Bucuros de pestii pe care-i prinsese în acea zi, un pescar se relaxa pe scaunelul lui, lânga debarcader. Un om bogat, vizitator din afara oraselului, plimbându-se pe acolo si vazându-l pe pescar odihnindu-se, îl întreba:
- Nu e prea devreme pentru relaxare? De ce nu esti la ora asta în larg, la pescuit?
Fara sa se tulbure de faptul ca bogatul nu daduse nici macar buna ziua, pescarul raspunse:
- Am prins cât îmi trebuie pentru astazi... asa ca acum pot sta bucurându-ma de acesta zi frumoasa.
- Dar daca ti-ai folosi acest timp la pescuit, ai putea prinde mai multi pesti, apoi i-ai putea vinde si ai face o gramada de bani, îi spuse bogatul.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Pai, spuse bogatul, dupa ce ti-ai aduna destui bani din vânzari, ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare care te-ar ajuta sa mergi mai în larg si sa prinzi pesti mai mari. În felul asta ai face si mai multi bani.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Apoi ai putea sa-ti cumperi mai multe barci, ai putea prinde mii de pesti, ai putea sa faci mii de dolari si, într-o buna zi sa ajungi bogat ca si mine.
- Si apoi? spuse pescarul.
- Apoi, ai putea pur si simplu doar sa stai si sa te bucuri de viata asa cum fac eu, spuse bogatul.
- Dar omule, grai pescartul, nu tocmai asta fac si eu acum?
Ha-ha uneori cei care complica lucrurile suntem tocmai noi. De fapt fericirea se gaseste in lucruri atat de simple si naturale.
Coooorect! :D
RăspundețiȘtergere