Ganduri de Duminica

Zi de Duminica. Imi doream de aseara sa merg azi la biserica. Si-mi doream ca copiii mei sa se simta bine dimineata, ca sa pot merge cu ei. Insa unele dorinte nu se implinesc atunci cand vrem noi. Ma uit acum la ei. Cu ochii incercanati, cu nasurile infundate, ciufuliti si somnorosi se joaca fiecare cu cate un mar. Sunt o incantare pentru ochii mei!! Atat de frumosi si de scumpi..!!
Azi noapte in timp ce-i inveleam si le ascultam respiratiile am inceput sa plang. Ma gandeam cat de importanti sunt pentru mine. Ce sentimente, trairi, nazuinte, bucurii, amintiri pot sa provoace in mine fiintele astea mici si delicate. Ma gandesc acum: Ce calitate deosebita a dat Dumnezeu femeii, ca de cand e insarcinata sa se instaureze in ea natura de mama.sa infloreasca aceasta dragoste de mama, si sa nu se mai separe de ea pana moare.
Noi vietuim cu aceasta dragoste de mama in noi, o simtim, o manifestam, pe tot parcursul vietii noastre, chiar dupa ce copiii nostri se duc de langa noi, la casele lor sau pleaca de pe pamantul asta inaintea noastra. Noi suntem mame, ramanem cu natura de mama pana murim. Si cate transformari, sacrificii, alegeri, vise, renuntari implica aceasta calitate. Toate mamele stiu. N-avem cum sa uitam.
Mi-am adus aminte de un verset din Biblie, care acum multi ani mi se parea de neinteles.asa ca m-am dus si-am cautat acest verset: "Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip" Isaia 49:15. Am stat si m-am gandit. O mama e o fiinta care isi pastreaza, apara, ocroteste, ajuta, iubeste copiii. Nici nu concepi ca o mama sa-si abandoneze/uite proprii copii; dar stim cu totii ca se intampla si nu ne oprim aici sa judecam pe nimeni.
Deci, daca in ciuda faptului ca statutul de mama te transforma, te inalta, te implineste... sunt totusi femei pentru care acest statut nu semnifica asa de mult, inseamna ca totul este o alegere.si dragostea de mama.
Revenind la verset,... noi, mamicile, credem ca nu exista dragoste mai mare ca a noastra. Dumnezeu ne spune ca: chiar daca mama care este fiinta cea mai inzestrata, capabila, devotata isi va uita vreodata copilul, El nu ne va uita.
Cat de importanti suntem pentru El!! Ce sentimante, idealuri, bucurii putem sa provocam in inima lui Dumnezeu ca El sa ne iubeasca asa de mult si sa nu ne uite..?