica lui, acesta isi cauta prietenii pentru a afla fricile lor si modul in care acestia le fac fata. Pe rand ursuletul Philip, pisica Tabby, baietelul Tom ii povestesc temerile lor iar Fred invata din fiecare poveste cate ceva,.
In ce mod a ales soricelul Fred sa isi rezolve problema ... este lasat la alegerea copilului ce asculta povestea :)
Da, este o poveste cu final deschis ce da posibilitatea copilului sa aleaga singur metoda de gestionare a fricii de intuneric.
Cam asta este cu cartile nostre care trateaza acest aspect, insa nu ne-am oprit doar la povestile scrise ci am avut si noi cateva povesti terapeutice, inventate pe loc cu personaje foarte asemanatoare copiilor ce au frica de intuneric. Intr-un articol separat o sa va spun una din aceste povesti care e asa indragita de copiii mei incat de la un moment dat incolo o continua ei :)
In afara de povesti am gasit si desene animate care au ca tema frica de intuneric, unul dintre ele find cel de mai jos.
Si pentru ca spuneam la inceput ca ii sunt recunoscatoare sotului meu o sa va explic si de ce.
Intr-una din serile in care le-a mai citit inca o data povestea cu David si puiul de intuneric si Intunecimea intunericului,
sotul meu a facut aplicatie practica cu ei. A stins lumina in camera si
au facut exercitii de respiratie pentru a-si auzi fiecare respiratia
proprie si pe a celorlati.
Apoi au facut liniste pentru a deslusi
zgomotele care se auzeau in intuneric. Au identificat zgomotul masinilor
pe strada, glasurile oamenilor din parc, dusul care curgea in
apartamentul vecin, pasii de pe strada, vasele pe :) care eu le trancaneam in
bucatarie.
Un alt exercitiu, care l-au facut chiar la inceput a
fost acela de a sta cu ochii deschisi in intuneric pana cand ochii s-au
adaptat la mediul intunecos si au observat ca nu a mai fost chiar
intuneric bezna. Puteau vedea obiectele din camera, luminile lasate pe
pereti de felinarele din parc sau de farurile masinilor si chiar chipul
celui de langa, propria mana, :)
La un moment dat s-a dat jos din
pat fiecare si a cautat diferite obiecte pe intuneric sau s-a ascuns ca
sa (nu) poata fi gasit de altcineva.
Copiii au fost foarte incantati de aceste activitati pe intuneric, si
cand am venit in camera si am aprins lumina, nu mai conteneau sa
povesteasca fiecare ce experiente a avut.
O alta activitate pe care am facut-o cu ei intr-o seara, recent, a fost ca
ne-am jucat de-a excursionistii. Bineinteles ca era noapte si noi,
excursionistii ne-am bagat in cort (sub plapuma) unde am fost atenti la
sunetele ce le auzeam, dar aveam si o lanterna mica, (cea de la
telefon). Am spus povesti, ghicitori si am cantat un cantec vesel si
curajos :)
La un moment dat eu am iesit din cort si i-am lasat doar pe copii, care susoteau si radeau pana la un moment dat cand eu am facut zgomot. Ei atunci au luat lanterna mai aproape si au venit unul langa altul. cand am venit inapoi i-am pozat pe curajosii mei excursionisti :)
Sper ca v-am fost de folos cu aceasta prezentare pe scurt a activitatilor noastre pentru depasirea fricii de intuneric.
Daca credeti ca poate fi de folos si altcuiva, nu ezitati sa recomandati articolul mai departe.
Imi cer scuze pentru intarziere de la toate persoanele inscrise la acest giveaway.
am avut o zi aglomerata si nu m-am putut concentra pe treaba ce o aveam de facut in legatura cu acest giveaway
Asadar, am avut 32 de participant3 la extragere. Cine nu se regaseste in lista cred ca isi da seama de ce nu e.
1 Nicoleta Alexandra
2 Claudia
3 Violeta
4 Claudia-mami
5 Ramona Dancea
6 Bianca Roxana
7 Catalina Sora
8 Andrada
9 Aura
10 Ramona Roman
11 Jane
12 Muna
13 Andreeabacau
14 Anca Bogdana
15 Gavriloi Adina
16 Radu Adina
17 Mitu Catalina
18 new_camy86
19 Dorina Mariana
20 Kaiyo Aino
21 Nadia Candrea
22 Angi
23 Tea Ada Hari
24 Anca
25 Tina CrisDiaconu
26 Rudi
27 Monik
28 Luci Gheorghe
29 Manadite
30 Camelia Andrasescu
31 Dana Cristina
32 Sava Catalina
Number five ;) Ramona Dancea felicitari. Astept un comantariu de confirmare sau mesaj privat cu datele tale.
De asemenea te rog sa o contactezi si pe Valeria pentru a va hotara in privinta celui mai eficient produs ptr tenul tau.
Va multumesc tuturor pentru participare si va doresc o primavara frumoasa alaturi de cei dragi.
Sa aveti parte de iubire, bucurie si pace.
Mi-as fi dorit foarte mult ca in loc de integrale,sa fi invatat ca fiecare
om este responsabil pentru propriile alegeri. As fi vrut ca notele de la
purtare sa fi fost puse nu in functie de cat ma supuneam regulilor, ci dupa cat
de frumos am stiut sa accept, sa dau si sa las. La fel de important ca A,B,C-ul
ar fi fost lectia de incredere in sine sau lectia de cum sa gandesti pozitiv.
Dupa ora de religie as fi vrut sa aflu cum se joaca universul de-a v-ati
ascunselea cu noi si cum sa-l gasim pe Dumnezeu atunci cand l-am pierdut.
As fi vrut sa invat,de mica, faptul ca frica nu ajuta cu nimic; ca a-mi face
griji este o modalitate de a-mi opri
creierul sa se ocupe de chestiuni mai importante; ca foarte putine lucruri din viata noastra sunt dezastre cu adevarat. In loc de orele
de dictare, cred ca mi-ar fi prins bine cateva lectii de cum sa ma ascult pe
mine.
Apoi la muzica, sa cercetez mai departe sunetele inimii ale respiratiei si
ale gandurilor. Inainte de prima lege a termodinamicii, ar fi fost frumos sa
imi fi spus cineva ca cea mai importanta lege a vietii este ca nu te poti lupta
impotriva a ceea ce nu poti schimba, iar oamenii pe care ii iubesc fac parte
din categoria asta.
In loc de sentimentul erotic din poezia lui Eminescu, m-ar fi interesat sa
stiu ca atunci cand dau iubire, primesc la randul meu iubire, dar nu ca un
troc, ci ca o revarsare neconditionata; apoi, in loc de comentarii, sa fi facut
cateva exercitii practice de iubit cei mai nesuferiti oameni din lume, incepand
cu profa de romana. Iar la minunatul obiect de Psihologie, studiat degeaba un
an intreg, ar fi fost suficient o singura schema pe tabla, legata de diferenta
dintre nevoie si dragoste.
La dirigentie, ar fi fost frumos sa fi vorbit despre secretele si fricile
noastre, doar pentru a descoperi ca nu toata lumea gandeste la fel si nu suntem
deloc singuri. Iar in pauza, mi-ar fi placut sa se inventeze o pauza de gandit,
in care sa-mi fi lasat creierul in pupitru ca pe o carte si sa-mi fi petrecut
tot timpul bucurandu-ma ca "nu gandesc, dar totusi exist". Si mai
presus de orice, as fi vrut ca din clasa intai, sa mi se explice clar ca notele
pe care le iau nu conteaza, coronita nu conteaza, restantele nu conteaza, diploma
nu conteaza, olimpiadele nu conteaza, ci singurul lucru care conteaza va fi, pana
la urma, DRAGOSTEA.
Ar fi fost foarte bine sa ne fi invatat sa invatam mai putin si sa iubim mai
mult.
E singurul lucru la care merita sa iei coronita.
(Apostolat in Tara
Fagarasului - 2010)
~ ~ ~ ~ ~
Textul nu imi apartine, e gasit prin mail-uri, insa dupa cateva cercetari pe google l-am descoperit ca fiind originar din acest loc. L-am copiat aici pentru ca mi se potriveste asa de mult de parca eu l-as fi scris. Eu nu mai pot da timpul inapoi insa ma gandesc la copiii mei si la sansele care le au ei intr-o scoala care se declara tot mai democratica.
Si pentru ca zilele acestea mi-au iesit in fata cateva articole tot despre scoala, vi le recomand ca si lectura obligatorie :)
Cu mentiunea ca eu cred ca parintii ar trebui sa isi asume in primul rand rolul de a isi educa copiii, si nu scoala ~de ce ar trebui sa invatam la scoala sah ~lucruri pe care nu le inveti la scoala ~povestea copiilor care participa la multe concursuri scolare ~disciplina este problema nu solutia
Voi ce v-ati fi dorit sa invatati la scoala diferit de experientele avute?
Sau ce v-ati dori sa fie diferit la scoala copiilor vostri?
Cine nu se regaseste in liste inseamna ca nu a indeplinit una din cerintele concursului.
sau amandoua.
Sponsorii vor face verificarile maine.
Daca aveti de facut reclamatii lasati un comentariu.
Aceasta este prima carte primita cadou de copiii mei. Asta se intampla in urma cu 2 ani, cand am primit vizita Ralucai, dupa o jumate de ora de invartit prin cartier cu cateva plasoaie pline de haine si un tortulet facut de manute harnice.
E de la sine inteles ca cel mai mult m-am mucurat de tortulet si de carte :)
Nu stiu cum de nu m-am gandit pana acum sa v-o arat, mai ales ca ea a fost si prima carte de pe care am citit impreuna cu copiii, ba am si am dus-o la gradinita ca sa o citesc cu copiii de la grupa mea. (de aia a si ajuns asa de ciufulita)
Cartea, aparuta la editura Girasol, contine 10 povesti clasice intr-o prezentare mai putin obisnuita. Este de marime aproape cat un A4, are coperti groase iar paginile sunt lucioase cu ilustratii excelente.
Deosebit la aceasta carte fata de restul citite de noi este faptul ca anumite cuvinte sunt inlocuite cu pictograme
In felul acesta copiillor le este mai usor sa citeasca povestile
Asa incepe Alba-ca-Zapada si cei 7 pitici
Dintre toate povestile din carte aceasta a fost cea mai indragita de toti copiii. In timp ce citeam/ citeau, exemplificam prin gesturi intamplarile descrise asa frumos pe pagini.
Sa vi-l arat si pe Mowgli
Si pe Jack si vrejul lui de fasole :)
Si pe Bambi cel jucaus
In afara de faptul ca e usor de citit deoarece scrisul e mare si aerisit, mi-a mai placut ca la fazele mai de groaza din anumite povesti, imaginile sunt tot placute. deci nu sunt de speriat
La sfarsitul cartii se afla un dictionar cu toate pictogramele din povesti.
Zilele astea ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului in pat citind. Aceasta este doar una dintre cartile cu care ne-am delectat. Pe restul sper sa imi fac timp sa vi le prezint saptamanile ce urmeaza.
V-am tzucat :* acum ma duc sa imi fac somnul de frumusete
;)
