Fiindca ieri am amintit de activitatile de primavara de anul trecut, azi m-am gandit sa va arat cum am facut zambile din hartie colorata.
Daca va place sa lucrati quilling, veti fi incantati sa confectionati aceste zambile. Chiar si copiilor le place sa ia parte la activitate. Va spuneam in alte postari ca fiului meu ii place sa rasuceasca hartia cu instruentul special, si chiar daca lucreaza strans uneori, la rezultatul final poate corecta ceea ce nu arata cum vrea el.
Pentru zambile am folosit hartie colorata taiata inegal, pentru ca inflorescentele sa aiba dimensiuni diferite. Aici de exemplu, am avut la un capat 5cm, la celalalt 8-9cm.
I-am facut franjuri :) de latimi diferite lasand un spatiu de un deget pana la marginea hartiei. ca in imagine.
Placerea copilului, sa ruleze franjurii:
Cu ajutorul unui lipici se incepe rasucirea fasiei carliontate in jurul paiului incepand de la varf, in forma de spirala. Frunza e facuta dintr-o fasie mai lata de hartie, indoita pe lung.
Eu folosesc alta metoda, imi place sa rulez hartia cand e deja infasurata pe pai.
asa ca in imaginile de mai jos:
incep rularea cu petalele de la baza, mergand spre varful paiului.
asa arata instrumentul meu, pe numele lui: ac de quilling
al meu e facut dintr-un bat de frigaruie. am avut mai multe dar le-am tot pierdut. acul de quilling se mai poate face din chibrit sau scobitoare despicate la capat
La sfarsit am pus zambilele in vaza si le-am pozat :)
Cu dragii mei copii de la serviciu, am facut alte zambile din hartie.
Si le-am pus impreuna cu celelalte zambile, in gradina.
Daca v-au placut, nu putem decat sa va provocam la munca :) si sa va dorim spor. Mai jos am postat un filmulet explicativ:
Aceasta idee cu zambile handmade nu imi apartine mie ci am descopert-o anul trecut pe blogul http://stranamasterov.ru/node/243783 unde posteaza o fata talentata, pe numele ei - Ludmila :)
Strana Masterov este un site cu foarte multe idei de crafturi, eu de acolo m-am inspirat pentru frunzele din hartie din toamna trecuta.
miercuri, 12 martie 2014
luni, 10 martie 2014
Ramura de liliac - pictura prin stampilare
Aseara in timp ce ne intorceam de la plimbarea de pe malul Begai, fiul meu a remarcat tufisurile de liliac cu boboci mari, movi, gata gata sa se deschida.
Fara sa vreau amintirile m-au purtat in vremurile de acum 1 an cand culegeam cu copiii liliac de pe marginea drumului..
Si asa mi-am adus aminte de o activitate de primavara facuta cu ei anul trecut cand un concurs de pe Talente de Nazdravani avea ca tema "crenguta de liliac".
Fiind in plin sezon m-am gandit sa o imtartasesc aici cu voi, poate este de folos cuiva.
Activitatea este relativ simpla, fetita mea a folosit pentru stampilare capatul unui creion cu guma. Avea pe atunci varsta de 2 ani si 10 luni.
Pentru inceput i-am aratat copilei cum sa traseze linii care reprezentau crenguta de liliac.
ca sa se poata orinta mai usor a facut semne la capatul fiecarui segment
Am avut pe masa ca si model o creanga de liliac, asa ca tot ce a avut de facut a fost sa stampileze in jurul liniilor trasate de ea.
Incep incet, pictura a inceput sa semene a liliac inflorit
I-a pus codita si frunze
si am lipit ramura de liliac inflorita, pe usa dormitorului
...
Acum pictura nu mai este pe usa, ci intr-o cutie speciala de amintiri..
Insa mai speciale decat picturile copiilor pastrate, sunt amintirile care au stat in spatele acestor picturi.
Aceasta este postarea cu care deschid seria activitatilor de primavara de anul acesta si nu imi mai ramande decat sa va urez o primavara frumoasa tuturor, si sa nu uitati sa va creati amintiri minunate impruna cu cei dragi. Va veni vremea cand va veti uita in urma printre ele si veti zambi..
Fara sa vreau amintirile m-au purtat in vremurile de acum 1 an cand culegeam cu copiii liliac de pe marginea drumului..
Si asa mi-am adus aminte de o activitate de primavara facuta cu ei anul trecut cand un concurs de pe Talente de Nazdravani avea ca tema "crenguta de liliac".
Fiind in plin sezon m-am gandit sa o imtartasesc aici cu voi, poate este de folos cuiva.
Activitatea este relativ simpla, fetita mea a folosit pentru stampilare capatul unui creion cu guma. Avea pe atunci varsta de 2 ani si 10 luni.
Pentru inceput i-am aratat copilei cum sa traseze linii care reprezentau crenguta de liliac.
ca sa se poata orinta mai usor a facut semne la capatul fiecarui segment
Am avut pe masa ca si model o creanga de liliac, asa ca tot ce a avut de facut a fost sa stampileze in jurul liniilor trasate de ea.
Incep incet, pictura a inceput sa semene a liliac inflorit
I-a pus codita si frunze
si am lipit ramura de liliac inflorita, pe usa dormitorului
Acum pictura nu mai este pe usa, ci intr-o cutie speciala de amintiri..
Insa mai speciale decat picturile copiilor pastrate, sunt amintirile care au stat in spatele acestor picturi.
Aceasta este postarea cu care deschid seria activitatilor de primavara de anul acesta si nu imi mai ramande decat sa va urez o primavara frumoasa tuturor, si sa nu uitati sa va creati amintiri minunate impruna cu cei dragi. Va veni vremea cand va veti uita in urma printre ele si veti zambi..
vineri, 7 martie 2014
... de primavara
imi despletesc gandurile suvoi. amortite se strecoara prin iarba inca somnoroasa si isi croiesc drum in cautarea unui paraias.. sunt insetate si cauta izvorul primaverii. al renasterii.
eu le privesc si imi vine sa le strig: opriti-va.. intoarceti-va. nu mai rataciti. veti fi dezamagite.. veniti inapoi, in mintea mea la adapost.
dar ele zburda, naive si curioase. pline de incantare, sorb aerul proaspat si inmiresmat al primaverii.
mi-e teama pentru ele.. sa nu sufere... sunt atatea pericole in jur. mie teama, pentru mine.
oh de-as putea sa le trag inapoi aici in siguranta.. dar ele au prins puteri, si-au luat avant si isi fac drum printre tufisuri, parca dansand un dans al regasirii.. surazand si aratandu-si mugurii, se catara si se incolacesc in jurul unor sfori nevazute.. si se inlta spre cer...
spre cer? oh, nu. nu spre cer...
acolo, .. mi-e cel mai greu sa va las...
eu le privesc si imi vine sa le strig: opriti-va.. intoarceti-va. nu mai rataciti. veti fi dezamagite.. veniti inapoi, in mintea mea la adapost.
dar ele zburda, naive si curioase. pline de incantare, sorb aerul proaspat si inmiresmat al primaverii.
mi-e teama pentru ele.. sa nu sufere... sunt atatea pericole in jur. mie teama, pentru mine.
oh de-as putea sa le trag inapoi aici in siguranta.. dar ele au prins puteri, si-au luat avant si isi fac drum printre tufisuri, parca dansand un dans al regasirii.. surazand si aratandu-si mugurii, se catara si se incolacesc in jurul unor sfori nevazute.. si se inlta spre cer...
spre cer? oh, nu. nu spre cer...
acolo, .. mi-e cel mai greu sa va las...
miercuri, 5 martie 2014
miercuri, 26 februarie 2014
luni, 24 februarie 2014
Castigatorii concursului cu figurine "Atelierul Irinei"
Dragii mei, dupa o lunga absenta din spatiul virtual, revin cu anuntarea castigatorilor concursului.
In lipsa mea, Irina a efectuat extragerile cu ajutorul random.org si iata castigatorii:
Asadar nr 4 Maria si nr 10 Adriana Hossu, va astept cu un mesaj de confirmare aici, in articolul cu concursul, sau pe facebook pe pagina mea sau a Irinei. cum va este voua mai usor :)
Va multumesc tuturor de participare si va doresc o saptamana frumoasa.
In lipsa mea, Irina a efectuat extragerile cu ajutorul random.org si iata castigatorii:
Asadar nr 4 Maria si nr 10 Adriana Hossu, va astept cu un mesaj de confirmare aici, in articolul cu concursul, sau pe facebook pe pagina mea sau a Irinei. cum va este voua mai usor :)
Va multumesc tuturor de participare si va doresc o saptamana frumoasa.
vineri, 14 februarie 2014
Cum de stiu ca ma iubeste... ?
Stiu ca ma iubeste
...pentru ca imi arata ca are indredere in mine chiar si atunci cand eu nu mai am
...pentru ca atunci cand imi deschid sufletul in fata lui stiu ca nu sunt judecata
...pentru ca dimineata cand suna alarma el se ridica si o opreste inainte ca eu sa ma enervez
...pentru ca, chiar si atunci cand imi incalc principiile nu ma condamna.. ci imi vorbeste despre persoana care sunt eu cu adevarat, si despre ce pot repara
...pentru ca se uita in ochii fetitei mele si ii spune "esti cea mai frumoasa. tu si cu mami sunteti frumoasele mele"
...pentru ca atunci cand i-am spus secretele mele si cele mai mari sau mai mici temeri, nu m-a luat in ras si nici nu ma facut sa ma simt rusinata
...pentru ca desi nu sunt o frumusete rapitoare el imi admira, chipul, trupul, si imi spune vorbe care ma fac sa ma simt bine
... pentru ca uneori cand se uita in ochii mei, nici nu e nevoie de cuvinte pentru a comunica cu inima mea
...pentru ca petrece timp jucandu-se cu copiii ca eu sa ma pot odihni, sa pot termina un proiect sau sa plec de casa doar pentru mine
...pentru ca atunci cand am dat gres, sau am fost invinsa, mi-a dat mana sa ma ridic si mi-a fost alaturi
...pentru ca sunt oameni care atunci cand ii intalnesc imi spun ce frumos vorbeste el despre mine
...pentru ca atunci cand avea ocazia sa plece si sa renunte la mine, nu a plecat
...pentru ca stie sa tina un secret si e in stare sa mobilizeze si alti oameni pentru a imi face o surpriza ca sa ma simt fericita
...pentru ca mi-a fost alaturi pe drumul cunoasterii de sine si chiar daca nu i-a placut intotdeauna ce a intalnit, nu a dat bir cu fugitii.
...pentru ca desi nu ii place sa scrie (si asta nu e unul din talentele lui), a facut eforturi si mi-a scris scrisori de dragoste, biletele, si alte mesaje emotionante
...pentru ca atunci cand ne certam si suntem suparat unul pe altul, nu ma umileste
...pentru ca a fost dispus sa invete alaturi de mine ce inseamna sa fi parinte si chiar daca am facut si greseli, am cautat impreuna solutii.
...pentru ca imi spune lucruri pe care nu le-ar spune la nimeni altcineva si are incredere in mine
...pentru ca nu se preface in fata mea ci mi se arata exact asa cum e
...pentru ca desi imi stie (aproape) toate minusurile alege sa stea alaturi de mine
credeti ca e perfect? ca avem o relatie de poveste? ca suntem cel mai minunat cuplu?
nu e asa. doar ca aleg sa ma uit la ceea ce imi da curaj, la ceea ce ma tine la suprafata, la ceea ce face ca acest drum intunecat pe alocuri, sa fie ... umblabil..
imi dau seama ca (,)cateodata chiar uit ca sunt iubita. nu intotdeauna simt, si am nevoie din cand in cand sa primesc confirmari si dovezi de iubire. insa, cumva, le primesc la timp, desi timpul asta e relativ.
...pentru ca imi arata ca are indredere in mine chiar si atunci cand eu nu mai am
...pentru ca atunci cand imi deschid sufletul in fata lui stiu ca nu sunt judecata
...pentru ca dimineata cand suna alarma el se ridica si o opreste inainte ca eu sa ma enervez
...pentru ca, chiar si atunci cand imi incalc principiile nu ma condamna.. ci imi vorbeste despre persoana care sunt eu cu adevarat, si despre ce pot repara
...pentru ca se uita in ochii fetitei mele si ii spune "esti cea mai frumoasa. tu si cu mami sunteti frumoasele mele"
...pentru ca atunci cand i-am spus secretele mele si cele mai mari sau mai mici temeri, nu m-a luat in ras si nici nu ma facut sa ma simt rusinata
...pentru ca desi nu sunt o frumusete rapitoare el imi admira, chipul, trupul, si imi spune vorbe care ma fac sa ma simt bine
... pentru ca uneori cand se uita in ochii mei, nici nu e nevoie de cuvinte pentru a comunica cu inima mea
...pentru ca petrece timp jucandu-se cu copiii ca eu sa ma pot odihni, sa pot termina un proiect sau sa plec de casa doar pentru mine
...pentru ca atunci cand am dat gres, sau am fost invinsa, mi-a dat mana sa ma ridic si mi-a fost alaturi
...pentru ca sunt oameni care atunci cand ii intalnesc imi spun ce frumos vorbeste el despre mine
...pentru ca atunci cand avea ocazia sa plece si sa renunte la mine, nu a plecat
...pentru ca stie sa tina un secret si e in stare sa mobilizeze si alti oameni pentru a imi face o surpriza ca sa ma simt fericita
...pentru ca mi-a fost alaturi pe drumul cunoasterii de sine si chiar daca nu i-a placut intotdeauna ce a intalnit, nu a dat bir cu fugitii.
...pentru ca desi nu ii place sa scrie (si asta nu e unul din talentele lui), a facut eforturi si mi-a scris scrisori de dragoste, biletele, si alte mesaje emotionante
...pentru ca atunci cand ne certam si suntem suparat unul pe altul, nu ma umileste
...pentru ca a fost dispus sa invete alaturi de mine ce inseamna sa fi parinte si chiar daca am facut si greseli, am cautat impreuna solutii.
...pentru ca imi spune lucruri pe care nu le-ar spune la nimeni altcineva si are incredere in mine
...pentru ca nu se preface in fata mea ci mi se arata exact asa cum e
...pentru ca desi imi stie (aproape) toate minusurile alege sa stea alaturi de mine
credeti ca e perfect? ca avem o relatie de poveste? ca suntem cel mai minunat cuplu?
nu e asa. doar ca aleg sa ma uit la ceea ce imi da curaj, la ceea ce ma tine la suprafata, la ceea ce face ca acest drum intunecat pe alocuri, sa fie ... umblabil..
imi dau seama ca (,)cateodata chiar uit ca sunt iubita. nu intotdeauna simt, si am nevoie din cand in cand sa primesc confirmari si dovezi de iubire. insa, cumva, le primesc la timp, desi timpul asta e relativ.
miercuri, 12 februarie 2014
Concurs de primavara la Atelierul Irinei
Simtiti si voi ca primavara este foarte foarte aproape sa isi desfasoare frumusetile peste noi?
Eu am simtit asta in urma cu doua zile cand am zarit primii muguri de magnolie in curtea prietenei mele la marginea Timisoarei.
Stiu ca, la fel ca in fiecare an, primavara isi va face intrarea cu zilele de martisor in care ne aratam recunostinta, admiratia sau respectul fata de persoanele din viata noastra, femei in special.
Si, pe tema asta a cadourilor, vorbeam impreuna cu Irina saptamanile trecute ca cele mai frumoase cadouri sunt acele cadouri in care cel care daruieste pune un pic (sau mai mult) din el. adica se implica la creearea lor, isi lasa amprenta personala.
Si, cum de curand Irina mea si-a deschis un Atelier cu figurinele si tablouri din ipsos, ne-am gandit la un concurs, asa, in intampinarea primaverii.
Asadar vor fi doua premii prin tragere la sorti, premii ce contin fiecare cate 3 tablouri din ipsos.
un tablou mare cu flori
un tablou cu clovn
si un tablou simplu cu rama in care puteti pune ce doriti dumneavoastra
la alegere, cu rama simpla sau cu model
Tablourile pot fi decorate cu tehnica servetelului, cu abtibilduri, sau pictate.
Concursul incepe astazi 12 februarie si dureaza pana in 22 februarie, pentru a fi destul timp ca premiile sa ajunga la castigatori, si de acolo mai departe la cine vreti voi.
Inscrierea in concurs se face lasand un comentariu la acest articol, comentariu in care spuneti ce fel de cadouri v-ar placea sa primiti cu asemenea ocazii (cadouri handmade sau clasice)
Daca se vor inscrie mai mult de 50 de persoane, vom mai suplimenta oferta cu inca un premiu :) castigatorul va fi ales de mine si Irina dintre comentariile lasate aici.
premiul e surpriza (inca) :)
Succes tuturor :*
Daca luati la scotocit Atelierul Irinei, veti mai gasi acolo si suporturi de lumanari, martisoare si alte decoratiuni din ipsos. preturile sunt discutate in privat cu Irina.
Eu am simtit asta in urma cu doua zile cand am zarit primii muguri de magnolie in curtea prietenei mele la marginea Timisoarei.
Stiu ca, la fel ca in fiecare an, primavara isi va face intrarea cu zilele de martisor in care ne aratam recunostinta, admiratia sau respectul fata de persoanele din viata noastra, femei in special.
Si, pe tema asta a cadourilor, vorbeam impreuna cu Irina saptamanile trecute ca cele mai frumoase cadouri sunt acele cadouri in care cel care daruieste pune un pic (sau mai mult) din el. adica se implica la creearea lor, isi lasa amprenta personala.
Si, cum de curand Irina mea si-a deschis un Atelier cu figurinele si tablouri din ipsos, ne-am gandit la un concurs, asa, in intampinarea primaverii.
Asadar vor fi doua premii prin tragere la sorti, premii ce contin fiecare cate 3 tablouri din ipsos.
un tablou mare cu flori
un tablou cu clovn
si un tablou simplu cu rama in care puteti pune ce doriti dumneavoastra
la alegere, cu rama simpla sau cu model
Tablourile pot fi decorate cu tehnica servetelului, cu abtibilduri, sau pictate.
Concursul incepe astazi 12 februarie si dureaza pana in 22 februarie, pentru a fi destul timp ca premiile sa ajunga la castigatori, si de acolo mai departe la cine vreti voi.
Inscrierea in concurs se face lasand un comentariu la acest articol, comentariu in care spuneti ce fel de cadouri v-ar placea sa primiti cu asemenea ocazii (cadouri handmade sau clasice)
Daca se vor inscrie mai mult de 50 de persoane, vom mai suplimenta oferta cu inca un premiu :) castigatorul va fi ales de mine si Irina dintre comentariile lasate aici.
premiul e surpriza (inca) :)
Succes tuturor :*
Daca luati la scotocit Atelierul Irinei, veti mai gasi acolo si suporturi de lumanari, martisoare si alte decoratiuni din ipsos. preturile sunt discutate in privat cu Irina.
miercuri, 5 februarie 2014
duminică, 2 februarie 2014
Familia oamenilor de zapada - pictura pe geam
Va spuneam ieri ca mai avem o pictura pe geam, in care si-au gasit locul oamenii de zapada preferati ai fiului meu :)
Aceasta este pictura, si povestea din spatele acestui tablou este de fapt povestea familiei noastre.
Sigur v-ati dat seama ca cea zambareata cu rochita sunt eu :) Gabriel ar fi vrut sa mi-o faca verde, (ca intr-o anumita noapte de revelion) dar am ramas totusi la costumatia clasica a oamenilor de zapada.
Cand ne punem seara la culcare, asa vedem familia oamenilor de zapada.
La postarea de ieri despre pomisorul de iarna, spuneam intr-un comentariu ca sunt trecatori care se opresc in fata ferestrei si ne admira picturile. uneori le si pozeaza cu telefonul :)
Asa se vede din strada, fereastra noastra. copiilor in special le place foarte mult iar mie imi face placere sa le aud glasurile la geam :)
In curand vine primavara si vom avea pomisori infloriti. insa pana atunci, profitam la maxim de zilele astea asa cum sunt.
Va pupam si va dorim o saptamana frumoasa, cu ganduri bune si sentimente impartasite.
Aceasta este pictura, si povestea din spatele acestui tablou este de fapt povestea familiei noastre.
Sigur v-ati dat seama ca cea zambareata cu rochita sunt eu :) Gabriel ar fi vrut sa mi-o faca verde, (ca intr-o anumita noapte de revelion) dar am ramas totusi la costumatia clasica a oamenilor de zapada.
Cand ne punem seara la culcare, asa vedem familia oamenilor de zapada.
La postarea de ieri despre pomisorul de iarna, spuneam intr-un comentariu ca sunt trecatori care se opresc in fata ferestrei si ne admira picturile. uneori le si pozeaza cu telefonul :)
Asa se vede din strada, fereastra noastra. copiilor in special le place foarte mult iar mie imi face placere sa le aud glasurile la geam :)
In curand vine primavara si vom avea pomisori infloriti. insa pana atunci, profitam la maxim de zilele astea asa cum sunt.
Va pupam si va dorim o saptamana frumoasa, cu ganduri bune si sentimente impartasite.
sâmbătă, 1 februarie 2014
Copacel de iarna - pictura pe geam
M-am gandit ca ar fi fain sa va arat copacelul nostre de iarna de pe geam pana nu trece iarna :)
Cred ca a devenit deja o traditie la noi sa pictam geamurile la fiecare schimbare de anotimp sau atunci cand sarbatorim ceva. A fost o placere (si de data asta) sa pictam din nou geamurile de la dormitor, mai ales ca am inaugurat o noua cutie de guase.
Gabriel e din ce in ce mai migalos, vrea ca la sfarsit sa arate totul perfect iar la acest peisaj s-a folosit din plin de avantajul de a putea sterge orice nu ii convenea. La inceput erau mai multi oameni de zapada pe langa copacel, insa pentru ca tabloul era prea incarcat, am hotarat impreuna ca unul e de ajuns :) Iar ceea ce vroia el va picta pe un geam separat.
Seara cand ne culcam asa arata copacelul nostru. se vad luminile din parc care ii dau intregului tablou o nuanta de poveste.
Si asa arata copacelul nostru dimineata cand ne trezim si soarele ne bate timid in geam
Mai avem si alte geamuri pictate insa vi le vom arata intr-o postare separata deoarece fiecare pictura are povestea ei speciala.
Va dorim un weekend minunat alaturi de persoanele importante din viata voastra. Nu uitati sa va bucurati de fiecare oportunitate de a fi impreuna cu cei pe care ii iubiti.
Cred ca a devenit deja o traditie la noi sa pictam geamurile la fiecare schimbare de anotimp sau atunci cand sarbatorim ceva. A fost o placere (si de data asta) sa pictam din nou geamurile de la dormitor, mai ales ca am inaugurat o noua cutie de guase.
Gabriel e din ce in ce mai migalos, vrea ca la sfarsit sa arate totul perfect iar la acest peisaj s-a folosit din plin de avantajul de a putea sterge orice nu ii convenea. La inceput erau mai multi oameni de zapada pe langa copacel, insa pentru ca tabloul era prea incarcat, am hotarat impreuna ca unul e de ajuns :) Iar ceea ce vroia el va picta pe un geam separat.
Si asa arata copacelul nostru dimineata cand ne trezim si soarele ne bate timid in geam
Mai avem si alte geamuri pictate insa vi le vom arata intr-o postare separata deoarece fiecare pictura are povestea ei speciala.
Va dorim un weekend minunat alaturi de persoanele importante din viata voastra. Nu uitati sa va bucurati de fiecare oportunitate de a fi impreuna cu cei pe care ii iubiti.
marți, 28 ianuarie 2014
Invitatie la concurs: Amintiri si Dorinte
Va anunt cu drag ca pe blogul Clubul Magic se desfasoara un concurs cu tema Amintiri si dorinte. O tema frumoasa pentru cei care au amintiri frumoase din anul care a trecut pentru a le transpune in dorinte pentru anul in curs.
Tot m-am gandit daca sa particip si eu sau nu, si azi dimineata am hotarat ca poate daca va provoc pe voi sa participati, o sa imi fac si eu curaj.
Premiile sunt atractive, iar cerintele sunt usoare. de fapt voi alegeti ce creati, cu ce materiale si in ce tehnica. trebuie doar sa reprezinte amintirea si dorinta voastra pentru anul in curs.
Concursul se afla la a II-a editie, pentru a vedea celelalte creatii intrati pe blog si delectati-va.
Tot m-am gandit daca sa particip si eu sau nu, si azi dimineata am hotarat ca poate daca va provoc pe voi sa participati, o sa imi fac si eu curaj.
Premiile sunt atractive, iar cerintele sunt usoare. de fapt voi alegeti ce creati, cu ce materiale si in ce tehnica. trebuie doar sa reprezinte amintirea si dorinta voastra pentru anul in curs.
Concursul se afla la a II-a editie, pentru a vedea celelalte creatii intrati pe blog si delectati-va.
luni, 27 ianuarie 2014
Haine din lana merinos pentru copii
Odata cu venirea frigului (in noiembrie) am trecut si noi la folosirea plapumei si am facut rocada hainelor in dulap. Daca pentru hainele mele si ale sotului nu am avut nevoie de ajutor, in ce priveste hainele fiului meu a fost necesara prezenta lui. Asa ca intr-o sambata ne-am apucat de cotrobait prin dulap si prin cutiiile puse deoparte de la sfarsitul iernii trecute. Precum stiti, copiii cresc repede, asa ca socoteala din urma cu cateva luni nu se mai potriveste cu realitatea prezenta iar Gabriel e chiar entuziasmat sa probeze haine la inceput insa pe masura ce se lungeste treaba , devine plictisit si nu mai participa.
De data asta printre gramezile de haine unde stateam noi erau si cativa dinozauri care asistau la parada modei dandu-si cu parerea intr-un limbaj inteles doar de fiul meu :)
Si cum impachetam eu ... hainutele pe raft numai ce aud in spatele meu. "mami, pe astia nu ii vreau. sa nu mi-i mai dai". Intorc capul si il vad in mana cu o gramada de strampi. off, stiam de data trecuta ce urmeaza.. "mami, da' ma inteapa. nu ii suport.ma scarpina" bineinteles ca il credeam. avusesem discutia asta si anul trecut, si celalalt an. Plus ca eu chiar il credeam. imi aminteam fara nostalgie de vremea cand eram la scoala si trebuia sa port strampi pe sub pantaloni iarna. ce nu-i suportam! Dimineata cand trebuia sa merg la scoala ma uitam stramb in sertar. aveam de ales intre strampi sau izmene. strampii imi produceau mancarime, toata ziua ma scarpinam pe picioare, izmenele imi produceau... rusine, pentru ca redeau colegii de mine. (De multe ori ma duceam la toaleta scolii inainte de prima ora si acolo ma schimbam, iar cand plecam acasa le luam iar pe mine.)
Asa ca il intelegeam pe fiul meu. dar, ca si in anii trecuti, puneam strampii in dulap, asa, pentru orice eventualitate; eventualitate care la momentul potrivit se transforma in obligativitate: musai iei strampi acum pe tine ca sa nu iti fie frig doar cu pantalonii. Mergeam afara la zapada, la patinoar, sau dimineata la gradinita asa ca pentru a nu se simti obligat, ii dadeam sa aleaga ce strampi vrea sa ia. cateodata proba vreo 2-3 perechi pana se hotara care nu-l scarpina asa tare. Alteori cand ma grabeam cu amandoi copiii deodata sa ne echipam, ramanea direct cu prima probata.
Prin urmare, si de data asta cativa strampi au ajuns in dulapiorul lui.
Aici s-ar fi putut termina povestirea mea, insa (nu) intamplarea face ca peste cateva zile, datorita Amei, am ajuns sa testez cateva hainute pentru copii, din lana merinos, de la magazinul Tomky.
Intrasem in contact cu ei la o petrecere Beezy Mami, iar mai apoi i-am intalnit si pe facebook.
Asadar am primit pentru testare o bluza de corp si pantaloni de corp, amandoua din lana merinos. baietelul meu avand peste 5 ani am luat marimea cea mai mare existenta la ei pe site, si as fi luat si o cagula insa nu aveau cagule ptr copii asa mari.
Stiam cate ceva despre calitatile lanei merinos inca de cand era Gloria mea mica si purta chilotei de protectie din lana merinos facuti de prietena meaIoana
Insa cum stiti si voi, copiii sunt diferiti, (de exemplu Gloriei ii placea sa poarte strampi, lui Gabriel, nu) mi-am zis ca sigur o sa avem o experienta interesanta cu el.
Deci, ce imi place mie la aceste hainute din lana merinos si de ce vi le recomand si voua?
Contrar asteptarilor nostre la auzul cuvantului lana, aceasta lana merinos este... moale. este usoara, nu zgarie, si nu te apuca scarpinatul :)
Firul de lana merinos este subtire. se vede si aici in poza. este mai subtire decat cel din chiloteii de protectie de care va vorbeam.
pe corpul copilului este ca si cum ar purta o bluzita obisnuita, insa diferenta fata de o bluza obisnuita este ca materialul acesta lasa pielea sa respire. Si, cumva, (fenomen pe care eu nu stiu sa il explic) regleaza temperatura corpului. De exmplu am plecat la patinoar cu Gabriel imbracat doar cu bluza aceasta pe el, si deasupra cu geaca. Nu doar ca nu i-a fost frig, sau prea cald, dar nici nu a transpirat.
Stiam, v-am spus, de cand era fetita mea mica, ca nu transpiri pe sub aceasta lana, deoarece chiloteii de lana merinos ii puneam pe ea noaptea ca sa nu avem accidente cu pipi in pat iar dimineata desi pipi ajunsese la chilotei patul nu era ud, si nici ea nu era rece de la umezeala.
Sa revin la bluza, nu era transpirata asa cum este o bluza cand o dezbraci dupa 1 ora si jumatate de patinoar.
Pana nu uit, sa va zic ca in prima zi cand a imbracat bluza, fiul meu a zis sa ii tai jos eticheta ca il zgarie. deci vedeti ce sensibil e copilul meu :P)
Bluza a purtat-o si prin casa, doar pe ea, fara sa ii frie frig, si la gradinita, si nu mi-a semnalat vreo neplacere.
Pantalonii au fost perfecti nu doar la patinoar dar si pe afara la tavaleala prin zapada pe sub alti pantaloni de iarna. La gradinita o singura data i-a purtat, si cand s-a intors mi-a zis sa nu ii mai dau pe el ca este prea transparent :)
Asta pentru ca atunci cand am comandat eu hainutele, nu erau pentru baieti decat pantaloni albi, acum am vazut ca au adus si pe bleumarin.
Insa prin casa a purtat pantalonii fara probleme si desi i-a patat cu suc de portocale la o seara de filme, si i-a "chinuit" des la trantele cu tatal lui, dupa spalare materialul a ramas frumos si curat fara sa fie labartat. Hainele acestea din lana merinos le-am spalat in ligheam cu apa calduta si cu detergent eco, fara sa folosesc balsam.
Pentru intretinerea lanei merinos se foloseste lanolina, substanta care se gaseste deja in aceasta lana si care ii confera proprietatea de a se curata singura. (de aceea hainele din lana merinos nu se spala des ci se pun la aerisit), insa din cand in cand se trateaza special cu lanolina. Eu am un tub cu lanolina insa nu l-am folosit pana acum.
Cam atat va spun despre aceste hainute de care eu sunt foarte multumita. Imi plac asa de mult incat mi-am propus sa cumpar si pentru mine, ramane doar sa gasesc magazinul potrivit. (ca tot incep reducerile de iarna in anumite magazine)
Doar o sugestie am de facut celor de la Tomky: sa aduca soseste din lana merinos. sau chiar strampi, de ce nu? Uneori dupa ce venim de la joaca, gasesc zapada intrata pe deasupra incaltamintei si sosetele se uda uneori.
Si pana nu uit, sa va mai zic ca cei de la Tomky au acum reduceri de pana la 70 % , iar la abonarea la newsletter aveti reducere de 15 % la prima comanda.
De data asta printre gramezile de haine unde stateam noi erau si cativa dinozauri care asistau la parada modei dandu-si cu parerea intr-un limbaj inteles doar de fiul meu :)
Si cum impachetam eu ... hainutele pe raft numai ce aud in spatele meu. "mami, pe astia nu ii vreau. sa nu mi-i mai dai". Intorc capul si il vad in mana cu o gramada de strampi. off, stiam de data trecuta ce urmeaza.. "mami, da' ma inteapa. nu ii suport.ma scarpina" bineinteles ca il credeam. avusesem discutia asta si anul trecut, si celalalt an. Plus ca eu chiar il credeam. imi aminteam fara nostalgie de vremea cand eram la scoala si trebuia sa port strampi pe sub pantaloni iarna. ce nu-i suportam! Dimineata cand trebuia sa merg la scoala ma uitam stramb in sertar. aveam de ales intre strampi sau izmene. strampii imi produceau mancarime, toata ziua ma scarpinam pe picioare, izmenele imi produceau... rusine, pentru ca redeau colegii de mine. (De multe ori ma duceam la toaleta scolii inainte de prima ora si acolo ma schimbam, iar cand plecam acasa le luam iar pe mine.)
Asa ca il intelegeam pe fiul meu. dar, ca si in anii trecuti, puneam strampii in dulap, asa, pentru orice eventualitate; eventualitate care la momentul potrivit se transforma in obligativitate: musai iei strampi acum pe tine ca sa nu iti fie frig doar cu pantalonii. Mergeam afara la zapada, la patinoar, sau dimineata la gradinita asa ca pentru a nu se simti obligat, ii dadeam sa aleaga ce strampi vrea sa ia. cateodata proba vreo 2-3 perechi pana se hotara care nu-l scarpina asa tare. Alteori cand ma grabeam cu amandoi copiii deodata sa ne echipam, ramanea direct cu prima probata.
Prin urmare, si de data asta cativa strampi au ajuns in dulapiorul lui.
Aici s-ar fi putut termina povestirea mea, insa (nu) intamplarea face ca peste cateva zile, datorita Amei, am ajuns sa testez cateva hainute pentru copii, din lana merinos, de la magazinul Tomky.
Intrasem in contact cu ei la o petrecere Beezy Mami, iar mai apoi i-am intalnit si pe facebook.
Asadar am primit pentru testare o bluza de corp si pantaloni de corp, amandoua din lana merinos. baietelul meu avand peste 5 ani am luat marimea cea mai mare existenta la ei pe site, si as fi luat si o cagula insa nu aveau cagule ptr copii asa mari.
Stiam cate ceva despre calitatile lanei merinos inca de cand era Gloria mea mica si purta chilotei de protectie din lana merinos facuti de prietena meaIoana
Insa cum stiti si voi, copiii sunt diferiti, (de exemplu Gloriei ii placea sa poarte strampi, lui Gabriel, nu) mi-am zis ca sigur o sa avem o experienta interesanta cu el.
Deci, ce imi place mie la aceste hainute din lana merinos si de ce vi le recomand si voua?
Contrar asteptarilor nostre la auzul cuvantului lana, aceasta lana merinos este... moale. este usoara, nu zgarie, si nu te apuca scarpinatul :)
Firul de lana merinos este subtire. se vede si aici in poza. este mai subtire decat cel din chiloteii de protectie de care va vorbeam.
pe corpul copilului este ca si cum ar purta o bluzita obisnuita, insa diferenta fata de o bluza obisnuita este ca materialul acesta lasa pielea sa respire. Si, cumva, (fenomen pe care eu nu stiu sa il explic) regleaza temperatura corpului. De exmplu am plecat la patinoar cu Gabriel imbracat doar cu bluza aceasta pe el, si deasupra cu geaca. Nu doar ca nu i-a fost frig, sau prea cald, dar nici nu a transpirat.
Stiam, v-am spus, de cand era fetita mea mica, ca nu transpiri pe sub aceasta lana, deoarece chiloteii de lana merinos ii puneam pe ea noaptea ca sa nu avem accidente cu pipi in pat iar dimineata desi pipi ajunsese la chilotei patul nu era ud, si nici ea nu era rece de la umezeala.
Sa revin la bluza, nu era transpirata asa cum este o bluza cand o dezbraci dupa 1 ora si jumatate de patinoar.
Pana nu uit, sa va zic ca in prima zi cand a imbracat bluza, fiul meu a zis sa ii tai jos eticheta ca il zgarie. deci vedeti ce sensibil e copilul meu :P)
Bluza a purtat-o si prin casa, doar pe ea, fara sa ii frie frig, si la gradinita, si nu mi-a semnalat vreo neplacere.
Pantalonii au fost perfecti nu doar la patinoar dar si pe afara la tavaleala prin zapada pe sub alti pantaloni de iarna. La gradinita o singura data i-a purtat, si cand s-a intors mi-a zis sa nu ii mai dau pe el ca este prea transparent :)
Asta pentru ca atunci cand am comandat eu hainutele, nu erau pentru baieti decat pantaloni albi, acum am vazut ca au adus si pe bleumarin.
Insa prin casa a purtat pantalonii fara probleme si desi i-a patat cu suc de portocale la o seara de filme, si i-a "chinuit" des la trantele cu tatal lui, dupa spalare materialul a ramas frumos si curat fara sa fie labartat. Hainele acestea din lana merinos le-am spalat in ligheam cu apa calduta si cu detergent eco, fara sa folosesc balsam.
Pentru intretinerea lanei merinos se foloseste lanolina, substanta care se gaseste deja in aceasta lana si care ii confera proprietatea de a se curata singura. (de aceea hainele din lana merinos nu se spala des ci se pun la aerisit), insa din cand in cand se trateaza special cu lanolina. Eu am un tub cu lanolina insa nu l-am folosit pana acum.
Cam atat va spun despre aceste hainute de care eu sunt foarte multumita. Imi plac asa de mult incat mi-am propus sa cumpar si pentru mine, ramane doar sa gasesc magazinul potrivit. (ca tot incep reducerile de iarna in anumite magazine)
Doar o sugestie am de facut celor de la Tomky: sa aduca soseste din lana merinos. sau chiar strampi, de ce nu? Uneori dupa ce venim de la joaca, gasesc zapada intrata pe deasupra incaltamintei si sosetele se uda uneori.
Si pana nu uit, sa va mai zic ca cei de la Tomky au acum reduceri de pana la 70 % , iar la abonarea la newsletter aveti reducere de 15 % la prima comanda.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








































