Ziua indragostitilor indragostiti

Nu, nu e ceea ce credeti. Nu o sa scriu acum deapre dragostea aceea - indragosteala, de inceput. intalnire amoroasa, cand esti data pe spate de un fat-frumos/ileana sanziana. Ci despre dragostea adevarata. aceea care isi da testul in timp, in incercari, care creste si se consolideaza pe masura ce partenerii trec prin viata si se cunosc mai bine.
Stiu ca putini mai cred in ea si si mai putini mai lupta pentru ea. Dar am o veste buna. Ea exista. Ea mai exista. Se poate recupera si ingriji la fel cum ingrijesti o floare. Dragostea e mai mult decat un sentiment. e daruire, e renuntare la sine,...

Dupa ce ne-am casatorit noi, erau cativa descurajatori care spuneau: "o sa vedeti voi ca casnicia distruge dragostea / dupa cativa ani n-o sa va mai iubiti / dupa un timp intervine plictiseala / timpul ucide dragostea..." Toate vorbele astea treceau pe langa mine, nici nu aveam urechi sa aud (toate simturile-mi erau indreptate catre sotul meu :) ) si nici nu ma gandeam sa dau vreo replica cuiva. Acum insa am un raspuns pentru ei: Nu timpul ucide dragostea ci nepasarea, egoismul, dezinteresul. N-am eu prea multi ani de casnicie dar am avut destule incercari in perioada asta. Destule cat sa fiu mai inteleapta si puternica sau destule cat sa fi ajuns sa gandesc si eu asa.
Cand eram la inceputurile vietii noastre de indragostiti, mi-aduc aminte ca citeam capitolul 13 din Corinteni si asa de mare impact avea in viata mea incat personificam dragostea. In fiecare descriere a dragostei care o citeam acolo il portretizam pe iubitul meu (actualul meu sot). "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul." da, toate caracteristicile acelea erau ale iubitului meu iar eu eram pierduta in ochii lui.

Era barbatul perfect. eram cea mai fericita, cea mai norocoasa, cea mai iubita. Si credeam ca toate astea vor ramane neschimbate. numai ca viata in 2 nu-i asa de simpla. 2 persoane diferite, cu caractere diferite, personalitati diferite, cu bagaje din trecut diferite... ajung sa traiasca impreuna, sa imparta aceleasi lucruri, spatiu,,, aproape 24 din 24. Stiti, povestile clasice incep cu a fost odata.. intriga...desfasurarea actiunii... punctul culminant...deznodamantul, s-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti :) Insa in viata reala de-abia cu nunta incepe adevarata poveste :) Povestea celor 2 care au ajuns impreuna si vor sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Fericiti! Amandoi! Nu numai unul! Credeti ca se poate? Eu da! Spuneam ca de-abia acum incepe povestea pentru ca provacarile cu adevarat provocatoare deabia acum se desfasoara, cu multe intrigi si puncte culminante. Acum incepe testul dragostei. Cineva spunea: e mai usor sa obtii decat sa intretii. Asa e. Dragostea nu e un lucru de apucat. Gata l-am obtinut. de-aici incolo nu mai ma agit atat. nu-mi mai pasa. Ba, tocmai ca de aici imi pasa mai mult. Ca trebuie sa am grija de ce am obtinut.

Incercarile tot timpul vin. N-ai cum sa le eviti. Insa tocmai ele te fac ca tu/eu ca persoana sa ai acea dragoste rabdatoare, plina de bunatate... In relatia de cuplu mereu vor aparea conflicte insa dramatismul nu consta atat in faptul ca ele apar ci in modul cum le gestionam. Ce facem cu ele? Ce facem cu noi? Cum le traversam? Ce ramane in urma lor? - O relatie distrusa? Raceala si manie? razbunare si egoism? Frica si manipulare? sau doua caractere mai cizelate? 2 oameni mai maturi, mai intelepti. mai indragostiti. O relatie mai puternica. O dragoste mai puternica. Un om destept spunea: nu pot oprii pasarile sa zboare deasupra capului meu dar le pot oprii sa-si faca cuib acolo. Asa e si cu conflictele in casnicie. ele vin. ca vrei, ca nu vrei. important e ce alegem sa facem noi. Da. E greu sa renunti la tine, sa te darui, sa ierti, sa recunosti ca ai gresit, sa te sacrifici.. E greu sa iubesti. sa iubesti chiar si atunci cand esti contrazis... refuzat... amanat... cand nu ti se face pe plac. Nici nu poti si nici nu-ti vine. nimeni nu are un buton pe care apasa si gata. pac. te invalui in iubire. Nu. Trebuie sa faci un efort. al mintii, al vointei, al credintei. Stai si te uiti la partenerul tau si-ti vine sa-l strangi de gat ( sau alte metode de razbunare, nu va luati dupa mine) insa daca te iei dupa ce-ti vine... renunti la tot pe moment. Daca era dupa crizele mele de furie,... eram in alta parte acum. oh, ce bine ca am un sot care stie cum sa ma calmeze si sa-mi arate ca ma iubeste.

Da, e greu a iubesti. E o lupta a Eu-lui; care vrea sa fie satisfacut doar el, sa nu piarda niciodata, sa nu ramana mai prejos. Dar care e pana la urma scopul? pentru ce traim? Doar ca sa primim dragoste? Fiecare din noi e capabil de atata iubire ca daca ar folosi-o, daca ar darui-o, ar putea schimba relatiile, evenimentele.
Va indemn sa va iubiti. Faceti un efort. Poate ziceti ca ati facut destule eforturi pana acum. Mai faceti unul. Daca tot e ziua asta pentru indragostiti, va rog, amintiti-va sa va reindragostiti. Fiintele voastre au nevoie de dragoste.

Iubitul meu, melodia asta e pentru tine!
Iti multumesc ca ma iubesti desi ma cunosti asa cum sunt :)
Iti mmultumesc ca-mi iubesti copiii si te sacrifici de multe ori de dragul nostru
Iti multumesc ca ai ales sa treci prin viata asta alaturi de mine si sa ma ajuti sa cunosc adevarata dragoste.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca te-am cunoscut si ca nu te-am mai pierdut.
Te iubesc din toata inima